Restitution order under GEO 94/2000 upheld for 1,781 sqm garden plot; appeal dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 15 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 8 august 2019 sub nr. x/2019 reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj a solicitat în contradictoriu cu Guvernul României – Comisia Specială de Retrocedare a Unor Bunuri Imobile Care au aparţinut Cultelor Religioase din România, constatarea că: imobilele înscrise în CF nr. x Mura Mică sub nr. x au fost preluate abuziv de Statul Român în baza Decretului nr. 358/1948 şi constatarea existenţei şi îndreptăţirii reclamantei la măsuri reparatorii în condiţiile O.U.G. nr. 91/2000 coroborat cu Legea nr. 165/2013 cu privire la imobilele înscrise în CF nr. x Mura Mică sub nr. topo. x

Reclamanta a mai solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 8602/16.05.2019 emisă de pârâtă cu referire la cererea de retrocedare nr. x.24.01.2006 formulată de aceasta privind imobilele situate în satul Mura Mică, com. Gorneşti. jud. Mureş, înscrise iniţial în CF nr. x Mura Mica sub nr. topo. x.

Pe fondul cererii, în temeiul art. 1 alin. (9) din O.U.G. nr. 94/2000, în virtutea dreptului de plenitudine de jurisdicţie al instanţei, reclamanta a solicitat:

În principal, restituirea în natură în favoarea reclamantei a imobilelor situate în satul Mura Mică, comuna Gorneşti, jud. Mureş, înscrise iniţial în CF nr. x 5 Mura Mică, respectiv:

1. teren cu destinaţia gradină în suprafaţă totală de 495 stânjeni (echivalentul a 1781 mp). înscris iniţial sub A-2 în CF nr. x Mura Mică sub nr. topo. x;

2. teren în suprafaţă totală de 1 iugăr şi 198 stânjeni (echivalentul a 6467 mp) înscris iniţial sub A-M în CF nr. x Mura Mica sub nr. topo. x - cu destinaţia arător;

3. teren în suprafaţă de 1 iugăre şi 10-45 stânjeni (echivalentul a 9514 mp), înscris iniţial sub AM în CF nr. x Mura Mică sub nr. topo. x - cu destinaţia pădure;

4. teren în suprafaţă de 160 stânjeni (echivalentul a 575 mp), înscris sub A+5 în CF nr. x Mura Mică sub nr. topo. x - cu destinaţia arător, teren în suprafaţă de 140 stânjeni (echivalentul a 504 mp) înscris iniţial sub A+5 în CF nr. x Mura Mica sub nr. topo. x - cu destinaţia fânaţ şi teren în suprafaţă de 731 stânjeni (echivalentul a 2625 mp), înscris iniţial sub A+5 în CF nr. x Mura Mică sub nr. topo. x - cu destinaţia arător;

5. teren în suprafaţă de 907 stânjeni (echivalentul a 3263 mp), înscris iniţial sub A+6 în CF nr. x Mura Mica sub nr. topo. x - cu destinaţia grădină şi teren cu construcţie "casă la nr. 50" în suprafaţă de 402 stânjeni, înscris iniţial sub A+6 în CF nr. x Mura Mica sub nr. topo x.

În subsidiar, acordarea de despăgubiri în condiţiile Legii nr. 165/2013 pentru imobilele înscrise iniţial în CF nr. x Mura Mică sub nr. x, respectiv stabilirea îndreptăţirii reclamantei la a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent în condiţiile art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 94 2000 coroborat cu art. 21 din Legea nr. 165 2013.

b. În subsidiar, în măsura în care instanţa va considera că nu poate dispune direct restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la completarea dosarului aferent cererii nr. x/24.01.2006 şi la emiterea în favoarea reclamantei în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, a unei decizii prin care: i, în principal să dispună restituirea în natură in favoarea reclamantei a imobilelor înscrise în CF nr. x Mura Mică sub nr. topo. x care fac obiectul O.U.G. nr. 94/2000 şi se pot restitui în natură;

ii, în subsidiar, acordarea de despăgubiri în condiţiile legii pentru imobilele înscrise în CF nr. x Mura Mică sub nr. topo. x care fac obiectul O.U.G. nr. 94/2000 şi se pot restitui în natură;

iii. în al treilea rând, obligarea pârâtei să înainteze Comisiei locale de fond funciar Suseni cererea reclamantei nr. x/24.01.20l6 pentru imobilele cu topo. x - teren cu destinaţia pădure în suprafaţa de 1 iugăre şi 1045 stânjeni (echivalentul a 9514 mp), precum şi pentru imobilele cu topograficele aferente care au ca obiect terenuri situate in extravilanul localităţilor la data preluării abuzive, în vederea soluţionării, în termen de 60 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în caz de opunere.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 117 din data de 28 noiembrie 2019, Curtea de Apel Târgu Mureş– secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

"A admis în parte cererea formulată de Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj, cu sediul în judeţul Alba, cu sediul procesual ales la Cabinetul de avocat A., în Cluj Napoca, Calea x, judeţul Cluj, în contradictoriu cu Guvernul României – Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România cu sediul în Bucureşti.

A anulat în parte Decizia nr. 8602/16.05.2019 emisă de pârâtă cu referire la cererea de retrocedare nr. x/24.01.2006 formulată de către reclamantă privind imobilul situat în Satul Mura Mică, com. Gorneşti, jud. Mureş, înscris în CF nr. x Mura Mică nr. topo x.

A dispus restituirea în natură în favoarea reclamantei a imobilului situat în satul Mura Mică comuna Gorneşti, jud. Mureş înscris în CF nr. x Mura Mică nr. topo x în suprafaţă de 1781 mp cu destinaţia grădină.

A respins celelalte cereri ale reclamantei.".

3. Calea de atac exercitată în cauză

Pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a formulat recurs împotriva sentinţei, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea în parte hotărârii recurate şi rejudecând, respingerea acţiunii introductive de instanţă.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Susţine recurenta că instanţa de judecată a interpretat şi aplicat în mod eronat prevederile pct. 1 din Normle metodologice de aplicarea a art. 4 din O.U.G. nr. 94/2000 şi ale art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, reclamanta avea obligaţia să precizeze obiectul cererii de retrocedare prin indicarea datelor de identificare a imobilelor solicitate, respectiv să indice numerele topografice corespunzătoare imobilelor casă, curte şi grădină din cartea funciară nr. x a localităţii Mura Mică.

Or, prin adresa nr. x/14.12.2018 reclamanta nu a indicat cele mai sus precizate.

În cazul în care reclamanta dorea să solicite toate imobilele din carte funciară nr. x a localităţii Mura Mică, avea posibilitatea să depună alte cereri în interiorul termenului prevăzut de lege.

Prin adresa nr. x/14.12.2018 a extins obiectul cererii de retrocedare de la două imobile la toate imobilele din cartea funciară nr. x localităţii Mura Mică, în afara termenului stabilit prin lege şi fără a preciza numerele topografice corespunzătoare imobilelor casă, curte şi grădină.

Instanţa a încălcat prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Astfel, potrivit, dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, "instanţa, soluţionând cererea, poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă."

În acest context, atât doctrina, cât şi practica judecătorească, sunt constante în a afirma că instanţa judecătorească nu va putea hotărî conţinutul actului şi nici condiţiile în care organul administrativ ar urma să rezolve cererea cu care a fost învestit; în cazul în care s-ar recunoaşte acest drept instanţelor, s-ar încălca principiul separaţiei puterilor în stat.

În concluzie, instanţa de contencios administrativ nu poate dispune ea însăşi soluţionarea în fond a cererilor de retrocedare, drept urmare, pentru a fi soluţionată o astfel de cerere este necesar ca aceasta să parcurgă întreaga procedură de O.U.G. nr. 94/2000.

4. Apărările formulate în recurs

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România este nefondat.

Astfel, primul motiv de casare vizează greşita interpretare şi aplicare de către instanţa de fond a prevederilor pct. 1 din Normele metodologice de aplicarea a art. 4 din O.U.G. nr. 94/2000, potrivit cărora cererea de retrocedare trebuie să cuprindă, printre altele, datele de identificare ale imobilului solicitat pentru retrocedare.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/24.01.2006 reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj a solicitat Comisiei Speciale de retrocedare a bunurilor imobile care au aparţinut cultelor religioase, retrocedarea imobilelor: biserică loc cimitir înscris în CF x Mura Mică Com. Gorneşti, grădină înscrisă în CF x Mura Mică Gorneşti şi casă, curte şi grădină înscrise în CF x Mura Mică Gorneşti .

Prin adresa nr. x/07.05.2018 Comisiei de retrocedare a solicitat reclamantei să precizeze obiectul cererii de retrocedare prin indicarea nr. Top care corespund imobilelor solicitate.

Prin adresa nr. x/19.12.2018, reclamanta a precizat că obiectul cererii de retrocedare îl reprezintă toate imobilele identificate în CF nr. x şi 15 a localităţii Mura Mică ale căror proprietari erau în 1948 Biserica Greco - Unită şi respectiv Oficiul Profesoral Greco – Unit. Au fost ataşate copiile certificate, in extenso, ale cărţilor funciare şi traducerea legalizată a acestora.

Din înscrisurile existente la dosar, rezultă că pârâta putea identifica obiectul cererii formulate de către reclamantă.

Astfel, din extrasul CF x Mura Mică poz A + 2 nr. top x – grădină - suprafaţă 1781 mp este teren intravilan şi aparţine comunei Gorneşti, în timp ce imobilele înscrise în CF x, poz. A+3, A+4, A+5, A+6 sunt imobile situate în extravilanul localităţii Mura Mică.

Aşadar, este corectă aserţiunea instanţei de fond în sensul că devin incidente prevederile art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000 potrivit cărora, sunt imobile, în sensul ordonanţei de urgenţă, construcţiile existente în natură, împreună cu terenurile aferente acestora, situate în intravilanul localităţilor, cu oricare dintre destinaţiile avute la data preluării în mod abuziv, precum şi terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităţilor, nerestituite până la data intrării în vigoare a legii şi, pe cale de consecinţă, doar imobilul înscris în CF x Mura Mică A+2 nr. top x se încadrează în obiectul de reglementare al O.U.G. nr. 94/29 iunie 2000.

Înalta Curte mai arată că celelalte critici formulate de către recurentă cu privire la nr. Topo din CF nr. x Mura Mică, cu excepţia nr. Topo x, nu fac obiectul cauzei în recurs şi nu vor fi analizate în condiţiile în care reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică nu a atacat hotărârea instanţei de fond cu privire la capetele de cerere pentru care s-a respins acţiunea.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de casare, prin care recurenta-pârâtă a invocat încălcarea prevederilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Înalta Curte constată că este, de asemenea, nefondat.

Prin sentinţa recurată, prima instanţă a obligat pârâta să restituie în natură în favoarea reclamantei imobilul situat în satul Mura Mică comuna Gorneşti, jud. Mureş înscris în CF nr. x Mura Mică nr. topo x în suprafaţă de 1781 mp cu destinaţia grădină.

Recurenta a criticat soluţia primei instanţe, invocând faptul că a fost încălcat principiul separaţiei puterilor în stat, deoarece instanţa de contencios administrativ nu poate dispune ea însăşi soluţionarea în fond a cererilor de retrocedare, iar pentru a fi soluţionată o astfel de cerere este necesar ca aceasta să parcurgă întreaga procedură de O.U.G. nr. 94/2000.

În cazurile în care instanţa anulează un act administrative nelegal sau constată caracterul nejustificat al rezolvării unei cereri, hotărârea judecătorească nu este limitată la a obliga autoritatea publică să reevalueze situaţia, ci poate stabili, în funcţie de elemenetele speţei, coordonatele unei decizii administrative care urmează a fi emisă.

Cu alte cuvinte, în cadrul marjei de apreciere pe care a are la rândul său, instanţa de contencios administrative poate dispune măsuri pentru recunoaşterea dreptului sau a interesului legitim vătămat, constând chiar în reformarea deciziei administrative, fără ca astfel de dispoziţii cuprinse în hotărîrea judecătorească să poată fi considerate imixtiuni în activitatea administraţiei publice.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă realizează o greşită interpretare a legii; atâta timp cât organul administrativ a realizat o soluţionare în fapt şi în drept a cererii de retrocedare printr-o decizie obligatorie potrivit legii, instanţa de contencios administrativ (care are deplină jurisdicţie) învestită cu verificarea legalităţii acestei decizii se substituie de plin drept în atribuţiile date de legiuitor organului administrativ, conform prevederilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, putând să "oblige autoritatea publică să emită un act administrativ", "să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrative"; or, tocmai această dispoziţie a fost dată de prima instanţă, care a obligat pârâta să procedeze la restituirea în natură a imobilului în cauză. Astfel, recursul declarat de recurenta-pârâtă este în întregime nefondat.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România împotriva sentinţei nr. 117 din data de 28 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş– secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 martie 2022.