Electoral challenge rejected: res judicata bars relitigation of minority party eligibility, costs awarded to intervener.

Şedinţa publică din data de 11 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti – secţia a V-a civilă, la data de 11.11.2020, sub nr. x/2020, contestatorii A. şi B. au formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 62 din 10.11.2020 a Biroului Electoral Central.

Prin sentinţa civilă nr. 30/DC/AGP/12.11.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a V-a Civilă s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

La data de 17.11.2020, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a fost înregistrată prezenta cauză.

La data de 23.11.2020 C. a depus la dosar cerere de intervenţie principală, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii şi excepţia autorităţii de lucru judecat,iar pe fond,respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În şedinţa publică din data de 24.11.2020,Curtea a calificat-o ca fiind cerere de intervenţie accesorie, în temeiul art. 61 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere că intervenienta nu formulează vreo pretenţie proprie, ci solicită exclusiv respingerea cererii de chemare în judecată, demersul intervenientei fiind practic unul de sprijin al părţii pârâte.

În cadrul aceleiaşi şedinţe, curtea de apel a admis în principiu cererea de intervenţie, reţinând în esenţă că intervenienta a justificat interesul promovării unei atare cereri,cât timp ceea ce se reclamă este nelegalitatea deciziei BEC prin care "s-a permis participarea la alegeri a unui competitor electoral(n.r. intervenienta C.) care nu întruneşte prevederile art. 56 alin. (4) din Legea 208/2015.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1276 din 24 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti– secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

Respinge excepţiile inadmisibilităţii şi autorităţii de lucru judecat, ca nefondate.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de contestatorii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, ca neîntemeiată.

Admite cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta C..

Obligă reclamanţii către intervenientul accesoriu la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 357 RON reprezentând onorariu de avocat.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1276 din 24 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti– secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs reclamanţii A. şi B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

După o expunere rezumativă a situaţiei de fapt dedusă judecăţii, recurenţii critică sentinţa instanţei de fond pentru încălcare şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 208/2015, validând astfel comportamentul contrar legii al B.E.C. care a admis dosarul de candidatură a unui competitor electoral care se legitimează în baza prevederilor art. 56 alin, 4 cu liste de susţinători şi nicidecum cu liste de membrii, punându-se greşit semnul egalităţii între cele două tipuri de liste, de susţinători, respectiv de membrii.

Se arată că Legea nr. 208/2015 face distincţie clară între noţiunea de Listă de susţinători şi noţiunea de Listă de membrii, prima fiind reglementată prin art. 54 alin. (5) şi (7), iar cea a membrilor, prin art. 54 alin. (6) din aceeaşi lege.

Afirmă recurenţii că în cadrul Deciziei nr. 60/2020 a BEC, organismul central abilitat cu urmărirea procesului de aplicare unitară a dispoziţiilor legale privitorae la alegeri şi asigurarea interpretării unitare a prevederilor acestora, a înţeles să nu facă o minimă verificare a propriilor acte supuse controlului. Mai mult, prin decizia contestată în cauză, BEC statuează faptul că "...potrivit Procesului-verbal nr. x/BEC/SCD/2020 din data de 01.10.2020, U.D.T.T.M.R. a depus la BEC o listă cuprinzând 5225 de membrii...", ceea ce susţine persistenţa BEC în a pune semnul egalităţii între o listă electorală de susţinători şi o listă electorală de membrii a unui ONG care se presupune că reprezintă o minoritate în procesul electoral.

Recurenţii afirmă că ceea ce au contestat prin întâmpinare formulată la BEC şi soluţionată prin Decizia nr. 60/2020 este faptul că s-a permis participarea la procesul electoral a unui competitor care nu întruneşte condiţiile legale, prin interpretarea eronată a unei hotărâri judecătoreşti şi prin adăugarea la lege.

Susţin recurenţii că instanţa de fond a aplicat greşit normele de drept material, prin raţionamentul dezvoltat reţinând existenţa unui "cerc" menit să împiedice accesul la justiţie.

În acest sens, instanţa de fond a reţinut: "...astfel cum cu temei a arătat şi pârâtul BEC în decizia atacată,aspectul în discuţie nu poate fi valorificat pe calea întâmpinării formulate, dispoziţiile art. 59 alin. (7) din Legea 208/2015 statuând în mod clar că deciziile de admitere a candidaturilor adoptate de către birourile electorale de circumscripţie nu pot fi cenzurate decât în cadrul contestaţiilor formulate potrivit calendarului alegerilor", deşi reclamanţii au arătat că în contestaţia formulată în baza prevederilor art. 59 alin. (7) din Legea nr. 208/1015, instanţele de judecată au reţinut faptul că nu au temei de drept substanţial, pentru ca în cadrul contestaţiei să cenzureze înscrisuri provenite de la BEC.

În acest context, afirmă recurenţii, în prezentul cadru procesual au solicitat instanţei să supună controlului de contencios electoral activitatea BEC, care a fost realizată cu depăşirea limitelor acestui organism, fără a formula critici în raport de prevederile art. 59 alin. (7) din Legea nr. 208/2015, urmărindu-se ca BEC să fie obligat să îşi reformuleze cele trei acte emise (procesul-verbal nr. x/01.10.2020, adresele nr. x/18.10.2020 şi nr. y/02.11.2020) cu consecinţa stabilirii valorii juridice a fiecărui act în parte, respectiv, dacă procesul-verbal nr. x/01.10.2020 este consecinţa depunerii unor liste de susţinători electorali sau de membrii ai competitorului electoral, iar dacă cele două adrese conţin sau nu o adăugare la lege din partea B.E.C.

Se mai arată că, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii nu au arătat în mod concret care dintre dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 208/2015 au fost încălcate de BEC, în condiţiile în care reclamanţii au susţinut că nicăieri în cadrul art. 12 din lege, BEC nu este îndrituit să califice faptul că o listă de semnături este de fapt o listă de membrii, să constate şi să transmită către părţi şi terţi că o anumită situaţie juridică a fost statuată în mod definitiv printr-o hotărâre judecătorească, aspecte care au dus la imposibilitatea analizării în concret a situaţiei juridice a unui candidat electoral.

În concluzie, recurenţii au solicitat casarea sentinţei atacate şi, în urma rejudecării cauzei, pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

1.4 Apărările formulate în cauză

Intimata-intervenientă C. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, excepţia inadmisibilităţii căii de atac şi excepţia autorităţii de lucru judecat, în subsidiar, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În şedinţa publică de la 11 martie 2022, Înalta Curte a respins excepţiile invocate pentru considerentele arătate în practicaua prezentei decizii.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cererea de recurs prin prisma criticilor formulate, prin raportare la ansamblul probatoriu administrat în cauză, precum şi la dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele prezentate în cele ce urmează.

Recurenţii-reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune în anularea unei decizii emise de Biroul Electoral Central, prin care s-a respins Întâmpinarea formulată de petenţii A. şi B. împotriva Procesului-verbal privind depunerea listelor de susţinători pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor din anul 2020 ai C., înregistrat Ia Biroul Electoral Central cu nr. x şi a adreselor Biroului Electoral Central cu nr. x/18.10.2020 şi cu nr. x/02.11.2020.

Critica de nelegalitate invocată de recurenţi asupra celor trei acte contestate a constat în încălcarea de către BEC a dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 208/2015, în principal, din perspectiva echivalării noţiunii de "Listă de susţinători" cu cea de "Listă de membrii", situaţie care a condus al acceptarea candidaturii unui competitor electoral care nu întrunea cerinţele legale.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată că în prezenta cauză nu se poate supune cercetării judecătoreşti legalitatea Deciziei Biroului Electoral Judeţean nr. 14 Constanţa privind admiterea candidaturilor propuse de C. la alegerile electorale pentru Senat şi Camera Deputaţilor din anul 2020, având în vedere că acest aspect a fost tranşat prin hotărâre judecătorească definitivă pronunţată în procedura judiciară specială reglementată de art. 59 alin. (7) din Legea nr. 208/2015, procedură iniţiată de aceeaşi reclamanţi din prezenta cauză A. şi B..

Prin urmare, chestiunea de drept supusă dezlegării în cauză constă în a stabili dacă, prin cele trei acte contestate prin Întâmpinarea soluţionată de Decizia nr. 62/10.11.2020, Biroul Electoral Central a încălcat dispoziţiile prevăzute la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, prin prisma obligaţiei stabilite la lit. a): "urmăreşte aplicarea unitară a dispoziţiilor legale privitoare la alegeri şi asigură interpretarea unitară a prevederilor acestora;".

Aspectul criticat de recurenţi se grefează pe pretinsa confuzie pe care Biroul Electoral Central a făcut-o între noţiunile de susţinători şi membrii, confuzie care a condus la emiterea celor trei acte contestate prin întâmpinare (proces-verbal şi două adrese), prin intermediul cărora, BEC a statuat că potrivit unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2020 că C. îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 56 alin. (4) din Legea nr. 208/2015 pentru admiterea participării la alegerile parlamentare din 2020.

Achiesând la raţionamentul instanţei de fond care expune, în mod judicios, finalitatea juridică reală urmărită de reclamanţii din cauză, respectiv aceea de a înlătura din competiţia electorală candidaturile depuse de intervenienta C., pentru motivul că nu îndeplineşte condiţiile legale, Înalta Curte reţine că această chestiune a fost tranşată definitiv în procedura de contencios electoral realizată în două etape: prima etapă în cadrul contestării Deciziei nr. 23 din 3.10.2023 a BEC de admitere a candidaturilor depuse de C., contestaţie respinsă prin Hotărârea nr. 3/DEC/APG a Tribunalului Bucureşti – secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2020 şi a doua etapă, în cadrul contestării Hotărârii nr. 2/23.10.2020 a BECJ nr. 14 Constanţa, respinsă definitiv prin decizia civilă nr. 180/C/03.11.2020 a Curţii de Apel Constanţa – secţia I civilă.

Astfel, din considerentele hotărârilor judecătoreşti menţionate rezultă, fără putinţă de tăgadă, că C. îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 56 alin. (4) din Legea nr. 208/2015 pentru admiterea participării la alegerile parlamentare din 2020, în sensul că a depus la BEC o listă de 5225 membri, reprezentând 15% din numărul total al cetăţenilor care, la ultimul recensământ, s-au declarat ca aparţinând minorităţii respective.

Prin urmare, BEC nu avea nicio marjă de interpretare a acestei chestiuni tranşate definitiv prin hotărâre judecătorească, astfel încât cele trei acte contestate şi Decizia nr. 62/2020 reflectă realitatea juridică stabilită de instanţa judecătorească.

În acest context, Înalta Curte constată că distincţia între Lista de susţinători şi Lista de membrii, pe care recurenţii-reclamanţi încearcă să o transforme într-o critică de nelegalitate a actului administrativ-jurisdicţional contestat, este total falsă, având în vedere că intervenientei UDTTM îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 56 alin. (4) din Legea nr. 208/2015 care vorbeşte de membrii, hotărârile judecătoreşti menţionate folosesc aceeaşi noţiune, iar faptul că organizaţia intervenientă şi-a intitulat lista depusă la BEC "Lista de susţinători", nu are relevanţă juridică, neputând schimba natura juridică a înscrisului respectiv, care conţinea de fapt numele membrilor, astfel cum au stabilit şi instanţele de contencios electoral.

De altfel, Înalta Curte reţine că această pretinsă confuzie făcută de BEC între cele două noţiuni, a fost invocată de recurenţii A. şi B. şi în contestaţia electorală formulată împotriva Hotărârii nr. 2/23.10.2020 a BECJ nr. 14 Constanţa, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2020, soluţionat definitiv prin decizia civilă nr. 180/C din 03.11.2020 a Curţii de Apel Constanţa – secţia I civilă, în sensul respingerii acesteia.

În considerentele mai susmenţionatei decizii s-a reţinut că: "Prin urmare, condiţia de depunere a listei de membrii la BEC în vederea verificării reprezentativităţii organizaţiei de utilitate publică UDTTMR a fost considerată îndeplinită de către BEC iar această apreciere a şi fost analizată de o instanţă judecătorească în dosarul nr. x/2020 printr-o hotărâre definitivă a cărei putere de lucru judecat, în mod corect a fost reţinută de către instanţa de fond".

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa instanţei de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., soluţia pronunţată fiind legală şi temeinică.

În raport de soluţia prefigurată, Înalta Curte va admite cererea intimatei-interveniente de acordare a cheltuielilor de judecată, fiind îndeplinite condiţiile art. 453 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat şi va obliga recurenţii-reclamanţi la plata sumei de 2380 RON către intimata-intervenientă C., cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 1276 din 24 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti– secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenţii-reclamanţi la plata sumei de 2380 RON către intimata-intervenientă C., cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2022.