Status as Securitate collaborator; misapplication of exemption for subjects under personal political investigation under O.U.G. 24/2008

Şedinţa publică din data de 9 martie 2022

Deliberând asupra prezentei cauze, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 05.12.2018, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat - în contradictoriu cu pârâtul A. - constatarea calităţii acestuia de colaborator al Securităţii A..

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2096 din 25 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, întemeiat în drept pe motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ.

A susţinut, circumscris primului motiv de recurs, că – având în vedere că pârâtul contestă scrisul şi/sau semnătura sa de pe înscrisurile doveditoare înfăţişate de reclamant - instanţa nu a înţeles să administreze proba cu expertiză grafoscopică şi nu a dat curs nici procedurii reglementate de art. 302-303 din C. proc. civ., întemeindu-şi soluţia de respingere a acţiunii aproape exclusiv pe declaraţia martorului B., declaraţie, care nici nu putea fi administrată în cauză potrivit art. 309 alin. (5) din Cod, nefiind nici concludentă.

De asemenea, recurentul a susţinut că prima instanţă, prin hotărârea recurată, a încălcat şi aplicat greşit prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu modificările şi completările ulterioare.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimatul-pârât A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, răspunzând punctual motivelor de recurs invocate şi reiterând principalele susţineri din acţiunea introductivă.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

III.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând criticile aduse sentinţei recurate, Înalta Curte constată, referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct5 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii"), că recurentul reclamant a invocat încălcarea de către instanţa de fond a regulilor de procedură referitoare la încuviinţarea şi administrarea probelor (în concret, a probei cu expertiză grafoscopică şi a probei testimoniale cu declaraţia martorului B., deşi acesta avusese un litigiu recent cu reclamantul din prezenta cauză, la cererea căruia i se constatase prin hotărâre definitivă calitatea de lucrător al Securităţii).

Înalta Curte constată că nu se poate reţine o încălcare a normelor procedurale de către instanţa de fond, întrucât aceasta a pus în discuţie probele solicitate şi a consemnat în încheierea de şedinţă din 28.05.2019, în acord cu dispoziţiile art. 259 din C. proc. civ., împrejurările pentru care nu s-a mai procedat la administrarea probei cu expertiză grafoscopică.

De asemenea, în privinţa martorului B., se constată că, din încheierea şedinţei din 10.04.2019, în care s-au discutat probele, reiese că reclamantul s-a opus audierii acestuia, dar nu pentru motivele relevate în cererea de recurs, astfel că nu se poate considera incidentă situaţia de excepţie prevăzută de art. 315 alin. (2) din C. proc. civ.

În plus, modul de apreciere a probatoriului de către instanţa de fond excede motivelor de casare reglementate de art. 488 din C. proc. civ.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), se reţine că acesta a fost invocat prin raportare la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Înalta Curte reaminteşte, cu prioritate, că recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se urmăreşte, aşa cum se precizează în art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să se supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Procedând la această analiză, Înalta Curte reţine că, din probatoriul administrat în faţa instanţei de fond, reiese că intimatul pârât A. a redactat personal nota din 14.10.1986, nota din 03.11.1986 şi înscrisul din 31.10.1986, chiar dacă titlul "notă" şi menţiunile privind data şi numele acestuia/numele conspirativ "C." ar fi fost scrise de martorul B., audiat în cauză.

Contrar apărărilor intimatului pârât din întâmpinare, în mod eronat judecătorul fondului a considerat decisivă împrejurarea că nu există niciun înscris care să emane de la pârât, prin care acesta sa îşi asume culegerea informaţiilor şi/sau asumarea numelui conspirativ "C.", deşi "practica" era în acest sens.

Intimatul pârât nu a contestat că cel puţin cuprinsul propriu-zis al celor trei declaraţii/note mai sus menţionate emană de la el, iar acest conţinut relevă deconspirarea de atitudini potrivnice regimului comunist ale unor adepţi nominalizaţi ai studiului biblic, fiind întrunite deci toate condiţiile prevăzute de lege pentru constatarea calităţii de colaborator al securităţii.

Or, instanţa de fond - deşi a făcut referire expresă la prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 - a făcut o greşită aplicare a acestora, considerând fără temei că pârâtul se încadrează în cauzele de exonerare prevăzute de art. 2 lit b teza a II-a din Ordonanţă, respectiv ar fi dat respectivele declaraţii în cursul unei anchete care îl viza personal.

În acest sens, Înalta Curte constată că, în mai multe rânduri în cuprinsul declaraţiei sale, martorul propus chiar de pârât se arată că acesta nu era urmărit, ci doar "blocat" potrivit practicii, iar pârâtul însuşi nu a produs alte probe că ar fi făcut obiectul unei anchete penale pentru motive politice, pentru a se putea lua în considerare incidenţa excepţiilor reglementate de art. 2 lit. b) teza a Il-a din Ordonanţă.

În concluzie, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care se impune casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii reclamantului.

III.2. Soluţia instanţei de recurs

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va admite acţiunea reclamantului, cu consecinţa constatării calităţii pârâtului A. de colaborator al Securităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei nr. 2096 din 25 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Admite acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Constată calitatea de colaborator al Securităţii a pârâtului A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 martie 2022.