Restitution of tax and accessories paid pursuant to annulled VAT assessment due to unlawful inclusion of technological losses in taxable base

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 15 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. Termica S.A., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava, a solicitat:

1. Anularea următoarelor acte administrativ fiscale:

1.1 - Adresa A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Iaşi - A.J.F.P. Suceava nr. 14932/85349 din 05.02.2018 înregistrată la sediul S.C. TERMICA S.A. sub nr. x/20.02.2018 prin care a fost respinsă/refuzată cererea S.C. Termica S.A. nr. 3562/20.12.2017, înregistrată la ANAF-AJFP Suceava sub nr. x din 21.12.2017 şi nr. 14932 din 21.12.2017, privind continuarea executării/restituirii sumelor cuvenite potrivit sentinţei curţii de Apel Suceava nr. 25 din 31.10.2014 (dosar x/2012) definitivă şi irevocabilă prin Decizia ÎCCJ nr. 2046/18.05.2015;

1.2 - Decizia nr. 27584 din 07.05.2018 emisă de ANAF - DGRFP Iaşi - AJFP Suceava, înregistrată la sediul S.C. TERMICA S.A. sub nr. x din 16.05.2018 privind soluţionarea contestaţiei formulată de S.C. TERMICA S.A. înregistrată sub nr. x din 05.04.2018;

1.3 - Adresa ANAF - DGRFP Iaşi - AJFP Suceava nr. 27583/10.05.2018, înregistrată la sediul Termica S.A. cu nr. 1501/16.05.2018, prin care a fost respinsă Cererea de restituire şi cererea de plată a dobânzilor - adresa Termica nr. x/04.04.2018, înregistrată la AJFP cu nr. 27583/05.04.2018;

1.4 - Decizia nr. 50799 din 09.07.2018, emisă de ANAF - DGRFP Iaşi - AJFP Suceava, înregistrată la sediul S.C. TERMICA S.A. sub nr. x din 18.07.2018 privind soluţionarea contestaţiei Termica nr. 1801 din 28.06.2018 înregistrată la AJFP Suceava cu nr. 50799/29.06.2018, corectată ulterior prin Decizia de îndreptare a erorilor materiale nr. 50799 bis/20.08.2018 emisă de A.JF.P. Suceava, înregistrată la sediul Termica S.A. cu nr. 2444/30.08.2018.

2. Obligarea pârâţilor la:

2.1 - plata/restituirea sumei de 4.051.015 RON (patru milioane cinci zeci şi una mii şi cincisprezece RON), compusă din:

- 2.828.634 RON reprezentând TVA stabilită suplimentar de organele de inspecţie fiscală, pentru perioada 01.01.2009 - 30.11.2011, din care: 1.862.546 RON respinsă la rambursare şi 966.088 RON plătită cu O.P. nr. x/15.10.2012;

- 1.222.381 RON accesorii TVA, aferente debitului principal, plătite astfel:

- 858.601 RON cu O.P. nr. x/16.10.2012,

- 323.040 RON cu O.P. nr. x/27.11.2012,

- 75 RON executată silit la data de 16.04.2013,

- 39.431 RON executată silit la data de 18.04.2013,

- 1.234 RON executată silit la data de 17.04.2013;

2.2 - diminuarea obligaţiei de plată, cu suma de 131.975 RON, reprezentând accesorii aferente TVA, calculate până la data plăţii debitului principal înscris la punctul de mai sus, şi neachitate de societate. 3. Obligarea pârâţilor la plata dobânzilor/majorările de întârziere prevăzute de lege, datorate începând cu ziua în care a operat stingerea creanţelor fiscale şi până la data restituirii sumelor menţionate la capătul 2.1 din cerere potrivit solicitărilor exprimate prin cererile S.C. Termica S.A. înregistrate la ANAF AJFP Suceava sub nr. x din 21.12.2017, nr. 27583/05.04.2018 şi nr. 50799/29.06.2018, în conformitate cu art. 124 din O.G. nr. 92/2003, cu modificările şi completările ulterioare şi, respectiv art. 182 din Legea nr.

207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare precum şi cu prevederile Conform pct. 1 - 6 din Capitolul II din Ordinul M.F.P. nr. 1899/2004 privind aprobarea Procedurii de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget precum şi acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depăşirea termenului legal, începând cu ziua în care s-a operat stingerea creanţelor fiscale individualizate în actul administrativ fiscal anulat, şi până la data restituirii şi potrivit pct. 15 din O.M.F.P. nr. 528/2015, la nivelul la care au fost stabilite succesiv prin og nr. 92/2003 şi Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, astfel cum acestea au fost modificate şi completate de-a lungul timpului.

4. Obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată pricinuite de proces.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Suceava – secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 105 din 15 noiembrie 2019, a admis cererea având ca obiect "contestaţie act administrativ fiscal" formulată de reclamanta S.C. Termica S.A., societate în faliment, reprezentată de lichidator judiciar, consorţiul format din practicienii în insolvenţă A.., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava şi, în consecinţă:

- a anulat adresele nr. x/05.02.2018 şi nr. y/10.05.2018 şi deciziile nr. 27584/07.05.2018 şi nr. 50799/09.07.2018,

- a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4.051.015 RON, din care 1.862.546 RON TVA respinsă la rambursare, 966.088 RON TVA şi 1.222.381 RON accesorii aferente TVA.;

- a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.816.511,72 RON reprezentând creanţe accesorii sumei datorate calculate până la data de 31.05.2019, precum şi în continuare, până la achitarea integrală a debitului principal;

- a obligat pârâta să procedeze la scăderea din evidenţele fiscale a sumei de 131.975 RON reprezentând accesorii aferente TVA, nedatorate de reclamantă.

Totodată, a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 13.800 RON cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. Sentinţei nr. 105 din 15 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin argumentele prezentate în susţinerea motivelor de nelegalitate, în contextul unui scurt istoric procesual, recurenta-reclamantă a prezentat argumentele sale cu referire la motivele de recurs dezvoltate, raportat la considerentele hotărârii atacate, făcând trimitere la normele de drept prevăzute de art. 110 alin,. 3 raporta la art. 141 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 – act normativ în vigoare la data soluţionării prezentei cauze.

După prezentarea detaliată a contextului raportului juridic fiscal litigios, reluând susţinerile formulate în faţa instanţei de fond recurenta-reclamantă a punctat îndeosebi aspectele care vizează, aplicarea în cauză a prescripţiei abaterilor săvârşite.

Invocând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că sentinţa atacată nu este motivata, instanţa de fond luând în considerare in mod exclusiv doar argumentele de nelegalitate invocate de reclamanta, înlăturând apărările acesteia, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. potrivit cărora, hotărârea judecătoreasca trebuie sa cuprindă motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanţei, aratandu-se atât motivele pentru care s-au admis, cat si cele pentru care s-au înlăturat cererile pârtilor.

Arată recurenta că, din examinarea considerentelor hotărârii recurate rezulta in mod evident ca nu se analizează si nu se motivează in niciun fel de ce au fost inlaturate din probatoriul administrat in cauza documentele, respectiv susţinerile instituţiei recurentereferitoare ia cele doua decizii de impunere, respectiv: faptul ca prin decizia de impunere x/24.05.2012, comunicata în data de 17,10.2012, s-a procedat la înlocuirea deciziei de impunere iniţială, drept pentru care decizia de impunere x/24.05.2012, comunicata in data de 18.06.2012 nu mai subzista; nu se face nicio referire si nu se analizează consecinţa fiscala constând in faptul ca cel de-al doilea act administrativ ii anulează pe cel iniţial. cele doua decizii de impunere neputand exista deopotrivă;

- faptul ca obligaţiile de plata stabilite suplimentar prin decizia de impunere iniţiala nr. F-MC 206/24.05.2012 au fost anulate de către instanţa de judecata prin sentinţa nr. 25/31.10.2014, nu poate avea ca si consecinţa fiscala restituirea sumelor stabilite prin cea de -a doua decizie de impunere, care nu a fost contestata de reclamanta;

- faptul ca la data efectuării efective a stingerii obligaţiei fiscale, respectiv 14.11.2012, societatea reclamanta figura in evidentele fiscale cu creanţe certe, lichide si exigibile provenind din cea de-a doua decizie de impunere, drept pentru care în mod corect a operat compensarea.

Subsumat motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pâârtă susţine că hotărârea instanţei de fond este o consecinţă a aplicării greşite a normelor de drept material.

Maniera greşită în care instanţa de fond a dispus prin hotărârea pronunţata restituirea sumei de 1.862.546 RON TVA tratând aceasta suma ca fiind respinsa la rambursare, sens in care arată următoarele: Prin decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecţia fiscala nr. x/24.05.2012 iniţiala s-au stabili obligaţii suplimentare reprezentând: 2.828.634 RON tva, 804.083 RON dobânzi tva 377.558 RON penalităţi tva, iar prin decizia de impunere x/24.05.2012 comunicata in data de 17.10.2012, s-au stabilit obligaţii suplimentar reprezentând: 2.828.634 RON tva, 804.083 RON dobânzi tva si 424.295 RON penalita tva, modificarea vizând cuantumul penalităţilor de întârziere.

Prin decontul de tva aferent lunii noiembrie 2011, societatea înregistrat tva de rambursat in suma de 1.862.546 RON, urmare deciziei de corecţii nr. 1097/18.12.2012 si a dispoziţiei de masuri stabilite de organele fiscale n 62238/26.10.2012.

Este evident că instanţa de fond a acordat contribuabilului dreptul la rambursarea sumei de 1.862.546 RON reprezentând TVA, iar ca efect a auto compensării, din suma totala 2.828.634 RON a rămas de plata suma de 966.088 RON, care a fost achitata de S Termica S.A. la data de 16.10.2012.

Recurenta precizează că, în condiţiile în care decizia de impunere iniţială nu mai subzistă si având in vedere faptul ca societatea nu a contestat decizia de impunere corectata, aceasta intrând in circuitul civil şi producandu-si efectele juridice, a apreciat ca solicitările reclamantei se impuneau a fi respinse.

Mai mult decât atât, i cauză nu prezintă relevanta faptul ca plăţile efectuate de S.C. Termica S.A. (16.10.2012) au avut loc înainte de data comunicării celei de-a doua decizii de impunere (17.10.2012).

Cu referire la data emiterii notei de compensare pentru sumele menţionate anterior, recurenta a precizat că stingerea obligaţiilor prin compensanre se efectuează cu data plaţii, conform art. 167 din Legea nr. 207/2015 privin Codul de procedură fiscală.

În ceea ce priveşte stingerea obligaţiilor în evidenta fiscala, recurenta a subliat că organul fiscal a efectuat stingerea pentru obligaţiile comunicate la data de 17.10.2012, prin compensare, pe data de 14.11.2012, aşa cum reiese din rubrica dată prelucrare, cu data plăţii 16.10.2012, conform prevederilor legale

În concluzie, fata de situaţia prezentată, a apreciat că in mod greşit instanţa de fond a constatat ca reclamanta este indreptatita la restituirea suumelor totale de 4.051.015 RON, precum si la acordarea dobânzilor fiscale asa cu acestea au fost calculate de expertul contabil.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă Termica S.A. Suceava, prin lichidator judiciar consorţiul format din A. şi B., reprezentată de practician în insolvenţă C., a formulat întâmpinare în recurs, prin care, a solicitat respingerea recursului promovat de recurentă şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 13 mai 2020, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata recursului, în data de 6 aprilie 2022, cu citarea părţilor, în condiţiile art. 494 -495 C. proc. civ., dată când a avut loc judecata, în şedinţă publică.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Deliberând asupra prezentului recurs, sub aspectul motivelor de nelegalitate invocate, prin prisma probelor administrate, precum şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată că este nefondat, pentru considerentele care urmează:

În prealabil, Înalta Curte constată că prin criticile de recurs formulate, recurenta procedează la reiterarea aspectelor invocate în faţa instanţei de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în considerentele hotărârii recurate, condiţii în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului, ci se va limita, doar, la analiza criticilor care se circumscriu unor veritabile motive de recurs.

În speţă, recurenta- a invocat încălcări ale îndatoririlor privind soluţionarea cererilor şi ale garanţiilor dreptului la un proces echitabil, prin neexaminarea efectivă a tuturor apărărilor, invocate prin întâmpinare şi aplicarea prevederilor legale incidente în cauză, sens în care ar fi incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. .

Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma celor sus-menţionate, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este fondat.

Din considerentele hotărârii recurate rezultă că instanţa a analizat şi a sistematizat cererile şi susţinerile părţilor, fiind preocupată să identifice împrejurările de fapt care au constituit situaţia premisă a declanşării mecanismului judiciar.

În lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, examinarea efectivă a tuturor motivelor şi apărărilor invocate de către părţi ca garanţie a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, nu implică obligaţia instanţei de a da un răspuns detaliat fiecărui argument, întinderea obligaţiei instanţei fiind variabilă, în funcţie de natura hotărârii şi de circumstanţele fiecărei cauze, cu luare în considerare a pertinenţei, clarităţii, relevanţei în economia litigiului şi fundamentării respectivelor motive sau apărări (e.g. Cauzele Ruiz Torija c Spaniei, Buzescu c României).

În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), în esenţă, recurenta-pârâtă a invocat aceleaşi critici ca şi în susţinerea celorlalte motive prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând, pe de o parte că instanţa de fond nu a analizat motivele de fapt care au generat litigiul, nu le-a dat eficienţă juridică, iar pe de altă parte că motivarea instanţei de fond cu privire la argumentele invocate în raport de probatoriul administrat este superficială.

Dincolo de susţinerile contradictorii ale recurentei-pârâte, Înalta Curte constată că, în speţă nu este îndeplinită niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sentinţa recurată fiind motivată cu respectarea exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Judecătorul fondului a indicat situaţia de fapt reţinută pe baza probelor administrate, precum şi motivele pe care s-a întemeiat soluţia, raţionamentul urmat fiind expus clar şi logic.

În contextul analizei argumentelor recurentei-pârâte, astfel cum au fost reiterate din acţiunea dedusă judecăţii, analizând în continuare recursul, din perspectiva criticilor expuse de către recurentă, referitor la criticile de nelegalitate, prin prisma motivului de casare, cel reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., verificate de către instanţa de control judiciar, au un caracter nefondat, nefiind relevată nicio încălcare sau aplicare greşită a normelor de drept material în chestiunea invocată de titularul căii de atac.

Astfel, aşa cum reiese din actele şi lucrările dosarului, la originea situaţiei litigioase stă procedura de control desfăşurată în anul 2012 cu privire la situaţia fiscală a reclamantei S.C. TERMICA S.A., finalizată prin emiterea raportului de inspecţie fiscală nr. F – MC 130/24.05.2012 şi deciziei de impunere nr. x – MC 206/24.05.2012.

În esenţă, organele fiscale au constatat la acel moment că din suma de 5.513.898 RON TVA cerută la rambursare prin decontul TVA aferent lunii noiembrie 2011, intimata îndeplinea condiţiile de deducere pentru TVA de 2.685.264 RON, în timp ce TVA de 2.828.634 RON aferentă pierderilor tehnologice trebuia colectată la buget. Pe cale de consecinţă s-a stabilit o obligaţie suplimentară de plată în cuantum total de 4.010.275 RON, compusă din 2.828.634 RON TVA de plată pentru perioada 01.01.2009 – 30.11.2011, 804.083 RON dobânzi şi 377.558 RON penalităţi de întârziere.

Reclamanta a formulat contestaţie administrativă, soluţionată negativ prin Decizia nr. 375/31.08.2012.

În luna septembrie 2012 organele fiscale au descoperit o eroare strecurată în decontul TVA în sumă de 5.513.898 RON depus de societate, mai precis faptul că suma de 3.651.352 RON fusese preluată greşit, TVA ce trebuia cerută la rambursare în decont fiind de 1.862.546 RON (5.513.898 RON – 3.651.352 RON).

Ca urmare, organele fiscale au întocmit referatul privind îndreptarea erorilor materiale nr. 60.973/24.09.2012 în temeiul căruia a fost emisă Decizia nr. 1097/18.12.2012 de corectare a erorilor materiale din decontul TVA aferent lunii noiembrie 2011 şi dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. 62.238/26.10.2012 .

Rezolvându-se astfel problema preluării greşite a soldului sumei negative de TVA reportate din perioada precedentă şi cum prin raportul de inspecţie fiscală nr. F – MC 130/24.05.2012 se constatase că recurenta- reclamantă trebuia să colecteze TVA suplimentară de 2.828.634 RON aferentă pierderilor tehnologice, suma de 1.862.546 RON TVA pentru care reclamanta avea drept de deducere a fost respinsă la rambursare, diferenţa de 966.088 RON fiind achitată ulterior de reclamantă (1.862.546 RON + 966.088 = 2.828.634 RON).

Reclamanta S.C. Termica S.A. a solicitat în instanţă anularea raportului de inspecţie fiscală nr. F – MC 130/24.05.2012 şi a deciziei de impunere nr. x – MC 206/24.05.2012, formulând astfel cererea de chemare în judecată şi înregistrată la data de 04.12.2012.

Astfel, prin sentinţa nr. 25/31.10.2014, Curtea de Apel Suceava a admis acţiunea formulată de contestatoarea S.C. Termica S.A. Suceava, prin administrator judiciar provizoriu D. SPRL, A. şi E., în contradictoriu cu intimata ANAF – Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, intervenient în cauză fiind Municipiul Suceava prin Primar, a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de Municipiul Suceava prin Primar, a anulat Decizia nr. 375/31.08.2012 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, a anulat Raportul de inspecţie fiscală nr. x din 24.05.2012 în ceea ce priveşte constatările privind TVA colectată - cap. III şi Decizia de impunere nr. x din 24.05.2012 în ceea ce priveşte obligaţiile de plată suplimentare stabilite de inspecţia fiscală şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 10.186 RON cheltuieli de judecată.

Această sentinţă a rămas definitivă prin Decizia nr. 2046 din 18 mai 2015 pronunţată de Înalta Curte Casaţie şi Justiţe, în care instanţa de contencios administrativ a hotărât cu putere de lucru judecat că, în mod nelegal autoritatea fiscală a inclus în calculul TVA cota de pierderi tehnologice ce depăşeşte limitele stabilite de ANRE, capitolul III din raportul de inspecţie fiscală nr. F – MC 130/24.05.2012 şi decizia de impunere nr. x – MC 206/24.05.2012 fiind anulate.

În urma acestei sentinţe, reclamanta S.C. TERMICA S.A. a solicitat pârâtei achitarea TVA de 1.862.546 RON respinsă la rambursare şi să restituie sumele de 966.088 RON TVA şi 1.222.381 RON accesorii aferente TVA achitate de societate, prevalându-se de faptul că instanţa de contencios administrativ a hotărât definitiv că TVA de 2.828.634 RON stabilită suplimentar nu era datorată.

Organul fiscal a respins însă cererile de plată, soluţii menţinute şi în contestaţiile administrative, pe motiv că, prin corectarea erorii materiale identificate în decontul TVA aferent lunii noiembrie 2011, s-a procedat la data de 24.09.2012 la o nouă listare a raportului de inspecţie fiscală nr. F – MC 130/24.05.2012 şi a deciziei de impunere nr. x – MC 206/24.05.2012, având numere identice, dar conţinut diferit faţă de cele de la data emiterii, care nu au fost contestate şi nici anulate de instanţă, fapt ce împiedică plata sumelor pretinse.

Curtea de apel a utilizat în analiza cererii de chemare în judecată un considerent comun, arătând argumentele care stau la baza soluţiei şi care expun motivele pentru care criticile soluţionate prin acestea sunt întemeiate, respectiv cele statuate prin sentinţa nr. 25/31.10.2014, definitivă prin decizia nr. 2046/18.05.2015, prin care s-a stabilit că S.C. TERMICA S.A. nu datorează TVA de 2.828.634 RON stabilită suplimentar în sarcina societăţii prin raportul de inspecţie fiscală nr. F – MC 130/24.05.2012 şi decizia de impunere nr. x – MC 206/24.05.2012, care au şi fost anulate cu efect retroactiv (ex tunc).

Or, TVA de 1.862.546 RON respinsă la rambursare trebuia achitată reclamantei, iar sumele plătite ca debit principal şi accesorii pentru stingerea creanţei suplimentare infirmate pe cale judiciară sunt supuse restituirii ca urmare a anulării titlului de creanţă.

Această modalitate de soluţionare este corectă iar criticile din recurs pot fi soluţionate prin acelaşi considerent, fără a fi necesară reluarea acestora pentru fiecare în contextul în care s-au arătat argumentele pentru care au fost înlăturate susţinerile pârâtei.

Judecătorul fondului a indicat situaţia de fapt reţinută pe baza probelor administrate, precum şi motivele pe care s-a întemeiat soluţia, raţionamentul urmat fiind expus clar şi logic.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 431 C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect; oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor art. 430 C. proc. civ., hotărârea judecătorească ce soluţionează în tot sau în parte fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

Cum rezultă din textul art. 430 alin. (2) C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat este prevăzută în mod expres ca ataşându-se şi considerentelor hotărârii, nu doar a celor decisive, care susţin dispozitivul, ci şi considerentelor decizorii. În acest mod legiuitorul a consacrat în mod explicit, in terminis, pe plan normativ, şi efectul pozitiv al lucrului judecat, prin care o chestiune litigioasă, dedusă judecăţii în mod incidental şi dezlegată în cadrul unui proces, a cărei rezolvare nu se va regăsi în dispozitivul hotărârii, este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi nesocotită sau contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părţi (res iudicata pro veritate habetur).

În concluzie, chiar dacă în decontul TVA aferent lunii noiembrie 2011 s-a strecurat o greşeală, ceea ce s-a corectat prin decizia nr. 1097/18.12.2012 şi dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. 62.238/26.10.2012 nu are legătură cu TVA de 2.828.634 RON stabilită suplimentar pentru pierderile tehnologice şi, prin urmare, nu putea crea o obligaţie separată de contestare.

Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. x/24.05.2012, a rămas aceeaşi, respectiv fondul acestui act, obligaţiile de plată suplimentare stabilite de inspecţia fiscală, respectiv 2.828.634 RON TVA de plată pentru pierderile de energie termică din reţeaua de transport şi distribuţie, reţea aflată în proprietatea Municipiului Suceava, din perioada 2009 - nov. 2011, pierderi considerate "lipsă în gestiune" nu a fost modifîcat/anulat/desfiinţat.

Ca urmare, Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. x/24.05.2012 a fost listată la o altă dată, respectiv la 24.09.2012 şi comunicată la 17.10.2012, ca urmare a corectării erorii materiale din Decontul de TVA prin Decizia nr. 1097/18.12.2012 de corectare a erorilor materiale emisă de A.N.A.F. - D.GA.M.C. Bucureşti (Anexa 7 Ia acţiune).

Or, intimata S.C. Termica S.A. a formulat contestaţie împotriva Deciziei de impunere nr. x din 24.05.2012. Contestaţia a fost înregistrată la A.N.A.F cu nr. 907063/06.07.2012 şi soluţionată prin Decizia nr. 375/31.08.2012.

Susţinerile recurentei în sensul că cea de-a doua decizie de impunere a fost comunicată reclamantei în data de 17.10.2012, iar din întreg probatoriul administrat rezultă că această decizie nu a fost contestată de recurentă nu poate fi reţinută, în contextul în care, eventuala cale de atac putea viza exclusiv eroarea identificată, iar nu constatări anterioare, asupra cărora organul fiscal se pronunţase de astfel, în procedură administrativă, prin emiterea deciziei nr. 375/31.08.2012, atacată ulterior în instanţă.

Cum bine a punctat instanţa fondului, în temeiul art. 117 alin. (1) lit. a) rap. la art. 47 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, intimata- reclamantă are dreptul, pe de o parte, la achitarea TVA de 1.862.546 RON respinsă greşit la rambursare, iar, pe de altă parte, la restituirea sumei de 966.088 RON plătită cu titlu de TVA stabilită suplimentar şi de 1.222.381 RON achitată cu titlu de accesorii.

Nu în ultimul rând, în ceea ce priveşte dobânda aferentă TVA de 1.862.546 RON, momentul de la care se datorează este cel al expirării termenului de rambursare a taxei, anume 07.02.2012 (decont TVA înregistrat la 22.12.2011 cu termen de soluţionare a cererii de rambursare de 45 zile).

Ca efect al anularii titlului principal de creanţă, în raport de prevederile art. 47 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, reclamanta are dreptul la achitarea TVA de rambursat şi la restituirea sumelor plătite în temeiul deciziei de impunere anulată prin sentinţa nr. 25/31.10. 2014, la care se adaugă dobânda legală în materie fiscală.

De altfel, în cauză, nu s-a efectuat o operaţiune de compensare în sensul art. 116 din O.G. nr. 92/2003 (lege aplicabilă în timp faptului juridic al plăţii), momentul de la care se datorează dobândă este cel de la care a operat stingerea creanţei fiscale, anume 16.10.2012, prin emiterea de către UAT municipiul Suceava în favoarea reclamantei a OP nr. x/15.10.2012 şi OP nr. x/16.10.2012, ca şi dobânda aferentă sumelor achitate în temeiul deciziei de impunere anulată de instanţă,

În consecinţă, în mod corect instanţa fondului a stabilit că recurenta- pârâta va fi obligată să plătească reclamantei suma de 2.816.511,72 RON reprezentând dobândă datorată până la 31.05.2019, precum şi în continuare, până la achitarea integrală a debitului principal, prin care s-a cuantificat dobânda datorată până la data de 31.05.2019 în funcţie de calculul efectuat de expert.

III. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În considerarea acestor argumente care susţin caracterul nefondat al recursului, Înalta Curte urmează să facă aplicarea şi a art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi să dispună în consecinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava împotriva sentinţei nr. 105 din 15 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Suceava – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 aprilie 2022.