Inadmissibility of appeal against final appellate decision challenging police administrative act

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 21.09.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspectoratul Judeţean de Poliţie Teleorman anularea actului administrativ nr. 136024/15.05.2018, suspendarea actului până la soluţionarea acţiunii în anulare şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2073/26.03.2019 a Tribunalului Bucureşti a fost respinsă cererea, ca neîntemeiată.

Sentinţa a fost comunicată reclamantului la data de 09.04.2019.

La data de 02.05.2019 reclamantul a promovat recurs împotriva acestei sentinţe, solicitând casarea şi în rejudecare, anularea actului administrativ nr. 136024/15.05.2018.

La termenul de judecată din data de 21.11.2019 Curtea, din oficiu a invocat excepţia tardivităţii formulării cererii de recurs, prin raportare la dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

1.2. Hotărârea pronunţată în cauză

Prin decizia civilă nr. 1282 din 21 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia tardivităţii şi, pe cale de consecinţă, a respins recursul formulat de recurentul-reclamant A. prin Mandatar B. împotriva sentinţei civile nr. 2073/26.03.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul de Poliţie Judeţean Teleorman - Serviciul Poliţiei Rutiere, ca tardiv formulat.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva decizia civilă nr. 1282 din 21 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamantul A., prin mandatar B., în condiţiile art. 483 C. proc. civ.

După prezentarea contextului raportului juridic, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul-reclamant a arătat că în mod eronat instanţa de fond a respins acţiunea ca tardiv formulată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Inspectoratul de Poliţie Judeţean Teleorman a formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, având în vedere că decizia recurată are caracter definitiv.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare, în principal, asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, invocată prin întâmpinare, şi, în subsidiar, pe excepţia tardivităţii acestuia, pe care o invocă din oficiu.

Examinând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului,invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarant de reclamantul A. este inadmisibil, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauză, recurentul A. a declarat recurs împotriva unei hotărâri (decizia civilă nr. 641 din 26 mai 2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal) pronunţate în soluţionarea unui recurs, aşa cum rezultă din cele expuse anterior, aceasta fiind o hotărâre definitivă, conform art. 634 alin. (1) din C. proc. civ.

Recursul declarat împotriva unei decizii definitive a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Aşa fiind, în temeiul art. 457 alin. (1) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului şi va respinge recursul declarat de reclamantul A., prin mandatar B., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A., prin mandatar B., împotriva deciziei civile nr. 1282 din 21 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 aprilie 2022.