Failure to Corroborate Unreported Assets in Integrity Verification Triggers Remand for Renewed Investigation

Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2022

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 23.11.2018, reclamanta Agenţia Naţională de Integritate a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, A. şi B., anularea Ordonanţei nr. 14/23.12.2015 emise de Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

2. Sentinţa pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2179 din 9 iulie 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate în contradictoriu cu pârâţii Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, A., B. şi intervenientul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii au formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, considerând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, faţă de considerentele hotărârii pe care le apreciază ca fiind corecte, contrar criticilor formulate prin cererea de recurs.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat şi urmează a-l admite, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prin raportul de evaluare nr. x/13.02.2014 întocmit de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate s-a dispus sesizarea Comisiei de cercetare a averilor din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, în vederea începerii acţiunii de control şi a constatării diferenţei semnificative potrivit art. 18 din Legea nr. 176/2010, privind averea deţinută de pârâtul A. şi familia acestuia, reţinându-se că «între modificările intervenite în averea pârâtului A. în timpul exercitării funcţiei publice, în perioada 2010 – 2011 şi veniturile realizate în aceeaşi perioadă, a fost identificată o diferenţă semnificativă în cuantum de 276.827 RON (aproximativ 62.208 euro)».

Prin ordonanţa nr. 14/23.12.2015 emisă de Curtea de Apel Bucureşti – Comisia de cercetare a averilor constituită în baza Legii nr. 176/2010 s-a dispus clasarea sesizării Agenţiei Naţionale de Integritate cu privire la persoanele evaluate A. şi B., emitenta reţinând în concluzie că nu au fost identificate diferenţe semnificative între veniturile realizate de persoanele evaluate pe durata exercitării funcţiei publice, în sensul art. 18 din Legea nr. 176/2010.

Potrivit art. 18 din Legea 176/2010, "Prin diferenţe semnificative în sensul prezentei legi se înţelege diferenţa mai mare de 10.000 euro sau echivalentul în RON a acestei sume intre modificările intervenite în avere pe durata exercitării demnităţilor şi funcţiilor publice şi veniturile realizate în aceeaşi perioada".

Prima instanţă, în analiza caracterului licit, s-a bazat pe declaraţiile intimaţilor şi ale părinţilor acestora, fără a corobora proba testimonială şi cu alte mijloace de probă.

În ceea ce priveşte sumele constituite depozite bancare pe numele soţiei persoanei evaluate în perioada anilor 2005-2006, se impunea analizarea caracterului acestora, în sensul dacă trebuiau incluse la capitolul cheltuieli, întrucât persoana trebuie să dovedească dacă a avut posibilităţile materiale pentru a efectua depunerea.

Cu privire la suma de 120.000 RON cu care a fost achiziţionat terenul din comuna Glina în anul 2008, era necesar a se face o dovadă indubitabilă a faptului că mama persoanei evaluate dispunea de această sumă de bani din moştenire.

De asemenea, cu privire la suma utilizată pentru construirea imobilului din comuna Glina, faţă de care s-a susţinut că a fost obţinută de la părinţii soţiei persoanei cercetate, nu s-au administrat dovezi concludente cu privire la faptul că sumele retrase din conturile părinţilor au intrat în posesia persoanei evaluate, nefiind suficient doar faptul că au fost retrase aceste sume, ci trebuia să rezulte şi faptul că au fost remise familiei persoanei evaluate şi utilizate la construirea imobilului.

De asemenea, este necesar a se administra dovezi concludente în ceea ce priveşte sumele de bani constituite ca şi depozite în conturile persoanei evaluate şi ale soţiei în perioada anilor 2005-2006, întrucât acestea nu au fost menţionate în nicio declaraţie de avere depusă de persoana evaluată.

Nu este de neglijat nici aspectul potrivit căruia declaraţia dată de numita C. a fost autentificată la data de 06.08.2013, după primirea informării cu privire la existenţa unei diferenţe semnificative între averea dobândită de persoana evaluată şi veniturile realizate de aceasta, în condiţiile în care această sumă primită cu titlu gratuit nu a fost menţionată în cuprinsul declaraţiei de avere.

Cu privire la suma de bani utilizată pentru construirea imobilului din satul Căţelu faţă de care persoana evaluată a susţinut că provine de la părinţii soţiei, este necesară administrarea de dovezi concludente asupra faptului că sumele retrase din conturile numiţilor D. şi E. au intrat în posesia persoanei evaluate şi a soţiei, în condiţiile în care această sumă de bani nu a fost menţionată în declaraţia de avere.

Persoana evaluată a susţinut că deţinea la nivelul anului 2001 economii financiare, o parte fiind economiile soţiei, o parte din vânzarea unui apartament şi economiile sale până la căsătorie, o parte provenind din daruri de nuntă şi botez, o parte din donaţii de la bunicul patern, o parte economii comune cu soţia însă susţinerile nu au fost coroborate cu probe indubitabile.

Tocmai pentru faptul că anumite sume de bani nu au fost menţionate în declaraţia de avere, era necesar că persoana evaluată să dovedească în mod indubitabil caracterul just al averii dobândite.

Recurenta reclamantă a produs dovezile pe care le-a considerat pertinente şi concludente, întrucât îi revenea sarcina probei însă persoana evaluată are datoria de a propune probe în combaterea celor solicitate de către reclamantă, acest aspect nefiind de natură să afecteze principiul constituţional al prezumţiei dobândirii licite a averii.

A fost efectuat un raport de expertiză contabilă cu două variante: în prima variantă au fost excluse de la capitolul cheltuieli dar şi de la capitolul venituri depozitele constituite pe numele persoanei evaluate în anii 2005 şi 2006 şi lichidate ulterior, de la capitolul cheltuieli suma de 120.000 RON contravaloarea terenului intravilan achiziţionat în anul 2008 şi suma de 120.000 contravaloarea locuinţei conform autorizaţiei de construire; în a doua variantă nu s-a reţinut în categoria cheltuieli depozitul de 20.000 RON constituit la F. şi nici suma provenită din lichidarea depozitului de la G. de numita D. în anul 2009, în categoria venituri.

În acest caz, fără a tranşa asupra caracterului licit sau ilicit al averii dobândite de persoana evaluată, instanţa de recurs apreciază că se impune a fi reluată cercetarea de către Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pentru a fi analizate toate aspectele relevante şi pentru a fi detaliate argumentele faţă de care nu a fost luată în calcul varianta a doua a raportului de expertiză.

Faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa sentinţa recurată, se va anula Ordonanţa nr. 14/23.12.2015 emisă de Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi se va trimite cauza la Comisie pentru reluarea cercetării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 2179 din 9 iulie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Anulează Ordonanţa nr. 14/23.12.2015 emisă de Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Trimite cauza la Comisie pentru reluarea cercetării.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 aprilie 2022.