Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2076/2022 AI generated

Recovery of agricultural subsidies: failure to prove land use rights and contractual liability of certification bodies outside administrative jurisdiction

Case Number Decizia nr. 2076/2022
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's decision which had rejected the applicant's challenge against the administrative acts and inadmissibility of subsidiary claims. The dispute concerned a claim by a commercial agricultural company to annul an administrative decision confirming a budgetary debt of approximately 82,000 RON and a control report, challenging the Payment Agency for Agriculture for having withheld or ordered the return of EU and national financial support received in 2011 for area-based schemes and agri-environmental payments due to two irregularities: the failure to prove land use rights (tenancy contracts) for a specific surface area and the non-compliance with procedural requirements regarding the certification of individual plots for organic farming. The Court held that the lower instance correctly applied Article 7 of Government Emergency Ordinance No. 125/2006, finding that the applicant failed to discharge its burden of proof regarding the right of use for the entire declared area, and that the second irregularity regarding the form of compliance certificates issued by a third-party certification body constituted a contractual matter between two private entities, falling outside the scope of administrative contentious jurisdiction under Articles 1, 8, and 11 of Law No. 443/2004, thus validating the dismissal of the subsidiary claims against the certification body.

Legislator headnote

AI generated

art. 483 C. proc. civ, art. 490 C. proc. civ, art. 496 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006, art. 9 alin. (2) C. proc. civ; Recovery of agricultural subsidies: failure to prove land use rights and contractual liability of certification bodies outside administrative jurisdiction: Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, reţinând că, în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, instanţa de fond nu a interpretat greşit dispoziţiile incidente in cauză.

Keywords

AI generated
agricultural law subsidy right of use burden of proof administrative contract matter in dispute

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin n acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a

contencios administrativ şi fiscal la data de 15.11.2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi S.C. B. S.R.L., ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună: în principal,

1. Anularea Deciziei nr. 52552/26.05.2017(de soluţionare a contestaţiei nr. 52552/08.12.2016 formulată de reclamantă), în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A.

2. Anularea în totalitate a Procesului-verbal (de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare) nr. APIA 46767/04.11.20161, respectiv nr. DACIS 4550/02.11.2016 privind campania din 2011, în contradictoriu cu pârâta APIA.

În subsidiar faţă de capetele 1 şi 2

3. Obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata către pârâta A.P.I.A. a sumelor stabilite prin actele atacate ca fiind solicitate, ca efect al nerespectării formei îmbrăcate de certificatele de conformitate emise de aceasta ca organism de certificare.

4. În cazul admiterii capătului 3 al cererii de chemare în judecată, să se constatate că sumele ce vor fi individualizate în cadrul acestui proces ca fiind creanţe bugetare pentru neregularitatea pentru care este răspunzătoare pârâta S.C. B. S.R.L., nu sunt datorate de către reclamantă. Până la clarificarea sumelor pretinse a fi restituite de către pârâta A.P.I.A. ca efect al neconformităţii certificatelor de conformitate, pretinde suma totală de 82.403,39 RON.

2.1. Hotărârea pronunţată în cauză

Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2107 din 26 iunie 2019, a respins ca neîntemeiate capetele de cerere 1 şi 2 privind solicitarea reclamantei S.C. A. S.R.L., de anulare a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 52552/26.05.2017 emisă de A.P.I.A. şi a Procesului-Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/04.11.2016, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Totodată, a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar C.., cu privire la capetele 3 şi 4 din acţiune, pe care le-a respins ca atare.

3.1. Cererea de recurs şi motivele înfăţişate

Împotriva sentinţei nr. Sentinţa nr. 2107 din 26 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamanta A. S.R.L., în condiţiile art. 483 C. proc. civ.

Criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 488 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, următoarele:

- instanţa de fond a restrâns nelegal cadrul procesual prin eliminarea părţii care a cauzat neregula administrativă aferentă certificării suprafeţelor în sistem ecologic, iar apoi a arătă în sentinţa aici recurată că este lipsită de relevanţă vinovăţia unei persoane juridice identificate;

- faţă de aceste argumente, criticăca nelegală soluţia de respingere ca inadmisibile a capetelor 3 şi 4 ale cererii de chemare în judecată, fiind neconformă interesului primordial de a fi asigurată identificarea completă a adevărului şi a celui care a săvârşit în fapt nelegalitatea;

- în mod indubitabil, Ministerul este entitatea care autorizează, controlează, supraveghează organismelor de inspecţie şi certificare - precum pârâta S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar C.., astfel cum sunt identitificate la Capitolul IV din OMADR nr. 65/2010, atribuţiile autorităţii responsabile;

- apreciază faptul că, Ministerul era obligat la sesizarea intimatei (tutelate) să facă verificările activităţii organismului de certificare care a emis Certificate de conformitate care nu sunt corespunzătoare formei cerute de O.M.A.D.R. 181/2011;

- probabil că operaţiunea de verificare a fost făcută, dar faţă de momentul 2011, intimata vine şi realizează controale la un cincinal distanţă în anul 2016, unde constată formal că respectivul organism de certificare a emis certificate de conformitate ce nu respectă forma legală, aceasta după ce acest organism constată că nu mai are activitate şi nu mai poate fi tras la răspundere nici de către Minister sau intimată şi nici de către recurentă;

- rexcurenta susţăine că este justă critica faţă de susţinerea instanţei de fond cu referire la constatările raportului de expertiza realizat în cauză, citând în extras (pagina 9 sentinţă): "....Curtea nu poate primi ca valide susţinerile societăţii reclamante,....fiind contrazise de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză prin care s-a constatat că echipei de verificare şi control nu i-au fost puse la dispoziţie toate contractele de arendă."

-instanţa de judecată trebuie să constate nemijlocit o stare de fapt supusă disputei litigioase fără a fi mediate constatarea de un expert desemmnat;

- în opinia recurentei această limitare a probatoriului, reprezintă o încălcarea a drepturilor procesuale ale aceteia, încălcarea care ar fi trebuit să îmbrace din partea instanţei forma unei excepţii de inadmisibilitate a administrării oricăror probe în susţinerea cererii de chemare în judecată - altele decât cele care ar fi fost administrate în procedura prealabilă.

Faţă de acestea a solcitat admiterea recursului, casarea sentineţi atacate şi, in rejudecare admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, în termen de 30 de zile de la data comunicării cererii de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecinţa menţinerii ca temeinică şi legală a sentinţei atacate.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 2 iunie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 6 aprilie 2022, cu citarea părţilor.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar şi faţă de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reţine că este nefondat recursul de faţă, astfel că urmează a fi respins, în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:

În prealabil, Înalta Curte constată că cele reclamate de către recurentul-reclamant sunt elemente care ţin de temeinicia respingerii acţiunii de către instanţa de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ţinând de aprecierea suverană a instanţelor de fond.

Atributul esenţial al instanţei de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speţă, nu există critici de nelegalitate în sensul exigenţelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Considerentele curţii de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situaţia de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, reţinând că, în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, instanţa de fond nu a interpretat greşit dispoziţiile incidente in cauză.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente:

În fapt, Direcţia Antifraudă, Control Intern din cadrul APIA - aparat central, a procedat la efectuarea unei verificări în baza Delegaţiei nr. 11261/26.03.2015, aprobată de Directorul General al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, ca urmare a adresei Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de Combatere a Infracţiunilor Conexe Infracţiunilor de Corupţie privind dosarul nr. x/2014, înregistrată Ia APIA Aparat Central cu nr. 38277/10.11.2014, prin care se solicită verificarea legalităţii acordării sprijinului financiar pentru fermierul S.C. A. S.R.L. în campania 2011.

Verificările s-au făcut la sediul APIA Aparat Central, în baza documentelor solicitate, furnizate şi recepţionate conform procedurilor de la Centrul Judeţean APIA Teleorman şi Primăria comunei Necşeşti din judeţul Teleorman pe raza căreia se află suprafaţa pentru care S.C. A. S.R.L. a solicitat şi primit sprijin financiar în campania 2011.

Fermierul S.C. A. S.R.L. a depus în campania cerere unică de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă, la Centrul Judeţean APIA Teleorman, înregistrată cu nr. TR - 25559/13.05.2011 prin care a solicitat sprijin pentru SAPS, PNDC 1 - culturi în teren arabil şi Plăţi de Agro - Mediu: Pachetul 4 -culturi verzi şi Pachetul 5 - agricultură ecologică, pentru suprafaţa de 393,85 ha teren arabil, situată pe raza localităţii Necşeşti din judeţul Teleorman.

În cuprinsul cererii de plată nu este aplicată bifa corespunzătoare rubricii Plăţi de agro - mediu Pachetul 4 - culturi verzi şi Pachetul 5 - agricultură ecologică, astfel cum prevede Manualul de procedură privind administrarea cererilor unice de plată pe suprafaţă pentru campania 2011 în Criterii de Eligibilitate.

Prin Procesul de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/04.11.20161, intimata APIA a stabilit sume plătite necuvenit fermierului (societăţii reclamante) în cuantum de 82.403,39 RON, din care 62.173,86 RON contribuţie UE şi 20.229,53 RON contribuţie naţională la bugetul de stat, cuantumul creanţei bugetare de recuperat fiind în sumă de 82.404,39 RON.

La pct. 8 al Procesului-verbal – Concluziile activităţii de verificare – au fost constatate următoarele:

În campania 2011, societatea reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus cerere unică de plată la A.P.I.A. Centrul judeţean Teleorman, solicitând sprijin financiar pentru suprafaţa totală de 393,85 ha situată pe raza comunei Necşeşti, pentru SAPS, PNDC1 şi Plăţi de agro-mediu.

Prin decizia de plată au fost acordate fermierului plăţi pentru suprafaţa determinată de 393,285 ha SAPS, 393,85 ha PNDC1, 312,84 ha Plăţi pentru agro -Inedîu pachet 4 (culturi verzi) şi 312,85 ha Plăţi pentru Agro-mediu - pachet 5.1 (culturi agricole pe terenuri arabile, inclusiv plante de nutreţ).

Din copiile paginilor Registrului special al contractelor de arendă al comunei Necşeşti, rezultă că S.C, A. S.R.L. este înscrisă, până la data depunerii cererii unice de plată 2011, respectiv în perioada 15.02.2006 - 13.05.2011, cu contracte de arendă, care însumează suprafaţa totală de 403,1049 ha.

De asemenea, pentru aprofundarea verificărilor, la solicitarea echipei de verificare referitor la susţinerea şi dovedirea folosinţei terenului pentru care a obţinut sprijin financiar aferent campaniilor 2007 - 2013, fermierul S.C. A. S.R.L. a transmis contractele de arendă încheiate cu diferite persoane fizice. Astfel, însumând contactele de arendare încheiate până la data depunerii cererii respectiv 13.05.2011, rezultă suprafaţa de 353,2469 ha.

S-a apreciat de către organele de verificare şi control că societatea reclamantă a primit sprijin necuvenit pentru suprafaţa de 40,6031 ha, (393,85- 353,2469) suprafaţa pentru care nu s-au regăsit documente doveditoare ale dreptului de folosinţă, astfel cum este reglementat de O.U.G. nr. 125 din 21 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare respectiv prevederile art. 7 alin. (1) lit. f).

Împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/04.11.20161 societatea reclamantă a formulat contestaţie soluţionată prin Deciziei nr. 52552/26.05.2017 în sensul respingerii, acte ce au fost deduse controlului de legalitate al instanţe, prin acţiunea de faţă.

Este de menţionat că, prin Decizia nr. 52552/26.05.2017 Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul pârâtei a respins contestaţia formulată de către reclamantă şi a menţinut obligaţia de plată în sumă de 82.403,39 RON - aferentă campaniei 2011, menţinând decizia echipei de verificare formată de consilierii din cadrul DACIS - Serviciul Antifraudă şi considerând că reclamanta a primit sprijin financiar necuvenit pentru suprafaţa de 40,6031 ha, suprafaţă localizată pe raza localităţii Necşeşti, jud. Teleorman, suprafaţă cu privire la care nu a fi făcut dovada dreptului de folosinţă.

De asemenea, s-a mai reţinut prin Decizia nr. 52552/26.05.2017 că din punct de vedere documentar, reclamanta nu a respectat cerinţele legale şi procedurile în vigoare, întrucât în anexele certificatelor de conformitate emise de către organismele de inspecţie şi certificare nu este certificată fiecare parcelă în parte, ci este certificată suprafaţa totală pentru fiecare cultură ecologică.

Aşa cum bine a punctat instanţa fondului, prin actele de control în litigiu, în sarcina societăţii reclamante au fost reţinute două nereguli.

O primă neregulă se referă la faptul că, în cererea de plată, pentru acordarea sprijinului în campania 2011, fermierul/societatea reclamantă a menţionat suprafaţa de 393,85 ha teren arabil iar din verificările contractelor de arendă a suprafeţelor folosite a rezultat o suprafaţă de 353,2469 ha, reţinându-se astfel sprijin necuvenit pentru suprafaţa de 40,6031 ha (393,85 ha – 353,2469 ha = 40,6031 ha).

Ce-a de-a doua neregulă se referă la modalitatea de completare a cererii de plată şi a anexelor la certificatele de conformitate în sensul că, în cuprinsul cererii de plată, nu a fost aplicată bifa corespunzătoare rubricii Plăţi de agro – mediu Pachetul – 4 culturi verzi şi Pachetul – 5 agricultură ecologică iar anexele la certificatele de conformitate nu au fost certificate pentru fiecare parcelă în parte ci, doar pe suprafaţa totală pentru fiecare cultură ecologică, reţinându-se astfel încălcarea Manualului de procedură privind administrarea cererilor unice de plată pentru campania 2011.

Din actele şi lucrările dosarului, reiese că recurenta reclamantă nu a depus în dovedirea cereii de plată, pentru schemele de sprijin în suprafaţă pentru anul 2011, avute în vedere de echipa de control pentru acea data.

Or, potrivit art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006, completată şi aprobată prin Legea nr. 139/2007, pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă, solicitanţii trebuie să fie înscrişi în Registrul fermierilor, administrat de APIA, să depună o cerere de solicitare a plăţilor la termen şi să îndeplinească următoarele condiţii generale:f) să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă si să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea.

Documentele justificative se prezintă la cererea reprezentanţilor intimatei APIA, beneficiarul având obligaţia "să înscrie sub sancţiunea legii penale, date reale, complete şi perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafaţă şi în documentele anexate, inclusiv lista suprafeţelor".

Din copiile paginilor Registrului Special al contractelor de arendă al comunei Necşeşti, rezultă că S.C. A. S.R.L. este înscrisă, până la data depunerii cererii unice de plată 2011, respectiv în perioada 15.02.2006 - 13.05.2011, cu contracte de arendă, care însumează suprafaţa totală de 403,1049 ha. Ca atare, însumând contractele de arendă transmise de către fermier, încheiate până la data depunerii cererii de plată, respectiv 13.05.2011, rezultă suprafaţa de 353,2469 ha.

Prima instanţă a reţinut în mod corect că societatea recurentă nu a putut face dovada existenţei contractelor privind folosinţă terenului în dovedirea cererii de plată, pentru schemele de sprijin în suprafaţă pentru anul 2011, avute în vedere de echipa de control pentru acea data, a rezultat o suprafaţa de 353,2469 ha, cu 40,6031 ha mai mică decât suprafaţa din cerere de 393,85 ha, aşa încât, în mod corect s-a apreciat ca fiind necuvenit sprijinul acordat pentru diferenţa de suprafaţă 40,6031 ha.

De altminteri, din probele administrate în cauză, respectiv proba cu înscrisuri precum şi cu expertiza tehnică de specialitatea s-a constatat că în campania 2011, S.C. A. S.R.L. a primit sprijin financiar necuvenit pentru suprafaţa de 40,6031 ha (393,85 ha - 353,2469 ha = 40,6031 ha), suprafaţă pentru care nu s-au regăsit documente doveditoare ale dreptului de folosinţă, astfel cum este reglementat de O.U.G. nr. 125/21.12.2006.

Apare astfel interpretat şi aplicat corect art. 7 alin 1 din O.U.G. nr. 125/2006 şi aprobată prin Legea nr. 139/2007, întrucât s-a constatat încălcarea acestor prevederi, atâta timp cât din verificarea documentelor (contractelor de arendă) depuse de societatea reclamantă, în dovedirea cererii de plată, pentru schemele de sprijin în suprafaţă pentru anul 2011, avute în vedere de echipa de control pentru acea data, a rezultat o suprafaţa de 353,2469 ha, cu 40,6031 ha mai mică decât suprafaţa din cerere de 393,85 ha, aşa încât, în mod corect s-a apreciat ca fiind necuvenit sprijinul acordat pentru diferenţa de suprafaţă 40,6031 ha.

În ceea ce priveşte ce-a de-a doua neregulă, instanţa de fond a constatat în mod corect potrivit Manualului de procedură privind administrarea cererilor unice de plată pe suprafaţă pentru campania 2011 în Criterii de Eligibilitate că în cuprinsul cererii de plată nu a fost aplicată bifa corespunzătoare rubricii Plăţi de agro – mediu Pachetul 4 culturi verzi şi Pachetul 5 agricultură ecologică aşa cum prevede manualul de proceduri, societatea reclamantă depunând certificate de conformitate fără ca în anexele la acestea să fie certificată fiecare parcelă în parte (fiind vorba de culturi ecologice/verzi). Modalitatea de îndeplinire a obligaţiilor contractuale asumate de S.C. B. S.R.L. faţă de societatea reclamantă urmează a fi lămurite în cadrul unui litigiu dintre cele două societăţi cu privire la executarea contractului dintre cele două părţi.

Referitor la susţinerile recurentei cu privire la lipsa oricărui algoritm de calcul transparent din care să rezulte modul de calcul al corecţiei, susţinere reiterată in recurs, prin expertiza efectuată, a fost explicitată modalitatea de calcul a corecţiei în raport de abaterile reţinute (sprijinul acordat pentru diferenţa de suprafaţă 40,6031 ha şi sprijin acordat pentru culturi verzi şi ecologice pentru care nu au fost depuse certificatele de conformitate pentru fiecare parcelă) şi de normele naţionale şi unionale reclamanta neformulând completări sau obiecţiuni la expertiză.

Înalta Curte constată că nu este vorba de o omisiune a instanţei sau lipsa unei concrete analize cum eronat se susţine prin recurs, instanţa pronunţându-se asupra obiectului cererii de chemare în judecată, astfel cum acesta a fost stabilit de reclamant prin acţiunea introductivă, conform art. 9 alin. (2) C. proc. civ., în aplicarea prevederilor art. 22 alin. (4) din acelaşi cod.

Prin urmare, cu privire la capetele de cerere subsidiare 3 şi 4 din acţiunea introductivă de instanţă, in mod corect instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de societatea pârâtă prin raportare la prevederile art. 1, la art. 8 şi la art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 443/2004 cu modificările şi completările ulterioare, faţă de petitele formulate,întrucât acestea nu pot forma obiectul unei acţiuni în contencios administrativ, între cele două părţi (societăţi comerciale) raporturile fiind stabilite pe bază contractuală iar eventuala răspundere a S.C. B. S.R.L. putând fi atrasă în temeiul acelui contract.

Înalta Curte reiterează considerentele potrivit cărora îndeplinirea exigenţelor de motivare nu impun judecătorilor să răspundă fiecărui argument adus de părţi, ci impun o analiză efectivă a cererilor formulate.

Din această perspectivă, în cauză se constată că instanţa de fond, în limitele învestirii, a expus considerente lămuritoare cu privire la legalitatea actelor în litigiu în raport de constările reţinute şi necontestate în cauză de societatea reclamantă pentru această abatere şi prevederile legale aplicabile care impun corecţiile sumelor acordate ca sprijin.

Înalta Curte constată că nu este vorba de o omisiune a instanţei sau lipsa unei concrete analize cum eronat se susţine prin recurs, instanţa pronunţându-se asupra obiectului cererii de chemare în judecată, astfel cum acesta a fost stabilit de reclamant prin acţiunea introductivă, conform art. 9 alin. (2) C. proc. civ., în aplicarea prevederilor art. 22 alin. (4) din acelaşi cod.

Prin urmare, cu privire la capetele de cerere subsidiare 3 şi 4 din acţiunea introductivă de instanţă, in mod corect instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de societatea pârâtă prin raportare la prevederile art. 1, la art. 8 şi la art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 443/2004 cu modificările şi completările ulterioare, faţă de petitele formulate, întrucât acestea nu pot forma obiectul unei acţiuni în contencios administrativ, între cele două părţi (societăţi comerciale) raporturile fiind stabilite pe bază contractuală iar eventuala răspundere a S.C. B. S.R.L. putând fi atrasă în temeiul acelui contract.

Aşa fiind, pentru considerentele arătate, în baza art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de reclamant, ca nefondat

III. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În contextul prezentat, Înalta Curte constată că, hotărârea atacată este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a tuturor prevederilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, astfel că în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 2107 din 26 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 aprilie 2022.