Military labor service in General Directorate of Labor Service detachments qualifies for Law 309/2002 benefits despite formal unit subordination
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, reversed the lower court's dismissal, and ordered the defendant pension authority to issue a new decision granting the appellant the compensatory rights under Article 1 of Law No. 309/2002 for four specific military service periods between 1957 and 1960, with effect from October 1, 2002. The dispute centered on the appellant's challenge to an administrative refusal to recognize his status as a beneficiary of the law based on his military work performed in labor detachments organized by the General Directorate of Labor Service; the appellant's military record proved he performed construction work in these specific units. The court's decisive legal rationale relied on the principle of non-discrimination and the equitable treatment of individuals in identical factual situations, holding that the strict formal subordination of military units to the Directorate should not preclude benefits when the nature of the work was identical, thereby interpreting Article 1 of Law No. 309/2002 to cover all military labor service regardless of hierarchical administrative classification.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 309/2002, art. 312 C. proc. civ; Military labor service in General Directorate of Labor Service detachments qualifies for Law 309/2002 benefits despite formal unit subordination: 309/2002 for four specific military service periods between 1957 and 1960, with effect from October 1, 2002. The dispute centered on the appellant's challenge to an administrative refusal to recognize his status as a beneficiary of the law based on his military work performed in labor detachments organized by the General Directorate of Labor Service; the appellant's military record proved he performed construction work in these specific units. The court's decisive legal rationale relied on the principle of non-discrimination and the equitable treatment of individuals in identical factual situations, holding that the strict formal subordination of military units to the Directorate should not preclude benefits when the nature of the work was identical, thereby interpreting Article 1 of Law No. 309/2002 to cover all military labor service regardless of hierarchical administrative classification.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedSubstantive legal basis cited in the dispositive orders obliging the defendant to grant the appellant the compensatory rights defined in this article.
Procedural rule cited in the dispositive to justify the modification of the lower court's decision following the admission of the appeal.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 27 martie 2003, reclamantul M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Arad, anularea hotărârii nr. 751 din 28 februarie 2002, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că, deși a dovedit că, în perioada 26 septembrie 1957 - 17 octombrie 1960, a efectuat stagiul militar, în construcții, în cadrul unor detașamente ale Direcției Generale a Serviciului Muncii, pârâta i-a refuzat acordarea drepturilor compensatorii cuvenite.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 195 din 3 iunie 2003, a respins acțiunea, ca nefondată.
Instanța a reținut că soluția se impune în raport cu relațiile de la Centrul Militar al județului Arad care, prin adresa nr. A - 1469 din 16 mai 2003, a comunicat că perioadele de stagiu militar executate de reclamant, nu se încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002, pentru că unitățile militare nu au făcut parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii, așa cum rezultă din tabelul întocmit de Arhivele Naționale.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, susținând că, întrucât a efectuat stagiul militar la muncă, în detașamente ale Direcției Generale a Serviciului Muncii, iar instanța nu i-a recunoscut calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002, i s-a făcut o nedreptate, față de alte persoane care au prestat serviciul militar în condiții identice și au primit, totuși, drepturile compensatorii prevăzute de actul normativ indicat.
Critica este întemeiată .
Din copia livretului militar, prezentat de reclamant în sprijinul cererii sale, rezultă că acesta a prestat muncă în construcții, în perioadele:
- 26 septembrie 1957 - 8 decembrie 1957, în Detașamentul de Muncă al G.A.S. Săcălaz;
- 14 septembrie 1958 - 8 decembrie 1958, la U.M. nr. 03172 Ineu;
- 27 iunie 1959 - 30 iulie 1959, la U.M. nr. 01214 Ineu;
- 8 august 1960 - 17 noiembrie 1960, în cadrul Detașamentului de Muncă G.A.S. Săcălaz.
După lăsarea la vatră, el a fost inclus în categoria soldaților neinstruiți.
Din moment ce nu se poate contesta prestarea muncii pe durata stagiului militar, în detașamente de muncă organizate în acest scop, nu se justifică exceptarea reclamantului, de la acordarea drepturilor solicitate. În caz contrar, s-ar ajunge la situații inechitabile, de recompensare parțială doar a persoanelor care au efectuat stagiul militar în condiții identice și care, datorită unor împrejurări formale, ce țin exclusiv de subordonarea ierarhică a unității militare, beneficiază de un tratament diferit și, evident, discriminatoriu.
Având în vedere cele expuse, în considerarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 și ale art. 312 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va modifica sentința atacată și, în fond, va admite acțiunea formulată de reclamantul M.I.
Pe cale de consecință, va anula hotărârea contestată și va obliga pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i acorde reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru perioadele 26 septembrie 1957 - 8 decembrie 1957; 14 septembrie 1958 - 8 decembrie 1958; 27 iunie 1959 - 30 iulie 1959 și 8 august 1960 - 17 noiembrie 1960, cu începere de la 1 octombrie 2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul M.I., împotriva sentinței civile nr. 195 din 3 iunie 2003, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.
Modifică sentința atacată și, în fond, admite acțiunea formulată de reclamantul M.I.
Anulează hotărârea nr. 751 din 28 februarie 2003, a Casei Județene de Pensii Arad. Obligă pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i acorde reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru perioadele 26 septembrie 1957 - 8 decembrie 1957; 14 septembrie 1958 - 8 decembrie 1958; 27 iunie 1959 - 30 iulie 1959 și 8 august 1960 - 17 noiembrie 1960, cu începere de la 1 octombrie 2002.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2005.