Appeals against partial annulment of data protection authority's order to delete personal identification data dismissed; lower court ruling upheld

Şedinţa publică din data de 11 martie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018, la data de 12.06.2018, reclamanta A. S.A. a formulat contestaţie, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, împotriva Deciziei nr. 108/21.05.2018 a Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, solicitând, în principal, anularea in tot a deciziei, iar în subsidiar, anularea parţială a deciziei, în ceea ce priveşte dispunerea nelegală a măsurilor ştergerii/distrugerii a datelor cu caracter personal privind codul numeric personal şi a altor date cu caracter personal având o funcţie de identificare de aplicabilitate generală, deja colectate fără consimţământul persoanelor vizate, temei legal sau avizul ANSPDCP. De asemenea, reclamanta a solicitat suspendarea executării deciziei contestate, pana la soluţionarea definitivă a prezentei acţiuni.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 4986 de la data de 3 decembrie 2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal. A anulat, în parte, Decizia nr. 108/21.05.2018, emisă de pârâtă, numai în ceea ce priveşte obligaţia de ştergere/distrugere a datelor cu caracter personal privind codul numeric personal şi a altor date cu caracter personal având o funcţie de identificare de aplicabilitate generală, stocate şi colectate altfel decât prin reţinerea copiilor de pe actele de identitate.

A suspendat executarea deciziei în ceea ce priveşte obligaţia de ştergere/distrugere a datelor cu caracter personal privind codul numeric personal şi a altor date cu caracter personal având o funcţie de identificare de aplicabilitate generală, stocate şi colectate altfel decât prin reţinerea copiilor de pe actele de identitate, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Totodată, a menţinut, în rest, decizia nr. 108/21.05.2018.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs, reclamanta A. S.A. şi pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

1.3.1. Recursurile declarate de reclamanta A. S.A.

Recurenta-reclamantă a formulat cereri de recurs distincte, prima vizând soluţia de suspendare parţială a executării Deciziei nr. 108 din data de 21.05.2018 emisă de autoritatea pârâtă, iar a doua vizând soluţia pronunţată asupra fondului cauzei, în susţinerea cererilor de recurs, fiind invocate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 6 şi 8 din C. proc. civ.

Prin cererile de recurs se solicită casarea în parte a sentinţei civile atacate, iar, în urma rejudecării, să se dispună suspendarea în tot a executării Deciziei nr. 108/21.05.2018 emisă de ANSPCP, precum şi anularea în tot a aceleiaşi decizii.

În esenţă, în motivare, a arătat că, în prezent nu mai există un cadru legal care să reglementeze situaţia de faţă câtă vreme Decizia nr. 132/2011 a fost abrogată la data 22.05.2018 prin decizia nr. 99/2018.

A precizat recurenta -reclamantă că în momentul de faţă nu există un temei de drept care să stea la baza măsurilor dispuse de către intimată iar actul administrativ contestat cuprinde dispoziţii generale, fără a fi stabilite limitele necesare punerii în aplicare a acestuia.

Prin urmare, soluţia de suspendarea parţială a actului administrativ contestat dispusă de către prima instanţă s-a efectuat cu încălcarea dispoziţiilor legale aplicabile în materie, având în vedere faptul că autoritatea jurisdicţională chemată să decidă o asemenea măsură trebuie să aprecieze ansamblul circumstanţelor şi intereselor prezente.

A mai susţinut că hotărârea instanţei de fond nu are un tremei de fapt şi de drept cu privire la dispunerea suspendării parţiale întrucât odată cu intrarea în vigoare a Regulamentului UE nr. 2016/679 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date, respectiv data de 25 mai 2018, cadrul legislativ naţional s-a schimbat prin dispunerea abrogării Deciziei nr. 132/2011.

A mai invocat recurenta disp. art. 15 alin. (2) din Constituţie şi prin raportare la acest text de lege precum şi la actele normative care au fost abrogate în această perioadă, decizia de suspendare parţială a actului administrativ contestat apare ca fiind nelegală.

A arătat că prin ştergerea/distrugerea copiilor actelor care conţin datele personale ale clienţilor echivalează cu ştergerea unei părţi importante a bazei de date aferente clienţilor, care determină imposibilitatea de a asigura acurateţea datelor personale colectate, de a furniza informaţii veridice autorităţilor îndreptăţite să le solicite şi faţă de care există obligaţia furnizării acestor date, dar şi de a-l proteja pe abonat de posibile acţiuni frauduloase.

1.3.2. Recursul exercitat de Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal

Cerere de recurs formulată de pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal este întemeiată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitându-se casarea, în parte, a sentinţei civile recurate şi, în rejudecare, respingerea în tot a acţiunii reclamantei, în sensul înlăturării obligaţiei de ştergere/distrugere a datelor cu caracter personal privind codul numeric personal şi al altor date cu caracter personal având o funcţie de identificare de aplicabilitate generală, stocate şi colectate altfel decât prin reţinerea copiilor de pe actele de identitate.

A susţinut recurenta-pârâtă că prima instanţă a aplicat greşit normele de drept material şi a raportat măsurile dispuse prin decizia nr. 108/21.05.2018 la conţinutul procesului – verbal de constatare a contravenţiei care cuprindea o anumită recomandare. Astfel, s-a constatat că măsurile dispuse prin decizia contestată în cauză exced neregulilor constatate şi sancţionate prin procesul – verbal nr. x/12.04.2018 pentru că recurenta – pârâtă a dispus mai mult decât recomandarea formulată în urma controlului efectuat.

Recurenta – pârâtă a arătat faptul că procesul – verbal de constatare a contravenţiei şi decizia atacată în prezenta cauză au temeiuri diferite şi că nicio dispoziţie legală nu îi impune Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal să limiteze măsurile dispuse la faptele pentru care s-a aplicat sancţiunea contravenţională.

Se prevalează aceeaşi autoritate de disp. art. 4 alin. (1) din Legea nr. 190/2018 privind măsurile de punere în aplicare a Regulamentului UE 2016/679, lege care a fost adoptată în temeiul art. 84 şi art. 87 din Regulamentul general privind protecţia datelor care statuează că statele membre pot detalia în continuare condiţiile specifice de prelucrare a unui număr de identificare naţional sau a oricărui alt identificator cu aplicabilitate generală, acestea fiind garanţii pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor persoanei vizate.

Se pretinde că nu pot fi reţinute cele statuate de instanţa de fond, care a anulat în parte Decizia nr. 108/21.05.2018 deoarece aceasta ar excede neregulilor constatate şi sancţionate prin procesul-verbal nr. x/12.43.2018, întrucât prin decizia contestată pârâta a dispus mai mult decât recomandarea formulată în urma controlului efectuat la data de 12.04.2018.

Astfel, instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul Legea nr. 677/2001 este aceea care conferă, cu precădere, protecţie codului numeric personal sau altor date cu caracter personal având o funcţie de identificare de aplicabilitate generală.

De asemenea, instanţa de fond nu a observat dispoziţiile legale diferite pe baza cărora au fost întocmite cele două acte administrative, procesul-verbal şi decizia, respectiv dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 677/2001 şi cele ale art. 26 alin (1) coroborat cu art. 21 alin. (3) lit. d) din aceeaşi lege, aspect ce justifică conţinuturi diferite ale celor două acte.

Totodată, instanţa de fond nu a observat dispoziţiile art. 25 alin. (10) din Legea nr. 677/2001 care stipulează că "prevederile alin. (4)-(9) se aplică în mod corespunzător şi în situaţia în care autoritatea de supraveghere află pe orice cale despre săvârşirea unei încălcări a drepturilor recunoscute de prezenta lege".

Din economia textului de lege sus-menţionat rezultă că în situaţia în care preşedintele Autorităţii de Supraveghere află de încălcări ale drepturilor persoanelor fizice, pe orice cale, incluzând şi efectuarea unei investigaţii din oficiu, aşa cum a fost şi cazul în speţă, poate dispune măsuri obligatorii prin intermediul unei decizii.

De asemenea, instanţa nu a ţinut cont de faptul că în cadrul investigaţiei au fost verificate doar un număr limitat de contracte încheiate cu clienţii - persoane fizice, pentru scopul "servicii de comunicaţii electronice" furnizate de intimată, iar verificarea s-a efectuat doar la un singur punct de lucru.

Prin urmare, dispozitivul deciziei este circumstanţiat, în sensul că dispune măsuri numai în privinţa prelucrărilor neconforme nu şi în privinţa datelor prelucrate în conformitate cu legea şi, în plus, acordă libertate intimatei de a verifica, în prealabil, în evidenţele sale, care sunt aceste prelucrări neconforme şi de a decide ea însăşi care anume date se impun a fi şterse şi care nu, astfel că nu este în imposibilitate de a o executa.

Cu alte cuvinte, aşa cum s-a argumentat şi la fondul cauzei, dar instanţa nu a ţinut cont de aceasta, decizia stabileşte ca intimata, în calitate de operator de date cu caracter personal, să îşi efectueze, practic, o evaluare internă a activităţii de prelucrare a datelor pentru a identifica ce date şi categorii de date prelucrează, în ce scopuri şi ce temeiuri legale, iar în măsura în care constată faptul că nu respectă condiţiile de legitimitate a prelucrării datelor, cum sunt, în speţă, consimţământul valabil obţinut, o prevedere legală expresă sau avizul Autorităţii de Supraveghere să procedeze la ştergerea/distrugerea acestor date protejate de art. 8 din Legea nr. 677/2001.

Or, aşa cum s-a arătat, în investigaţia de la data de 12.04.2018, s-a verificat doar o mică parte şi nu întreaga activitate a intimatei de prelucrare a datelor protejate de art. 8 din Legea nr. 677/2001 pentru furnizarea serviciilor de comunicaţii electronice.

1.4 Apărările formulate în cauză

În cauză a formulat întâmpinare recurenta – pârâtă Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal solicitând, pe cale de excepţie respingerea recursului reclamantei formulat împotriva soluţiei de admitere în parte a cererii de suspendare a executării, ca tardiv formulat, şi respingerea, ca nefondat a recursului formulat asupra soluţiei de anulare parţială a deciziei ANSPC.

A depus la dosar întâmpinare şi recurenta- reclamantă A. S.A. cu solicitarea respingerii, ca nefondat, a recursului părţii adverse şi menţinerea soluţiei Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal cu privire la anularea în parte a Deciziei nr. 108/2018.

Prin încheierea de şedinţă din 23 aprilie 2021, Înalta Curte a respins excepţia tardivităţii recursului declarat de reclamantă, constatând că acesta este formulat în termenul legal de 5 zile de la comunicarea sentinţei.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Examinând sentinţa civilă atacată prin prisma criticilor din recurs precum şi a apărărilor formulate, Înalta Curte reţine că recursurile sunt nefondate, pentru motivele care vor fi arătate în continuare.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte, învederează că, pentru o bună logică a redactării, va analiza cu întâietate recursurile declarate de reclamanta A. şi pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, care vizează soluţia pronunţată asupra fondului dreptului litigios, ulterior, urmând a fi analizat recursul reclamantei exercitat, exclusiv din perspectiva soluţiei pronunţate asupra cererii de suspendare a executării actului administrativ contestat.

De asemenea, Înalta Curte va examina mai întâi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 Cod procedură civilă invocat în susţinerea recursului de reclamanta A. S.A., iar în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ., invocat de ambele recurente, Înalta Curte îl va analiza, răspunzând prin argumente comune criticilor de nelegalitate invocate prin cererile de recurs.

Examinând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 C. proc. civ., invocat de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că se invocă lipsa motivelor de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia pronunţată.

În realitate, din argumentele aduse în sprijinul acestei critici de nelegalitate, rezultă că recurenta este nemulţumită de modul în care instanţa şi-a expus raţionamentul juridic, fără a lua în considerare apărarea reclamantei în sensul lipsei temeiului juridic al deciziei nr. 108/21.05.2018, ca urmare a abrogării Legii nr. 677/2001 prin Legea nr. 129/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 102/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.

În acest context, Înalta Curte constată că nu poate fi reţinută nemotivarea hotărârii judecătoreşti, prin raportare la exigenţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., sentinţa recurată oferind o argumentaţie clară, logică şi laborioasă şi suficientă în a exprima convingerea intimă şi neîndoielnică a judecătorului că soluţia pronunţată este una corectă şi temeinică.

Prin urmare, motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) punctul 6 C. proc. civ. nu poate fi primit de instanţa de control judiciar, în vederea reformării soluţiei pronunţate de instanţa de fond.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ., invocat de ambele recurente şi susţinut prin critici de nelegalitate corelative, Înalta Curte constată că nici acesta nu e dovedit în cauză pentru argumentele în continuare arătate.

Problema de drept ce necesită dezlegare în speţă are ca situaţie premisă faptul că în exercitarea atribuţiilor de control stabilite conform art. 27 din Legea nr. 677/2001 raportat la prevederile art. 14 din Legea nr. 102/2005, coroborat art. 35 alin. (1) din Legea nr. 677/2001, pârâta a efectuat o investigaţie la operatorul de date cu caracter personal S.C. A. S.A., având ca obiect verificarea modului de respectare a prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date şi a măsurilor de securitate, precum şi a dispoziţiilor Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice.

În urma controlului efectuat la data de 12.04.2018 de Autoritatea de Supraveghere la punctul de lucru al contestatoarei A. situat în Calea x s-a constatat săvârşirea de către aceasta a contravenţiei constând în prelucrarea nelegală a datelor cu caracter personal, prevăzută de art. 32 din Legea nr. 677/2001, cu încălcarea art. 4 alin. (1) lit. c) şi art. 8 din Legea 677/2001, coroborat cu art. 3 şi 6 din Decizia Preşedintelui ANSPDCP nr. 132/2001, întrucât A. S.A., pentru magazinul din Calea x, prin colectarea şi stocarea copiilor de pe actele de identitate, solicitate în mod obligatoriu prin contractele încheiate cu abonaţii, prelucrează în mod excesiv datele cu caracter personal ce intră sub incidenţa art. 8 din legea 677/2001, în cazurile în care nu există prevederi legale exprese, consimţământul expres al persoanelor vizate sau avizul ANSPDCP.

Sunt 3 aspecte invocate în cererea de recurs a reclamantei ca motive de nelegalitate ale Deciziei nr. 108/21.05.2018, contestată în cauză: extinderea nelegală a sferei de aplicare a măsurilor de ştergere cu privire la documentele cu funcţie de identificare cu aplicabilitate generală, lipsa temeiului ca urmare a abrogării deciziei nr. 132/2011 şi caracterul general al dispoziţiilor deciziei contestate, care nu oferă limite ale punerii în aplicare.

Cu privire la susţinerea recurentei – reclamante că nu ar mai exista un temei legal care să stea la baza emiterii actului administrativ contestat ca urmare a abrogării Deciziei nr. 132/2011, se impune a fi precizat că, făcând aplicarea principiului tempus regit actum, situaţia juridică relevată în speţă este guvernată de dispoziţiile Legii nr. 677/2001 şi de Decizia nr. 132/2011, prevederi legale neabrogate în perioada de referinţă.

Apărările în sensul că Decizia emisă în data de 22.05.2018 a fost comunicată reclamantei în data de 25.05.2018 când a fost abrogată Decizia nr. 132/2011 care a stat la baza emiterii actului administrativ nu pot fi primite întrucât la data întocmirii şi emiterii actului Decizia era în fiinţă şi producea efecte.

Relevant sub acest aspect este procesul-verbal nr. x/12.04.2018, necontestat, prin care s-a recomandat reclamantei: realizarea procedurilor interne de distrugere şi de arhivare a documentelor într-un termen rezonabil şi informarea clară a persoanelor vizate cu privire la scopul colectării datelor şi a documentelor care conţin date cu caracter personal cu funcţie de identificare(CNP), raportat la contractele ridicate – permanent.

Or, constatarea pentru care de altfel reclamanta a fost şi amendată constă în prelucrarea nelegală a datelor cu caracter personal", prevăzută de art. 32 din Legea nr. 677/2001, cu încălcarea art. 4 alin. (1) lit. c) şi art. 8 din Legea nr. 677/2001, coroborat cu art. 3 şi 6 din Decizia Preşedintelui ANSPDCP nr. 132/2011, întrucât A. S.A. pentru magazinul A. din Calea x, cu datele de identificare de pe prima pagină a procesului-verbal, prin colectarea si stocarea copiilor de pe actele de identitate, solicitate în mod obligatoriu prin contractele de servicii de telefonie 'încheiate cu persoanele care solicită acest serviciu, prelucrează în mod excesiv, date cu caracter personal ce intră sub incidenţa art. 8 din Legea nr. 677/2001, în cazurile în care nu există prevederi legale exprese, consimţământul expres al persoanelor vizate sau avizul ANSPDCP.

Pentru aceste motive s-a dispus (recomandat) realizarea procedurilor interne de distrugere şi de arhivare a documentelor, obligaţie ce incumbă atâta timp cât procesul-verbal nu a fost contestat/anulat.

Aşa fiind, celelalte apărări bazate în principal pe dispoziţii normative ulterioare actului administrativ contestat nu pot fi primite.

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că soluţia emisă în cauză este corectă, fiind pronunţată fără încălcarea dispoziţiilor legale incidente în materie şi cu respectarea principiului de drept " tempus regit actum" care are în vedere faptul că un act juridic este guvernat de dispoziţia legală în vigoare la data emiterii sale. În cazul de faţă, aplicabile speţei sunt dispoziţiile legale existente la data de 12.04.2018, dată la care a fost emis procesul-verbal sancţionator al faptelor contravenţionale.

Cu privire la caracterul prea general al Deciziei nr. 108/2018, critică susţinută de recurenta-reclamantă, reţine instanţa de control judiciar faptul că norma legală care ce trebuie avută în vedere este art. 6 din Decizia ANSPDCP nr. 132/2011 (în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat) care prevedea următoarele: "Colectarea şi prelucrarea datelor prevăzute la art. 1, inclusiv dezvăluirea acestora, prin efectuarea şi reţinerea de copii de pe cartea de identitate sau de pe documente care le conţin, sunt interzise, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 2". Totodată, urmează fi reţinut de Înalta Curte şi faptul că prin procesul-verbal de sancţionare s-a prevăzut recomandarea de ştergere/distrugere a copiilor cărţilor de identitate ale persoanelor fizice cu care a încheiat contracte de furnizare servicii, colectate şi stocate fără a avea consimţământul expres al persoanelor vizate, fără ca prelucrarea să fie prevăzută de o dispoziţie legală sau fără avizul ANSPDCP.

Prin urmare, coroborând textul legal cu recomandarea din procesul-verbal sancţionator precum şi cu considerentele actului administrativ atacat, în speţă Decizia nr. 108/2018, rezultă că prin actul contestat recurenta – pârâtă a dispus mai mult decât recomandarea formulată în urma controlului efectuat la data de 12.04.2018, respectiv ştergerea/distrugerea datelor cu caracter personal privind codul numeric personal şi a altor date cu caracter personal având o funcţie de identificare de aplicabilitate generală, inclusiv a copiilor de pe actele care le conţin, deja colectate, fără consimţământul expres al persoanelor vizate, fără ca prelucrarea sa fie prevăzută de o dispoziţie legala sau fără avizul ANSPDCP.

Ca atare, concluzia finală la care se ajunge este că recurenta – pârâtă, cu încălcarea limitelor legale (trasate de documentul care a consfinţit activitatea de control – procesul –verbal sancţionator), a emis o decizie prin care a obligat la ştergerea/distrugerea, în mod generic, a datelor cu caracter personal privind codul numeric personal şi a altor date cu caracter personal având o funcţie de identificare de aplicabilitate generală, inclusiv a copiilor de pe actele care le conţin, deja colectate, fără consimţământul expres al persoanelor vizate, fără ca prelucrarea sa fie prevăzută de o dispoziţie legala sau fără avizul ANSPDCP.

Analizând criticile recurentei – pârâte subsumate aceluiaşi motiv de casare, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al acestora având în vedere faptul că, în mod legal şi temeinic, prima instanţă a reţinut că prin extinderea măsurilor dispuse în decizia nr. 108/2018, autoritatea a nesocotit toate constatările cu caracter definitiv consfinţite de procesul-verbal sancţionator.

Nu poate fi luată în considerare critica recurentei – pârâte care susţine că nu există un text de lege care să limiteze măsurile ce pot fi dispuse de preşedintele autorităţii la nivelul recomandărilor din procesul-verbal de constatare. Astfel, ca urmare a activităţii de control la care a fost suspusă recurenta – reclamantă s-a constatat săvârşirea anumitor fapte neconforme cu legea, care au fost reţinute şi în privinţa cărora s-a aplicat o sancţiune, fiind dispuse măsuri de remediere. Or, dacă s-ar valida raţionamentul recurentei – pârâte s-ar ajunge la ideea că, independent de faptele pe care recurenta – reclamantă le-a comis, acestea i se pot da prin decizia autorităţii îndrumări generale de reevaluare a întregii activităţi de prelucrare a datelor cu caracter personal.

Mai mult, din chiar susţinerile recurentei-pârâte mai sus citate rezultă că aceasta indică faptul că "dispozitivul deciziei este circumstanţiat numai în privinţa prelucrărilor neconforme", dar acest lucru nu se poate realiza în legătură cu un act administrativ.

Este evident că emitentul actului a impus o obligaţie ce nu rezultă dintr-o neregulă identificată în sarcina reclamantei prin procesul-verbal de contravenţie nr. x/12.04.2018.

De altfel, cum corect a reţinut şi instanţa de fond, Decizia nr. 132/2011 realiza o diferenţiere în ceea ce priveşte modalitatea de colectare a datelor cu caracter personal şi prevedea, cu privire la efectuarea şi reţinerea copiilor de pe cartea de identitate, o condiţie suplimentară constând în acordul expres al persoanelor pentru efectuarea şi reţinerea unei copii a cărţii de identitate şi nu doar un acord pentru prelucrarea datelor. În contextul acestei reglementări, recomandarea dispusă prin actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate (proces-verbal şi raport) a vizat exclusiv reţinerea copiilor de pe cărţile de identitate, întrucât investigaţia a relevat faptul că reclamanta solicita un acord general al clienţilor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal, însă nu solicita şi un acord expres pentru colectarea şi stocarea copiilor cărţilor de identitate.

În consecinţă, este nelegală măsura prin care a dispus obligaţia de ştergere/distrugere a datelor cu caracter personal privind codul numeric personal şi a altor date cu caracter personal având o funcţie de identificare de aplicabilitate generală, stocate şi colectate altfel decât prin reţinerea copiilor de pe actele de identitate, din moment ce în cursul investigaţiei din data de 12.04.2018 nu au fost identificate alte nereguli în colectarea şi stocarea datelor cu caracter personal, ci doar prelucrarea lor excesivă prin reţinerea copiilor de pe cărţile de identitate, fără a exista un acord expres în acest sens al persoanelor vizate.

În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamanta A. S.A. asupra soluţiei vizând suspendarea executării Deciziei nr. 108/21.05.2018 în raport de faptul că prezenta decizie soluţionează definitiv fondul litigiului, luând în considerare şi dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, suspendarea executării se poate solicita până la soluţionarea definitivă a fondului cauzei, Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea legalităţii sentinţei instanţei de fond din perspectiva îndeplinirii condiţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa instanţei de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1punctele 6 şi 8 din C. proc. civ., soluţia pronunţată fiind legală şi temeinică.

2. Temeiul legal al soluţiei din recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) Cod procedură civilă, raportate la dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenta-reclamantă A. S.A. şi de recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva sentinţei civile nr. 4986 din 03 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2022.