Incompatibility of deputy mayor office with employment contract under Law No. 161/2003

Şedinţa publică din data de 11 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrata pe rolul Curţii de Apel Bucuresti-Sectia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 31.10.2018 (in urma declinării competentei materiale a Tribunalului Teleorman, prin sentinţa civila nr. 405/03.10.2018), reclamanta A. a chemat in judecata parata Agenţia Naţionala de Integritate, solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, sa dispună anularea raportului de evaluare nr. x/19.04.2018 emis de parata şi suspendarea executării raportului de evaluare, pana la soluţionarea definitiva a acţiunii în anulare.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 526 de la data de 13 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea de suspendare a executării, ca neîntemeiata, şi acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate (ANI), tot ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei soluţii a formulat cerere de recurs reclamanta A. solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., casarea sentinţei civile atacate, iar pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată şi anularea Raportului de evaluare al ANI nr. x/19.04.2018.

În esenţă, în motivarea recursului, a arătat că prima instanţă, fără nici o motivare, a respins capătul de cerere având ca obiect suspendarea raportului de evaluare al ANI. În acest sens, a susţinut recurenta – reclamantă faptul că cererea de suspendare nu se impunea a fi motivată câtă vreme contestase raportul de evaluare amintit, apreciind că acesta este nelegal.

Cu privire la respingerea pe fond a acţiunii de prima instanţă, arată aceeaşi recurentă-reclamantă faptul că a fost de bună –credinţă şi că dintr-o eroare a deţinut în acelaşi timp calitatea de salariat –controlor de trafic cu cea de viceprimar.

A mai precizat că a fost acţionară a S.C. B. S.R.L. însă la data de 12.06.2014 a cedat părţile sociale(aspect consemnat în decizia nr. 14/12.06.20214), retrăgându-se din societate, concomitent cu învestirea în funcţia de viceprimar a Comunei Segarcea Vale, însă a păstrat funcţia de salariat-controlor de trafic, fără a avea reprezentarea stării de incompatibilitate în care se află.

1.4 Apărările formulate în cauză

Legal citată cu copie a cererii de recurs, pârâta Agenţia Naţionala de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs cu menţiunea că sentinţa civilă pronunţată la fondul cauzei este legală şi temeinică.

A susţinut intimata-pârâtă că se confirmă aspectele reţinute în raportul de evaluare privind starea de incompatibilitate în care s-a aflat recurenta – reclamantă care a deţinut, în perioada 12.06.2014-08.02.2018, concomitent funcţia de viceprimar şi cea de angajat cu contract individual de muncă-controlor de trafic în cadrul S.C. B. S.R.L..

Cu privire la cele două motive de casare invocate, a susţinut intimata - pârâtă că art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a fost invocat doar formal, recurenta – reclamantă neformulând critici concrete subsumate acestui motiv de recurs.

Pentru toate aceste motive, a solicitat respingerea cererii de recurs.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor expuse, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu controlul de legalitate al Raportului de evaluare nr. x/19.04.2018, emis de pârâtă Agenţia Naţională de Integritate.

În motivarea actului administrativ atacat s-a reţinut că recurenta – reclamantă A. a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor, întrucât în perioada 12.06.2014-08.02.2018 a deţinut simultan funcţia de viceprimar al comunei Segarcea Vale şi funcţia de controlor de trafic-angajat cu contract individual de muncă în cadrul S.C. B. S.R.L., fiind încălcate dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Curtea de apel a respins acţiunea reclamantului, ca fiind neîntemeiată, această soluţie fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a legii la situaţia de fapt identificată în cauză.

Constată astfel Înalta Curte că sentinţa de fond a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor corespunzătoare din Legea nr. 161/2003 şi a disp. Legii nr. 176/2010.

Cu titlu prealabil, constată Înalta Curte faptul că recurenta – reclamantă a invocat motivul de recurs de la art. 488 alin. (1) pct. 6 cu caracter formal, din această perspectivă nefiind aduse critici concrete ale sentinţei civile atacate, motiv pentru care se impune respingerea acestuia ca nefiind fondat.

Analizând cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reţine instanţa de control judiciar că situaţia juridică generatoare a stării de incompatibilitate este reglementată de normele de drept substanţial cuprinse în art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, în vigoare şi în perioada avută în vedere de inspectorul de integritate (respectiv 12.06.2014-08.02.2018), pe când prin art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 se prevede că activitatea procedurală de evaluare a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor se efectuează de către Agenţia Naţională de Integritate, evident cu respectarea principiului tempus regit actum, atât pe durata exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice, cât şi în decursul a 3 ani după încetarea acestora.

Astfel, potrivit art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, în vigoare la momentul evaluării "Funcţia de primar, viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: (...) c) calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia."

În raport de conţinutul clar şi precis determinat al dispoziţiilor legale menţionate, se constată că starea de incompatibilitate există în prezenţa îndeplinirii simultane a funcţiei de viceprimar cu calitatea de angajat cu contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia, reţinând corect că este evidentă incompatibilitatea dintre funcţia de viceprimar şi cea de salariat-controlor de trafic.

Înalta Curte nu poate reţine nici critica recurentei în sensul existenţei unei erori scuzabile, fiind de bună-credinţă, însă necunoscând dispoziţiile legale în vigoare în perioada de referinţă, a deţinut în mod concomitent a cele două funcţii incompatibile de viceprimar şi de salariat al unei societăţi comerciale.

Potrivit principiului de drept "nemo censetur ignorare legem" nimeni nu se poate prevala de necunoaşterea legii pentru a obţine o situaţie de favoare de pe urma încălcării dispoziţiilor legale.

Astfel cum, în mod corect, şi judecătorul fondului a reţinut, în vederea respectării regimului incompatibilităţilor specifice funcţiei, în temeiul art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, viceprimarul trebuia să demisioneze din una din funcţiile care au generat starea de incompatibilitate.

Reglementarea incompatibilităţilor, din punct de vedere al existenţei şi efectelor pe care le generează, se raportează aşa cum am arătat anterior la legea în vigoare la momentul cumulării funcţiilor incompatibile, iar starea de incompatibilitate a recurentei – reclamante s-a constatat în perioada 12.06.2014-08.02.2018, erau în vigoare Legea nr. 163/2003 şi respectiv Legea nr. 176/2010.

În concluzie, reţine instanţa de control judiciar că recurenta – reclamantă, în calitate de viceprimar, avea obligaţia de a evita situaţiile de incompatibilitate prevăzute de lege, pretinsa lipsă de informare nefiind de natură a o exonera de această îndatorire legală, exercitarea unei funcţii publice implicând şi informarea şi cunoaşterea regimului juridic aplicabil respectivei funcţii.

În condiţiile arătate, Înalta Curte concluzionează că, în raport de prevederile legale aplicabile perioadei evaluate, respectiv art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 coroborat cu dispoziţiile Legii nr. 176/2010, recurenta-reclamantă s-a aflat în stare de incompatibilitate, în condiţiile în care a exercitat simultan funcţia de viceprimar şi de angajat cu contract individual de muncă.

Cu privire la critica adusă de recurentă soluţiei instanţei de fond prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a raportului de evaluare nr. x/19.04.2018, în raport de faptul că prezenta decizie soluţionează definitiv litigiul, luând în considerare şi dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, suspendarea executării se poate solicita până la soluţionarea definitivă a fondului cauzei, Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea acesteia.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa instanţei de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 6 şi 8 din C. proc. civ., soluţia pronunţată fiind legală şi temeinică.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 526 din 13 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti– secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2022.