Sports Federation Assembly Resolution Annulled for Failure to Legally Notify Members

Şedinţa publică din data de 8 martie 2022

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

I.1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 31.05.2018, sub nr. x/2018, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtă Federaţia Română de Polo, anularea Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Federaţiei Române de Polo din data de 18.05.2018.

I.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2075 din 25 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtă Federaţia Română de Polo, ca neîntemeiată.

I.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs reclamanţii A. şi B., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material).

În motivarea recursului, au arătat, în esenţă, că - deşi a reţinut că reclamantele nu au fost convocate pentru Adunarea Generală Extraordinară a Federaţiei Române de Polo din data de 18.05.2018 - instanţa a apreciat fără temei că vătămarea produsă nu este de natura să conducă la nulitatea hotărârilor adoptate în cadrul acestei adunări generale, întrucât condiţiile de cvorum şi de majoritate cerute de lege pentru legala adoptare a acestor hotărâri au fost îndeplinite şi fără prezenţa reclamantelor în cadrul adunării.

Prin neconvocarea recurenţilor şi a altor structuri sportive au fost încălcate drepturile membrilor de a fi prezenţi la adunare şi, totodată, au fost create condiţiile adoptării unei hotărâri în interesul doar al unora dintre membrii ai intimatei-pârâte, contrară însă intereselor şi scopului Federaţiei Române de Polo.

Instanţa de fond în mod greşit a apreciat că ordinea de zi a Adunării Generale Extraordinare a FRP din data de 18.05.2019 nu se încadrează în situaţia de excepţie de la art. 36 alin. (2) din Statutul FRP.

Pentru a reţine acest aspect, a apreciat eronat că alegerea cenzorului şi revocarea a 4 membri ai Biroului Federal nu reprezintă modificări ale actului constitutiv, deoarece modificarea actului constitutiv se întâlneşte doar în situaţia schimbării organelor de conducere prevăzute de art. 26 din Statut, care au fost desemnate/stabilite iniţial prin actul constitutiv al FRP.

Or, unul dintre elementele esenţiale ale actului constitutiv, în lipsa căruia o federaţie nu ar putea dobândi personalitate juridică, constă în componenţa nominală a celor dintâi organe de conducere. Odată ce componenţa nominală a acestor prime organe de conducere este modificată, are loc evident o modificare a actului constitutiv.

Totodată, art. 8 din Regulamentul din 2000 la Ordinul nr. 954/B/C din 26.04.2002 dispune că "modificările aduse actului constitutiv produc efecte de la data înscrierii tor în registrul special", conform art. 33, corelat cu art. 8 şi art. 12 din O.G. nr. 26/2000, iar art. 64 alin. (6) din Statutul FRP stabileşte că, în situaţii de urgentă, modificarea Statutului se elaborează de către Biroul Federal, cu avizul MTS, urmând ca modificările să fie supuse aprobării Adunării Generale cu caracter extraordinar.

Or, conform art. 36 alin. (6) din Legea nr. 69/2000, modificarea statutelor federaţiilor fără respectarea dispoziţiilor art. 36 alin. (4) este nulă de drept.

Recurenţii au mai arătat că, prin actul administrativ contestat, au fost revocaţi 4 membri ai Biroului Federaţiei ce fuseseră aleşi în cadrul unei adunări generale elective cu doar un an înainte.

Pentru luarea unei astfel de hotărâri, s-a procedat la convocarea unei adunări generale extraordinare, care poate fi ţinută exclusiv pentru unul dintre cazurile prevăzute de art. 24 alin. (8) din Statut.

Cei ce au iniţiat şi susţinut adoptarea Hotărârii contestate au indicat în mod formal ca temei al convocării dispoziţiile art. 24 alin. (8), în realitate având de-a face cu voinţa arbitrară a acestora de a realiza anumite modificări în structura organelor de conducere ale FRP, în concordanţă cu interesele lor private, ignorându-se astfel interesele ce ar trebui să primeze, respectiv cele ale Federaţiei.

Astfel, în concret:

a. din convocator nu rezultă motivele pentru care se impune modificarea statutului

b. nu au fost depuse dovezi concrete din care să rezulte necesitatea înlocuirii membrilor Biroului Federal, acestora aducându-li-se anumite acuze care nu au fost şi probate.

c. a fost ignorat statutul de federaţie sportivă naţională, statut din care decurge obligaţia de consultare şi obţinere a unui aviz prealabil din partea MTS pentru desfăşurarea unei adunări generale extraordinare.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare, deşi a fost legal citată şi i s-a comunicat copia cererii de recurs potrivit legii.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul reclamanţilor este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanţii au supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ actul administrativ reprezentat de Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Federaţiei Române de Polo din data de 18.05.2018.

Acţiunea lor a fost respinsă, prima instanţă apreciind ca fiind temeinic şi legal actul administrativ contestat.

Hotărârea instanţei de fond a fost atacată de reclamanţii A. şi B..

III.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând criticile aduse sentinţei recurate, Înalta Curte reţine, referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), că acesta a fost invocat prin raportare la prevederile art. 36 al Legii nr. 69/2000, ale O.G. nr. 26/2000, art. 8 din Regulamentul din 2000 la Ordinul nr. 954/B/C din 26.04.2002 şi ale art. 24, art. 36, art. 64 din Statutul Federaţiei.

Înalta Curte reaminteşte, cu prioritate, că recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se urmăreşte, aşa cum se precizează în art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să se supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Procedând la această analiză, Înalta Curte nu împărtăşeşte considerentele instanţei de fond în ceea ce priveşte legala convocare a Adunării Generale din 18.05.2018.

De asemenea, apreciază că în mod eronat judecătorul fondului a considerat decisivă împrejurarea că, şi fără participarea recurenţilor la Adunarea Generală, s-ar fi întrunit cvorumul necesar pentru adoptarea hotărârii contestate.

Din probatoriul administrat în faţa instanţei de fond a rezultat că recurenţii reclamanţi nu au fost legal convocaţi pentru Adunarea Generală din 03.05.2018, întrucât nu s-a făcut dovada comunicării convocatorului întocmit de Federaţia Română de Polo E-mailul ce cuprinde un convocator pentru adunarea generală din 03.05.2018 (depus la fila x – vol. I dosar fond) nu apare a fi transmis şi recurenţilor reclamanţi, iar pentru şedinţa din 18.05.2018 nu s-a înfăţişat niciun convocator.

În aceste condiţii, nici reconvocarea (convocarea Adunării Generale Extraordinare) pentru 18.05.2018, când s-a adoptat hotărârea contestată în cauză nu poate fi considerată legală.

Deşi a făcut referire expresă la prevederile Statutului Federaţiei, instanţa de fond a făcut o greşită interpretare şi aplicare a acestora, considerând fără temei că nerespectarea cerinţelor legale pentru convocarea recurenţilor membri ai Federaţiei nu ar fi de natură să conducă la nulitatea hotărârii Adunării Generale adoptate în aceste condiţii.

În realitate, au fost nesocotite dispoziţiile art. 35 alin. (2) şi art. 21 alin. (5) din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, coroborate cu prevederile art. 24/art. 36 din Statutul Federaţiei Române de Polo, împrejurare de natură să atragă nulitatea hotărârii contestate.

De asemenea, numai prin anularea actului administrativ nelegal adoptat poate fi înlăturată vătămarea evidentă adusă interesului legitim şi dreptului membrilor recurenţi de a fi prezenţi, de a participa la discuţiile pe marginea punctelor de pe ordinea de zi şi de a vota propriilor convingeri şi interese.

În concluzie, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care se impune casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii reclamanţilor, cu consecinţa anulării actului administrativ contestat.

III.2. Soluţia instanţei de recurs

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul recurenţilor reclamanţi, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va admite acţiunea, cu consecinţa anulării Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Federaţiei Române de Polo din data de 18.05.2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 2075 din 25 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Admite acţiunea formulată de reclamanţi.

Anulează Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Federaţiei Române de Polo din data de 18.05.2018.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 martie 2022.