Appeal against annulment of Ombudsman orders suspending civil service exam dismissed based on res judicata

Şedinţa publică din data de 17 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 09.03.2019 pe rolul Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Avocatul Poporului, anularea Ordinului nr. 177/08.10.2018 al Avocatului Poporului privind suspendarea şi amânarea concursului din data de 24 septembrie 2018, organizat pentru ocuparea celor 8 posturi vacante la Domeniul de activitate Apărarea, protecţia şi promovarea drepturilor copilului - Avocatul Copilului, din care expert 2 posturi - (specializare juridică) la Biroul Teritorial Cluj, în principal ca nemotivat, iar în subsidiar ca neîntemeiat; anularea Ordinului nr. 184/11.10.2018 al Avocatului Poporului privind reluarea procedurii de organizare şi desfăşurare a concursului din data de 24 septembrie 2018, organizat pentru ocuparea a 7 posturi vacante la Domeniul de activitate Apărarea, protecţia şi promovarea drepturilor copilului - Avocatul Copilului, din care expert 2 posturi la Biroul Teritorial Cluj, în principal ca nemotivat, iar în subsidiar ca neîntemeiat; anularea Adresei x/16.11.2018 privind răspunsul la plângerea prealabilă, ca neîntemeiat, precum şi a actelor subsecvente din cadrul noului concurs organizat pentru ocuparea a 7 posturi vacante la Domeniul de activitate Apărarea, protecţia şi promovarea drepturilor copilului - Avocatul Copilului, din care expert 2 posturi la Biroul Teritorial Cluj; obligarea Avocatului Poporului la afişarea rezultatelor finale ale concursului pentru postul de expert Cluj, la întocmirea raportului final al concursului şi considerarea reclamantei ca fiind admisă la concurs cu un punctaj de 78,886 şi la numirea reclamantei în postul de expert (specializare juridică) la Biroul Teritorial Cluj; obligarea Avocatului Poporului la achitarea drepturilor salariale ale reclamantei de care a fost lipsită nejustificat începând cu data de 24.10.2018 şi până la data numirii în funcţie, suspendarea executării Ordinului nr. 177/08.10.2018 al Avocatului Poporului şi a Ordinului nr. 184/11.10.2018 al Avocatului Poporului, până la soluţionarea definitivă a acţiunii, în condiţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 13.09.2019 reclamanta A. a depus cerere de extindere şi precizare a acţiunii, prin care a chemat în judecată şi pe pârâtele B., C., solicitând anularea Ordinului nr. 177/08.10.2018 al Avocatului Poporului privind suspendarea şi amânarea concursului din data de 24 septembrie 2018, organizat de instituţia Avocatul Poporului pentru ocuparea celor 8 posturi vacante la Domeniul de activitate Apărarea, protecţia şi promovarea drepturilor copilului - Avocatul Copilului, din care 2 posturi de expert (specializare juridică) la Biroul Teritorial Cluj, anularea Ordinului nr. 184/11.10.2018 al Avocatului Poporului privind reluarea întregii proceduri de organizare şi desfăşurare a concursului din data de 24 septembrie 2018, organizat de instituţia Avocatul Poporului pentru ocuparea a 7 posturi vacante la Domeniul de activitate Apărarea, protecţia şi promovarea drepturilor copilului - Avocatul Copilului, din care 2 posturi de expert la Biroul Teritorial Cluj, anularea actelor subsecvente celor de la pct. I şi II din cadrul noului concurs organizat pentru ocuparea a 7 posturi vacante la Domeniul de activitate Apărarea, protecţia şi promovarea drepturilor copilului - Avocatul Copilului cât priveşte cele 2 posturi de expert la Biroul Teritorial Cluj; obligarea pârâtului Avocatul Poporului la afişarea rezultatelor finale ale concursului pentru postul de expert Cluj, la întocmirea raportului final al concursului, la considerarea reclamantei ca fiind "admisă" la concursul pentru postul de expert Cluj cu un punctaj de 78,886 şi la numirea reclamantei în postul de expert (specializare juridică) la Biroul Teritorial Cluj; obligarea pârâtului Avocatul Poporului la achitarea drepturilor salariale ale reclamantei de la data de 24.10.2018 şi până la data numirii în funcţie; obligare pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 05.09.2019 reclamanta a depus note scrise, pe care instanţa de fond le-a calificat drept o completare a cererii de chemare în judecată, prin care reclamanta a solicitat a se reţine în cauză considerentele sentinţei nr. 52 din 28 mai 2019 a Curţii de Apel Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-au anulat ordinele ce fac obiectul prezentei cauze.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 220/2019 din 25 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată completată, precizată şi extinsă, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Instituţia Avocatul Poporului, B. şi C., ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 220/2019 din 25 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi, pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost completată, precizată şi extinsă.

În motivarea recursului arată că sentinţa recurată este nelegală, în condiţiile în care a participat la concursul organizat de instituţia Avocatul Poporului pentru ocuparea a 8 posturi vacante la domeniul de activitate Apărarea, protecţia şi promovarea drepturilor copilului - Avocatul Copilului, dintre care 2 posturi de expert (specializare juridică) la Biroul Teritorial Cluj. Concursul s-a desfăşurat la sediul instituţiei Avocatul Poporului şi a constat în susţinerea unei probe scrise, a unei probe practice şi a unui interviu. După parcurgerea celor trei etape de concurs, prin Ordinul nr. 177/08.10.2018 al Avocatului Poporului s-a dispus suspendarea şi amânarea concursului din data de 24 septembrie 2018, pentru o verificare prealabilă, în regim de urgenţă, a situaţiei de fapt reţinute prin sesizările formulate, deşi cele trei probe ale concursului fuseseră susţinute, astfel: proba scrisă - 24.09.2018, proba practică - 28.09.2018 şi interviul - 04.10.2018.

Invocă, în susţinerea demersului său judiciar, sentinţa civilă nr. 52/2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, ce are un obiect identic cu cel al prezentei cereri de chemare în judecată.

În ceea ce priveşte cererea de anulare a Ordinului nr. 177/08.10.2018 al Avocatului Poporului, arată că instanţa a apreciat faptul că acest ordin este temeinic şi legal, analizând pe larg doar instituţia suspendării concursului, deşi astfel cum reiese din actul administrativ atacat, instituţia emitentă a actului a dispus în mod expres suspendarea şi amânarea concursului din data de 24 septembrie 2018.

Consideră că, întrucât a invocat motive de nulitate a actului administrativ atacat, în integralitatea sa, instanţa de judecată trebuia să analizeze în mod complet acel act, coroborând atât denumirea actului, cât şi motivarea acestuia în fapt şi în drept; că instituţia emitentă avea intenţia de a suspenda şi amâna concursul din data de 24 septembrie 2018, arătând acest lucru atât în denumirea actului, cât şi în motivarea în fapt a acestuia.

Critică faptul că prima instanţă a apreciat că se poate analiza legalitatea actului atacat doar prin prisma suspendării executării acestuia

Prin Ordinul nr. 177/2018 emis de Avocatul Poporului au fost invocate ca temeiuri de drept art. 37 şi 38 din Regulamentul cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant aprobat prin H.G. nr. 286/2011.

Consideră că în mod corect Curtea de Apel Suceava, prin sentinţa invocată cu titlu de jurisprudenţă, a constatat că, din interpretarea sistematică şi teleologică a acestor două texte de lege, rezultă că Regulamentul cadru reglementează distinct instituţia suspendării concursului şi instituţia amânării lui, astfel că cele două instituţii nu pot fi aplicate simultan, aşa cum a procedat pârâtul, întrucât suspendarea poate fi dispusă în orice interval de timp de la data anunţării concursului şi până la afişarea rezultatelor finale, iar amânarea poate fi dispusă doar anterior începerii probelor de concurs şi numai în cazul în care din motive obiective, nu se pot respecta data şi ora desfăşurării concursului.

Susţine că în speţă, amânarea şi suspendarea concursului au fost dispuse într-un moment situat între data anunţării concursului şi data afişării rezultatelor finale, astfel că măsura amânării concursului este nelegală; că în Ordinul nr. 177/2018 se face o simplă trimitere la temeiul de drept care reglementează suspendarea concursului, iar apoi se face trimitere expresă la dispoziţiile legale privind amânarea concursului, folosind argumentaţia referitoare la instituţia suspendării.

Arată că în motivarea Ordinului nr. 177/2018 se face confuzie între cele două instituţii, întrucât art. 37 din Regulament reglementează instituţia suspendării concursului şi are ca premisă nerespectarea prevederilor legale privind organizarea şi desfăşurarea concursului, neregularităţi sesizate de persoanele enumerate la art. 37 alin. (1), iar simpla existenţă a unor sesizări cu privire pretinse vicii de legalitate nu este suficientă pentru a putea dispune suspendarea, deoarece art. 37 alin. (1) şi (2) din Regulament impune o verificare a sesizărilor.

Consideră că prima instanţă a analizat în mod nelegal actul administrativ atacat şi a apreciat, fără a pune în discuţia părţilor şi fără a exista o dovadă în acest sens, faptul că deşi ordinul atacat prevede numirea unei comisii şi suspendarea concursului pentru o verificare prealabilă în regim de urgenţă a situaţiei de fapt reţinute în sesizări, verificarea dispusă nu este o verificare prealabilă, ci este o verificare în fond, apreciind că verificarea prealabilă la care face referire art. 37 alin. (2) din H.G. nr. 286/2011 s-a realizat de către conducătorul pârâtei, existând o analiză prima facie a sesizărilor existente.

Invocă faptul că acest aspect nu s-a pus în discuţia părţilor şi că pârâtul Avocatul Poporului a ignorat dispoziţiile normative menţionate anterior.

Critică şi faptul că instanţa a apreciat faptul că nu sunt incidente prevederile O.G. nr. 27/2002 în ceea ce priveşte formularea sesizărilor privind respectarea dispoziţiilor legale cu privire la organizarea şi desfăşurarea concursului, sens în care invocă dispoziţiile art. 37 alin. (3) din H.G. nr. 286/2011 şi susţine că în sentinţa invocată cu titlu de jurisprudenţă, Curtea de Apel Suceava a analizat aceste aspecte.

Invocă dispoziţiile art. 2 din O.G. nr. 27/2002, ce definesc noţiunea de "petiţie" şi arată că, în speţă, s-au formulat două petiţii în data de 02.10.2018, două în data de 03.10.2018, o sesizare în data de 04.10.2018 şi doar una după finalizarea probei interviului, respectiv în data de 08.10.2018.

Având în vedere aceste aspecte, consideră că instanţa în mod nelegal a respins primul petit din acţiune, nelegalitatea ordinului atacat fiind evidentă.

În ceea ce priveşte anularea Ordinului nr. 184/11.10.2018 emis de Avocatul Poporului privind reluarea procedurii de organizare şi desfăşurare a concursului din data de 24 septembrie 2018, arată că deşi au existat sesizări/petiţii, comisia de analiză a apreciat că există şi alte motive de nelegalitate a concursului, cu toate că era vorba de aspecte semnalate din oficiu de către echipa de verificare, care depăşeau analiza sesizărilor adresate instituţiei pârâte şi care, prin urmare, nu puteau sta la baza emiterii Ordinului nr. 184/2018. Din acest motiv, apreciază că soluţia instanţei de a considera că şi aspectele semnalate din oficiu ar putea avea ca efect nevalabilitatea concursului din data de 26 septembrie 2018, este nelegală.

Invocă dispoziţiile art. 37 alin. (1) şi art. 39 din Regulamentul cadru, apreciind că aceste texte de lege invocate drept temeiuri la emiterea Ordinului nr. 184/2018 nu sunt aplicabile în speţă, deoarece acestea presupun desfăşurarea concursului în continuare după suspendare, iar nu reluarea întregii proceduri de organizare şi desfăşurare a concursului, ceea ce reprezintă o revocare implicită a actelor atacate.

Consideră că nu se putea analiza doar buna credinţă a pârâtelor de ordinul 2 şi 3, ci trebuia analizată şi speranţa legitimă a recurentei la ocuparea postului de expert în cadrul Biroului Teritorial Cluj, aspect neanalizat de către prima instanţă.

4. Apărările formulate

4.1. Intimatul-pârât Instituţia Avocatului Poporului a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia nulităţii recursului, având în vedere că, în raport cu motivul de casare invocat – art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu s-a referit la încălcarea sau aplicarea greşită de normelor de drept material, ci a invocat jurisprudenţa altor instanţe.

Consideră că recurenta-reclamantă nu a dezvoltat niciun motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, criticile neîncadrându-se în motivele de casare pevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pe fond, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei recurate ca temeinică şi legală, apreciind că prima instanţă a reţinut în mod corect starea de fapt, aplicând normele de drept la starea de fapt reţinută.

4.2. Intimatele-pârâte B. şi C. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului, având în vedere că recurenta-reclamantă nu a formulat apărări care să se circumscrie motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Susţin că reluarea apărărilor dintr-o sentinţă pronunţată într-un alt dosar, care nu se bucură de autoritate de lucru judecat, nu poate conduce la concluzia unei motivări valabile a cererii de recurs.

Pe fond, solicită respingerea recursului, apreciind că instanţa de fond a analizat în mod temeinic atât starea de fapt, cât şi motivele învederate de către părţi.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimatul-pârât Instituţia Avocatului Poporului şi de către intimatele-pârâte B. şi C. prin întâmpinări, Înalta Curte constată că este neîntemeiată.

Înalta Curte constată că prin cererea de recurs recurenta-reclamantă a invocat critici ce pot fi circumscrise motivului de casare invocat, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arătând textele de lege pe care le apreciază a fi fost aplicate greşit de către instanţa de fond, precum şi argumentele aduse în sprijinul acestui punct de vedere.

De asemenea, recurenta-reclamantă a arătat argumentele pentru care consideră că cele două ordine atacate sunt nelegale şi se impune anularea acestora.

În consecinţă, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului.

2.2. Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 431 din C. proc. civ.: "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Prin urmare, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul, astfel încât nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre. Lucrul judecat atrage deci exclusivitatea, ceea ce face ca un nou litigiu între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi cu aceeaşi cauză să nu mai fie cu putinţă.

Efectele autorităţii de lucru judecat, astfel cum rezultă din art. 431 C. proc. civ., republicat, sunt:

(1) efectul negativ sau extinctiv al lucrului judecat, de natură să împiedice o nouă judecată atunci când există identitate de calitate a părţilor, aceeaşi cauză juridică şi acelaşi obiect al cererii de chemare în judecată, spre a se evita contradicţia între dispozitivele hotărârilor judecătoreşti;

(2) efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, de natură să permită oricăreia dintre părţi să poată opune lucrul anterior judecat într-un litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Excepţia autorităţii de lucru judecat reprezintă o formă de punere în valoare a efectului negativ, extinctiv, al autorităţii de lucru judecat.

Elementele autorităţii de lucru judecat, atunci când se urmăreşte blocarea judiciară a celei de-a doua cereri, adică efectul negativ ori extinctiv, sunt: (a) părţile, (b) obiectul şi (c) cauza, care trebuie să fie aceleaşi în ambele procese.

În privinţa efectului pozitiv, Înalta Curtea reţine că nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente ale raportului juridic transpus pe plan procesual, cum se întâmplă în cazul excepţiei autorităţii de lucru judecat, ci trebuie să existe doar o legătură cu lucrul judecat anterior, care să se impună noii judecăţi, astfel încât să nu se nesocotească ceea ce o instanţă a statuat deja jurisdicţional. Efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat nu presupune o identitate de acţiuni, ci doar de chestiuni litigioase puse în discuţie în cadrul celor două procese. Astfel, autoritatea de lucru judecat la care se referă art. 431 alin. (2) C. proc. civ. poate fi opusă ca apărare de fond.

În concluzie, efectul pozitiv presupune existenţa unui proces în desfăşurare între aceleaşi părţi, în cadrul căruia se impun dezlegările anterioare ale instanţei, iar efectul negativ opreşte o nouă judecată în fond.

Totodată, potrivit art. 430 alin. (2) C. proc. civ.: "Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă".

În interpretarea textului menţionat, doctrina relevantă de drept procesual civil a reţinut că "în privinţa considerentelor care intră în autoritatea de lucru judecat, textul precizează că este vorba despre acelea pe care se sprijină soluţia din dispozitiv. Este vorba despre acele considerente aşa-numite "decisive", explicaţia şi fundamentul soluţiei, care trebuie să participe, în egală măsură, la autoritatea de lucru judecat a dispozitivului. Considerentele care sprijină în mod necesar hotărârea instanţei trebuie să se bucure de autoritate de lucru judecat pentru că, în fapt, ele fac corp comun cu dispozitivul, în absenţa lor soluţia fiind neclară, necunoscându-se limitele judecăţii şi nici aspectele tranşate în mod definitiv, fără posibilitatea reluării dezbaterii judiciare asupra lor. (…) Intră în autoritatea de lucru judecat şi acele motive care conţin ele însele, separat de soluţia din dispozitiv (şi făcând posibilă adoptarea acesteia), rezolvări ale unor chestiuni litigioase. Este vorba despre aşa-numitele motive cu valoare decizională care vin să tranşeze aspecte ale litigiului dedus judecăţii de o manieră incidentală, aşa încât rezolvarea asupra lor nu se poate regăsi în dispozitiv (decât de o manieră indirectă). Motivele decizorii nu vin să explice soluţia din dispozitiv, ci conţin ele însele soluţia asupra unei apărări (…). A nega efectul autorităţii de lucru judecat unei soluţii date de instanţă asupra unui punct litigios supus dezbaterii părţilor, doar pe motiv că soluţia se regăseşte în considerente, înseamnă a contesta însuşi fundamentul autorităţii de lucru judecat - verificarea jurisdicţională care dă răspuns contestaţiei făcute de părţi - şi de a deschide şirul altor procese." (M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Vol. II - Procedura contencioasă în faţa primei instanţe. Procedura necontencioasă judiciară. Proceduri speciale, ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, pag. 586 - 587).

Instanţa de control judiciar constată că prin Decizia nr. 3215 din 7 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, după pronunţarea sentinţei de fond în prezentul dosar, s-a admis recursul formulat de pârâta Instituţia Avocatul Poporului împotriva sentinţei nr. 52 din 28 mai 2019 a Curţii de Apel Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal; s-a casat sentinţa recurată şi s-a respins acţiunea formulată de reclamantul D., ca neîntemeiată.

Dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal a avut ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D., în contradictoriu cu pârâtul Avocatul Poporului, prin care s-a solicitat: anularea Ordinului nr. 177/08.10.2018 emis de pârât, privind suspendarea şi amânarea concursului din data de 24 septembrie 2018, organizat pentru ocuparea a 8 posturi vacante la Domeniul de activitate Apărarea, protecţia şi promovarea drepturilor copilului - Avocatul Copilului, din care expert 1 post - (specializare juridică), la Biroul Teritorial Suceava;

- anularea Ordinului nr. 184/11.10.2018 privind reluarea procedurii de organizare şi desfăşurare a concursului din data de 24 septembrie 2018, organizat de instituţia Avocatul Poporului, pentru ocuparea a 7 (şapte) posturi vacante la Domeniul de activitate Apărarea, protecţia şi promovarea drepturilor copilului - Avocatul Copilului, din care expert 1 post la Biroul Teritorial Suceava, menţinute în procedura prealabilă potrivit Adresei x/16.11.2018, precum şi actelor subsecvente acestora, din cadrul noului concurs organizat pentru ocuparea a 7 posturi vacante la Domeniul de activitate Apărarea, protecţia şi promovarea drepturilor copilului - Avocatul Copilului, din care expert 1 post la Biroul Teritorial Suceava.

Astfel, având în vedere că în dosarul nr. x/2018 s-a statuat, cu caracter definitiv, asupra legalităţii Ordinelor nr. 177/08.10.2018 şi nr. 184/11.10.2018, emise de către intimatul-pârât Avocatul Poporului, această concluzie se impune, în temeiul art. 431 din C. proc. civ., şi în cauza pendinte, conturând legalitatea actelor administrative contestate şi determinând o soluţie de respingere a recursului declarat în speţă.

2.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 220/2019 din 25 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă A., ca parte care a pierdut procesul, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2200 RON către intimatele-pârâte B. şi C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 220/2019 din 25 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2200 RON către intimatele-pârâte B. şi C..

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 17 martie 2022.