FGA compensation cap applied per insurance creditor: appeal allowed, award reduced to 189,287 RON

Şedinţa publică din data de 8 martie 2022

Deliberând asupra prezentei cauze, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 10 mai 2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., prin reprezentant legal B., a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea în parte a Deciziei nr. 19752/10.04.2019 emisă de FGA prin care s-a respins parţial cererea de acordare de despăgubiri civile pentru prejudiciul suferit urmare a decesului defunctei C. în accidentul de circulaţie produs la data de 21.12.2013, pe raza comunei Dragodana, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor civile solicitate prin cererea adresată F.G.A., anume:

- 71.896 RON RON reprezentând pierderea de venituri urmare a decesului defunctei C. (care pune minorul într-o situaţie de inferioritate având în vedere că de la decesul mamei şi până va obţine propriile venituri se bazează exclusiv pe veniturile obţinute de tatăl B.);

- 4.500.000 RON, reprezentând daune morale cuvenite reclamantului pentru decesul defunctei C..

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 692 din 30 octombrie 2019, a admis în parte acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamantul A., prin reprezentant legal B., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a anulat parţial Decizia nr. 19752/10.04.2019 emisă de F.G.A. şi, în consecinţă, a obligat pârâtul F.G.A. la plata către reclamantul minor A. a sumei de 450.000 de RON cu titlu de daune materiale şi morale, în limita plafonului legal. A respins în rest pretenţiile reclamantului.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în condiţiile art. 493 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., şi solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea în tot a acţiunii.

În cuprinsul recursului a invocat, în esenţă, încălcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, care stipulează un plafon al plăţilor de maximum 450.000 RON pe creditor de asigurare al asigurătorului intrat în faliment.

A precizat, de asemenea, că în stabilirea efectivă a sumei de plată s-a raportat la Anexa 1 din "Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese", care reprezintă o procedură internă validată de asigurător şi folosită şi de lichidatorul judiciar în analiza cererilor de creanţă formulate de creditori pentru înscrierea la masa credală.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin rezoluţia din 19 august 2020, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata recursului, în data de 23 februarie 2022, cu citarea părţilor, în condiţiile art. 494 -495 C. proc. civ., dată când a avut loc judecata, în şedinţă publică.

Intimatul-reclamant A., prin reprezentant legal B., a formulat întâmpinare la recurs, prin care, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului promovat de pârât, ca nefondat.

A depus la dosar decizia definitivă prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat cu privire la despăgubirile cuvenite fratelui reclamantului, D..

III. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul pârâtului este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamantul a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ actul administrativ reprezentat de Decizia nr. 19752/10.04.2019 emisă de FGA în dosarul de daună nr. x.

Acţiunea sa a fost admisă în parte, prima instanţă apreciind ca fiind parţial netemeinic şi nelegal actul administrativ contestat.

Hotărârea instanţei de fond a fost recurată de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

III.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând criticile aduse sentinţei recurate, Înalta Curte constată, referitor la invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), că acesta a fost invocat prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015.

Înalta Curte reaminteşte, cu prioritate, că recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se urmăreşte, aşa cum se precizează în art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să se supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Contrar susţinerilor intimatului reclamant din întâmpinare, Înalta Curte nu împărtăşeşte în întregime considerentele şi soluţia pronunţate de instanţa de fond, întrucât acestea contravin parţial principiului de drept specialia generalibus derogant şi prevederilor legii speciale aplicabile, respectiv dau prioritate prevederilor dreptului comun reprezentat de C. civ. şi nu ţin seama în mod corect de plafonul stabilit de prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, care limitează la maximum 450.000 RON despăgubirile ce pot fi plătite pe creditor de asigurare.

Noţiunea de "creditor de asigurare" este reglementată de prevederile art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/2015, conform cărora: "creditorii de asigurări sunt, după caz: (i) persoana asigurată - persoana fizică sau juridică aflată în raporturi juridice cu asigurătorul debitor prin încheierea contractului de asigurare; (...)."

În acest context, instanţa de recurs reaminteşte şi Decizia nr. 29/2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, obligatorie pentru toate instanţele conform art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., care a statuat că, prin norma reglementată de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, "legiuitorul a urmărit să plafoneze, din raţiuni legate de capacitatea financiară a Fondului de garantare a asiguraţilor, doar suma de bani plătită din acest fond, pentru fiecare creanţă de asigurări în parte", raţionamentul deciziei pornind de la aceleaşi definiţii ale creditorului de asigurare şi creanţei de asigurare incidente în prezenta cauză.

Or, judecătorul fondului a ignorat cu desăvârşire împrejurarea că, aşa cum rezulta din probatoriul administrat, victima accidentului de circulaţie a lăsat mai mulţi moştenitori care s-au adresat Fondului pentru obţinerea de despăgubiri.

Astfel, este necontestată în speţă împrejurarea că fratele intimatului reclamant, numitul D. a obţinut deja, cumulat, prin Decizia FGA nr. 19751/10.04.2019 şi prin hotărâre judecătorească definitivă (decizia nr. 957/17.02.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – dosar nr. x/2019) suma de 45.408 RON cu titlu de daune materiale (pierderi materiale pentru viitor) şi suma de 43.879 + 100.000 RON cu titlu de daune morale.

Tot astfel, soţul victimei (tatăl intimatului reclamant) B. a solicitat despăgubiri în dosar nr. x/2019, aflat în faza recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Deşi a făcut referire expresă la plafonul de 450.000 RON stabilit prin prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, prima instanţă a făcut o greşită aplicare a dispoziţiei legale menţionate, considerând fără temei că plafonul vizează fiecare persoană îndreptăţită la despăgubire, iar nu fiecare creditor de asigurare.

Creditorul de asigurare este, în speţă, persoana care s-a făcut vinovată de producerea accidentului şi care avea contract de asigurare încheiat cu societatea de sigurări intrată în faliment.

Prin urmare, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a făcut o greşită aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care se impune casarea în parte a sentinţei recurate şi, rejudecând în echitate, reducerea sumei totale acordate intimatului-reclamant A. cu titlu de despăgubiri de la 450.000 RON la 189.287 RON, reprezentând:

- 43.879 RON daune morale deja acordate prin decizia FGA contestată şi menţinută parţial prin prezenta hotărâre şi, suplimentar:

- 100.000 RON diferenţă daune morale şi:

- 45.408 RON daune materiale, egale cu cele obţinute deja de fratele intimatului reclamant, având în vedere şi faptul că în cauză nu se poate calcula un prejudiciu cert, în lipsa dovedirii ponderii efective a contribuţiei pe care o avea şi pe care ar fi putut-o avea în continuare mama intimatului la întreţinerea acestuia.

Analizând cererea recurentului privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, o apreciază întemeiată, urmând să acorde acestuia integral cheltuielile de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru aferentă cererii de recurs.

III.2. Soluţia instanţei de recurs

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, va casa în parte sentinţa atacată, va reduce suma acordată intimatului-reclamant A. cu titlu de despăgubiri de la 450.000 RON la 189.287 RON, menţinând în rest sentinţa.

În temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga pe intimatul căzut în pretenţii la plata către recurent a cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 692 din 30 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată.

Reduce suma acordată intimatului-reclamant A. cu titlu de despăgubiri de la 450.000 RON la 189.287 RON.

Menţine în rest sentinţa.

Obligă intimatul-reclamant A. la plata către recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a sumei de100 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 martie 2022.