Res judicata bars review of staged execution of previously validated European fund financial corrections

Şedinţa publică din data de 17 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13 aprilie 2016 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (M.D.R.A.P.), anularea Informării privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x, emise de Direcţia Generală Programe Europene din cadrul M.D.R.A.P. sub nr. x/26.08.2015, referitoare la Contractul de finanţare nr. x/22.08.2011, cod SMIS 7887, respectiv anularea în tot a acestui act cu privire la pct. 1 şi a Notei de neconformitate nr. x/26.11.2014 refăcute conform Deciziei nr. 281/08.09.2014, respectiv anularea reducerii procentuale de 5% din valoarea contractului nr. x/15.06.2011 încheiat de UAT Municipiul Târgovişte cu S.C. A. S.R.L..

De asemenea, a solicitat anularea în tot a Informării privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x cu privire la pct. 2 şi a Notei de neconformitate nr. x/11.09.2014 şi, pe cale de consecinţă, anularea reducerii procentuale de 100% aplicate la valoarea contractului nr. x/14.02.2011, încheiat de UAT Municipiul Târgovişte cu S.C. B. S.R.L., în principal ca nefondată şi neîntemeiată şi, în subsidiar, prin reţinerea autorităţii de lucru judecat în baza sentinţei nr. 35/15.02.2016, pronunţate în dosarul nr. x/2015 de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, definitivă prin nerecurare.

A mai solicitat anularea, în tot, a Informării cu privire la situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x cu privire la pct. 3 şi a Notei de neconformitate SVAPCI nr. x/26.11.2014 şi, pe cale de consecinţă, anularea reducerii procentuale de 5% aplicate la valoarea contractului nr. x/16.01.2014, încheiat de UAT Municipiul Târgovişte cu Asocierea S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L..

Totodată, a solicitat anularea Deciziei nr. 288/13.10.2015, de respingere a contestaţiei administrative în baza aplicării principiului autorităţii de lucru judecat.

În subsidiar, a solicitat, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarelor nr. x/2015, nr. y/2015 şi nr. 934/42/2015, aflate pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 187 din 14 septembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP).

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 187 din 14 septembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi anularea în tot a actelor administrative individuale atacate.

În motivarea recursului arată că sentinţa recurată este nelegală şi netemeinică, întrucât, deşi a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea dosarelor nr. x/2015, nr. y/2015 şi nr. 934/42/2015, instanţa de fond în mod netemeinic şi nelegal a respins cererea, reţinând că în cele trei dosare este vorba de alte acte administrative.

Consideră că respingerea cererii de suspendare nu este motivată.

În ceea ce priveşte respingerea cererii principale, recurenta-reclamantă consideră că instanţa de fond a interpretat greşit normele de drept material. Astfel, s-a reţinut că, deşi atribuirea contractului de lucrări nr. x/22.08.2011 s-a realizat prin licitaţie deschisă online, documentaţia de atribuire nu a respectat principiile egalităţii de tratament şi nediscriminării, dat fiind faptul că autoritatea contractantă a solicitat, potrivit fişei de date a achiziţiei, o serie de cerinţe minime de calificare a personalului de specialitate implicat în executarea contractului, care ar fi denaturat concurenţa eventualilor competitori, încălcând dispoziţiile art. 188 din O.U.G.. nr. 34/2006.

Susţine că instanţa a apreciat că, în fapt, cerinţa ca ofertantul să fie atestat A.N.R.E. tip B, respectiv ca managerul de proiect să prezinte diploma de studii superioare în domeniul tehnic sau economic şi experienţă profesională de minim 3 ani, iar ca responsabilul tehnic cu execuţia sa aibă o experienţă profesională de minim 5 ani apă/canal, inginer instalaţii electrice, diploma de studii superioare în domeniul tehnic de minim 3 ani experienţă - atestat ANRE etc., ar încălca dipoziţiile O.U.G. nr. 34/2006.

Invocă prevederile art. 188 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora cerinţele minime de calificare referitoare la situaţia economică şi financiară ori la capacitatea tehnică şi profesională trebuie motivate de autoritatea contractantă printr-o notă justificativă. Arată că a întocmit o astfel de notă, dar instanţa a apreciat că nu este suficientă, întrucât s-a rezumat să aprecieze că lucrările sunt de anvergură, fără a motiva în detaliu aceste cerinţe. Precizează că instanţa a reţinut că cerinţa privind responsabilul tehnic cu execuţia (R.T.E.), atestat A.N.R.E., pentru amenajarea spaţiilor verzi şi pentru apă-canal, priveşte supravegherea lucrărilor electrice, sens în care condiţiile impuse apar ca excesive.

Apreciază că instanţa în mod greşit a interpretat dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006, în sensul că nu ar trebui să solicite vreun atestat, dar că ulterior câştigării licitaţiei, poate solicita un astfel de certificat.

În ceea ce priveşte respectarea principiului proporţionalităţii, susţine că instanţa a reţinut în mod greşit că acea corecţie financiară de 5% aplicată pentru încălcări ale legislaţiei în materia achiziţiilor publice este corectă şi că a fost individualizată de emitent.

Referitor la prejudiciu, recurenta-reclamantă susţine că pretinsa abatere nu constituie o neregularitate în sensul art. 2 alin. (7) din Regulamentul nr. 1083/2006 şi nici a art. 23 alin. (1) din Regulamentul nr. 4253/88, neavând niciun efect asupra bugetului Uniunii Europene.

Mai arată că, atât Direcţia Generală Programe Europene, cât şi instanţa de judecată, au înlăturat nejustificat obiectivul enunţat la art. 23 alin. (1) din Regulamentul nr. 4253/83, respectiv garantarea succesului pentru acţiunile care beneficiază de asistenţă financiară din fonduri europene. Astfel, art. 2 alin. (7) din Regulamentul nr. 1083/2006 ar trebui să se aplice prin analogie cu art. 23 alin. (1) din Regulamentul nr. 4253/88, întrucât încălcarea dreptului UE trebuie să aibă ca efect prejudicierea bugetului Uniunii Europene, ceea ce nu este cazul în speţă.

Invocă art. 6 alin. (3)3 din O.U.G. nr. 66/2011, prin care s-a prevăzut că pentru abaterile de la aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziţie de natură formală, care nu au niciun potenţial impact financiar, nu se aplică reduceri procentuale.

Susţine că din înscrisurile de la dosar nu rezultă impactul financiar al presupusei abateri, precizând că CJUE a statuat în cauza C-260/14 că art. 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/95 şi art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006 trebuie interpretate în sensul că nerespectarea dispoziţiilor naţionale de către o autoritate contractantă care beneficiază de fonduri structurale în cadrul atribuirii unui contract de achiziţii publice, având o valoare estimată inferioară pragului prevăzut la art. 7 lit. (a) din Directiva 2004/18, poate constitui, cu ocazia atribuirii contractului, o "abatere" în sensul art. 1 alin. (2), respectiv o "neregularitate" în sensul art. 2 pct. 7 în măsura în care aceasta are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii Europene.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a formulat întâmpinare, prin care solicită, în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarelor nr. x/2015 şi nr. y/2015, aflate pe rolul Curţii de Apel Ploieşti.

În subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat în ceea ce priveşte soluţia dată asupra cererii de chemare în judecată.

Consideră că prima instanţă a respins în mod netemeinic şi nelegal cererea de suspendare a judecării cauzei, întemeiată pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că, deşi abaterea a fost identificată şi sancţionată o singură dată, reducerea aplicată cererilor de rambursare ulterioare reprezintă doar executarea/recuperarea sumelor aferente măsurii.

Precizează că, întrucât informarea privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x reprezintă un act de executare, împotriva acesteia se poate formula contestaţie numai cu privire la măsurile de executare referitoare la cuantumul sumelor şi calculul reducerii procentuale.

Pe fond, arată că instanţa de fond a respins în mod corect cererea de chemare în judecată, reţinând că atribuirea contractului de lucrări s-a făcut cu nerespectarea principiilor egalităţii de tratament şi nediscriminării.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (M.D.R.A.P.):

- anularea Informării privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x, emise de Direcţia Generală Programe Europene din cadrul M.D.R.A.P. sub nr. x/26.08.2015, respectiv anularea în tot a acestui act cu privire la pct. 1 şi a Notei de neconformitate nr. x/26.11.2014 refăcute conform Deciziei nr. 281/08.09.2014, respectiv anularea reducerii procentuale de 5% aplicate din valoarea contractului nr. x/15.06.2011 încheiat de UAT Municipiul Târgovişte cu S.C. A. S.R.L.;

- anularea Informării privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x cu privire la pct. 2 şi a Notei de neconformitate nr. x/11.09.2014 şi, pe cale de consecinţă, anularea reducerii procentuale de 100% aplicate la valoarea contractului nr. x/14.02.2011, în principal ca nefondată şi neîntemeiată şi, în subsidiar, prin reţinerea autorităţii de lucru judecat în baza sentinţei nr. 35/15.02.2016, pronunţate în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, definitivă prin nerecurare;

- anularea Informării cu privire la situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x cu privire la pct. 3 şi a Notei de neconformitate SVAPCI nr. x/26.11.2014, respectiv anularea reducerii procentuale de 5% aplicate la valoarea contractului nr. x/16.01.2014;

- anularea Deciziei nr. 288/13.10.2015, de respingere a contestaţiei administrative în baza aplicării principiului autorităţii de lucru judecat;

- în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarelor nr. x/2015, nr. y/2015 şi nr. 934/42/2015, aflate pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte cererea de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., prin încheierea din data de 8 decembrie 2017, instanţa de recurs a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea dosarelor nr. x/2015, nr. y/2015 şi nr. 959/42/2015, aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că dezlegarea prezentei cauze depinde de existenţa unui drept care face obiectul judecăţii dosarelor de mai sus.

Înalta Curte reţine că în cauză nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza cererii de suspendare a judecării cauzei, dat fiind faptul că dosarele nr. x/2015, nr. y/2015 şi nr. 959/42/2015 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal au fost soluţionate definitiv, prezenta cauză fiind repusă pe rol în vederea continuării judecăţii.

Examinând cererea de recurs, Înalta Curte constată că aceasta a fost întemeiată pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, subsumat acestuia, recurenta-reclamantă a criticat faptul că instanţa de fond nu a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea dosarelor nr. x/2015, nr. y/2015 şi nr. 959/42/2015, aflate la acel moment pe rolul Curţii de Apel Ploieşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Înalta Curte urmează a nu mai analiza acest motiv de casare, întrucât instanţa de recurs a analizat acest aspect şi a dispus suspendarea judecării recursului prin încheierea din data de 8 decembrie 2017, astfel cum a solicitat recurenta-reclamantă.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că subsumat acestuia recurenta-reclamantă a susţinut că respingerea cererii de suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea dosarelor nr. x/2015, nr. y/2015 şi nr. 959/42/2015 nu a fost motivată de către prima instanţă.

Contrar susţinerii recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că prima instanţă a apreciat că nu se impune suspendarea judecării cauzei, având în vedere că dosarele vizează alte acte administrative.

Prin urmare, respingerea cererii de suspendare a judecării cauzei a fost motivată de către prima instanţă, iar împrejurarea că recurenta-reclamantă nu este de acord cu soluţia pronunţată asupra cererii de suspendare întemeiate pe art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nu este de natură să conducă la concluzia încălcării dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

În consecinţă, acest motiv de casare este nefondat.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta a fost invocat în mod formal, întrucât nu au fost formulate critici cu privire la încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătoreşti, astfel încât instanţa de recurs nu poate proceda la analizarea hotărârii recurate din perspectiva acestui motiv de casare în lipsa unor argumente care să se circumscrie motivului de nelegalitate invocat.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat.

Astfel, prin Informarea privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x, emisă de Direcţia Generală Programe Europene din cadrul M.D.R.A.P., s-a adus la cunoştinţa recurentei-reclamantei împrejurarea că s-a efectuat autorizarea Cererii de plată nr. x, aferentă contractului de finanţare nr. x/22.08.2011, însă cu aplicarea următoarelor reduceri:

- reducere procentuală de 5% din valoarea contractului nr. x din 15.06.2011, încheiat cu S.C. A. S.R.L., în conformitate cu informarea transmisă la cererea de rambursare nr. x şi cu Nota de neconformitate nr. x/26.11.2014;

- reducere procentuală de 100% aplicată la valoarea contractului nr. x/14.02.2011, încheiat de UAT Municipiul Târgovişte cu S.C. B. S.R.L., în conformitate cu informarea transmisă la cererea de rambursare nr. x şi cu Nota de neconformitate nr. x/11.09.2014;

- reducere procentuală de 5% aplicată la valoarea contractului nr. x/16.01.2014, încheiat de UAT Municipiul Târgovişte cu Asocierea S.C. C. S.R.L., în conformitate cu informarea transmisă la cererea de rambursare nr. x şi cu Nota de neconformitate nr. x/24.11.2014.

Prin Decizia nr. 288/13.10.2015, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice prin Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional a respins contestaţia administrativă formulată de către recurenta-reclamantă, în baza principiului autorităţii de lucru judecat, reţinând că, în esenţă, nemulţumirea contestatoarei vizează reducerile procentuale aplicate cererii de plată nr. x, asupra cărora autoritatea de management s-a pronunţat prin Decizia nr. 165/25.06.2015 (reducerea de 5% din valoarea contractului nr. x din 15.06.2011), Decizia nr. 14/22.01.2015 (reducerea de 100% din valoarea contractului nr. x/14.02.2011) şi Decizia nr. 163/25.06.2015 (reducerea de 5% din valoarea contractului nr. x/16.01.2014).

Sub acest aspect, având în vedere că reducerile menţionate în Informarea privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x, emisă de Direcţia Generală Programe Europene din cadrul M.D.R.A.P., au fost aplicate ca urmare a rămânerii definitive a corecţiilor financiare aplicate prin notele de neconformitate emise anterior, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea definitivă a acţiunilor judecătoreşti formulate cu privire la respectivele note de neconformitate, acestea fiind soluţionate după cum urmează:

1. Astfel, în dosarul nr. x/2015 s-a soluţionat acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativă Teritorială Municipiul Târgovişte împotriva Informării privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x, a Notei de neconformitate nr. x/11.09.2014, a deciziei Direcţiei Generale Programe Europene din cadrul M.D.R.A.P. de aplicare a reducerii procentuale de 100% contractului de servicii nr. x/14.02.2011 şi a Deciziei nr. 14/22.01.2015 emise de Serviciul Soluţionare Contestaţii Nereguli Fonduri Europene din cadrul M.D.R.A.P, precum şi anularea actelor de asigurare emise de M.D.R.A.P. cu privire la reţinerea sumelor beneficiarului UAT Municipiul Târgovişte prin aplicarea reducerii procentuale de 100%.

Prin sentinţa nr. 35 din data de 15 februarie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată şi a dispus anularea Informării privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x şi a Notei de neconformitate x/11.09.2014.

Împotriva sentinţei de mai sus a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, iar prin decizia nr. 2438 din data de 11 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În al doilea ciclu procesual, prin sentinţa civilă nr. 206 din 29 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativă Teritorială Municipiul Târgovişte în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurile Europene, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, iar prin decizia nr. 4044 din data de 21 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

2. În dosarul nr. x/2015, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, anularea următoarelor acte administrative: Informare privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x, înregistrată sub nr. x/25.11.2014; Informare privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x, înregistrată sub nr. x/25.11.2014 şi la reclamantă cu nr. x/26.11.2014; Nota de neconformitate SVAPCI nr. x/26.11.2014 şi Decizia nr. 163/25.06.2015, emisă de Serviciul Soluţionare Contestaţii Nereguli Fonduri Europene din cadrul M.D.R.A.P., comunicată cu adresa nr. x/26.06.2015.

Prin sentinţa civilă nr. 76 din 23 martie 2016, Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Sentinţa de mai sus a rămas definitivă ca urmare a respingerii, ca nefondat, a recursului declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, prin decizia nr. 2172 din data de 17 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

3. În dosarul nr. x/2015, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, anularea următoarelor acte: Informare privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x emis de M.D.R.A.P. - Direcţia Generală Programe Europene, înregistrat sub nr. x/09.12.2014, referitor la Contractul de finanţare nr. x/22.08.2011; Nota de neconformitate nr. x/26.11.2014 emisă de M.D.R.A.P. - Direcţia Generală Programe Europene; Informare privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x şi Nota de neconformitate nr. x/26.11.2014, refăcută conform Deciziei nr. 281/08.09.2014, emise de Direcţia Generală Programe Europene din cadrul M.D.R.A.P. şi a Deciziei nr. 165/25.06.2015, emise de Serviciul Soluţionare Contestaţii Nereguli Fonduri Europene din cadrul M.D.R.A.P.

Prin sentinţa nr. 41 din data de 1 martie 2017, Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia perimării, invocată din oficiu, şi a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

Sentinţa a rămas definitivă prin decizia nr. 1108 din data de 25 februarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, ca nefondat.

Prin urmare, corecţiile financiare de 5% din valoarea contractului nr. x din 15.06.2011, aplicată conform Notei de neconformitate nr. x/26.11.2014 şi evidenţiată în informarea transmisă la cererea de rambursare nr. x; de 100% din valoarea contractului nr. x/14.02.2011, aplicată conform Notei de neconformitate nr. x/11.09.2014 şi menţionată în informarea transmisă la cererea de rambursare nr. x şi de 5% din valoarea contractului nr. x/16.01.2014, aplicată conform Notei de neconformitate nr. x/24.11.2014 şi adusă la cunoştinţa recurentei-reclamante prin informarea transmisă la cererea de rambursare nr. x, au rămas definitive, astfel că se impune aplicarea respectivelor corecţii la fiecare cerere de rambursare ce vizează plăţi efectuate în temeiul contractelor afectate de reducerile procentuale.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 6 alin. (1) şi (3) şi art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011, autoritatea cu competenţă în gestionarea fondurilor europene are obligaţia aplicării de reduceri procentuale din sumele solicitate la plată de beneficiari, în situaţia în care se constată abateri înainte de efectuarea plăţii.

Prin urmare, faţă de aspectele anterior prezentate, Înalta Curte reţine că autoritatea de management a constatat în mod corect că în speţă operează autoritatea de lucru judecat în raport cu împrejurarea că asupra corecţiilor financiare aplicate asupra valorii celor trei contracte s-a pronunţat anterior prin deciziile de soluţionare a contestaţiilor formulate cu privire la notele de neconformitate prin care au fost dispuse.

Mai mult, astfel cum s-a arătat mai sus, acţiunile formulate în instanţă cu privire la anularea celor trei note de neconformitate au fost respinse în mod definitiv, fiind confirmată, astfel, legalitatea actelor atacate şi, implicit, a corecţiilor financiare.

Astfel, prin Informarea privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x, emisă de Direcţia Generală Programe Europene din cadrul M.D.R.A.P., s-a procedat doar la reţinerea etapizată a reducerii procentuale aplicate prin informările anterioare, rămase definitive, şi, cum s-a tranşat definitiv legalitatea reducerilor procentuale din speţă, această chestiune nu mai poate face obiectul unei noi analize în cauza de faţă.

Cu alte cuvinte, reducerile procentuale în discuţie nu au fost aplicate pentru prima dată prin Informarea privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x, ci această reducere a fost reţinută pentru toate cererile de plată emise în executarea contractelor faţă de care s-au aplicat corecţiile financiare.

Prin urmare, având în vedere confirmarea legalităţii actelor prin care s-au aplicat corecţiile financiare (de către organul de soluţionare a contestaţiei administrative şi de către instanţa de judecată), se impune reţinerea puterii de lucru judecat în privinţa sancţiunilor aplicate, care, evident, trebuie să se reflecte şi în cererea de rambursare ce face obiectul prezentului litigiu.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte împotriva sentinţei nr. 187 din 14 septembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte împotriva sentinţei nr. 187 din 14 septembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 17 martie 2022.