Competition Council fine suspension appeal annulled for unsubstantiated cassation grounds

Şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamanta A. S.R.L. a formulat cerere de ordonanţa preşedinţială prin care a solicitat suspendarea provizorie a executării măsurilor dispuse în sarcina reclamantei prin Decizia nr. 55/25.09.2020, respectiv de plată a amenzii în cuantum de 219.684,45 RON, reprezentând 2,6% din cifra de afaceri realizată în anul 2019, până la soluţionarea dosarului nr. x/2021 înregistrat pe rolul Curţii de Apel.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 254 din 4 martie 2021, a respins cererea de suspendare precizată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs.

În motivarea recursului, se arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta susţine că instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii, în mod cumulativ, a condiţiilor privind existenţa unor cazuri bine justificate şi a unei pagube iminente, motiv pentru care cererea de suspendare a fost respinsă, ca neîntemeiată."

Deoarece instanţa de fond a observat că deşi la nivelul anului 2019 profitul societăţii a fost în valoare de 108.000 RON, la nivelul anului 2020 acesta a fost considerabil mai mic, respectiv de 18.438 RON.

Astfel, dat fiind nivelul ridicat al cheltuielilor la care se adaugă şi ratele de achitat către firmele de leasing, plata amenzii stabilite în sarcina reclamantei ar afecta semnificativ desfăşurarea normală a activităţii societăţii.

Se mai precizează că societatea are deja încheiată o eşalonare de plată, iar în situaţia în care Consiliul Concurenţei ar proceda la poprirea conturilor, întreaga activitate a societăţii ar fi blocată şi nu ar mai putea face faţă plăţilor către furnizorii de combustibil, salariilor, fapt ce ar cauza incapacitatea de plată şi ulterior, deschiderea procedurii insolvenţei.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Consiliul Concurenţei a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, anularea recursului pentru nemotivare, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului.

Înalta Curte constată întemeiată excepţia invocată, fiind incidente în cauză dispoziţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din Noul C. proc. civ. prevede că: "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din Noul C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol: "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate(ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).

Conform art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare, şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recurenta nu circumstanţiază în niciun mod critica sa, în sensul că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei.

Mai mult, în susţinerea excepţiei nulităţii recursului, din analiza argumentelor invocate prin cererea de recurs de recurentă nu sunt identificat aspecte care ar impune incidenţa unor motive de casare de ordine publică, ce ar putea permite instanţei de fond să facă aplicarea dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Chiar dacă recurenta îşi întemeiază cererea de recurs în drept pe prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în realitate, aceasta formulează o analiză pur teoretică cu privire la argumentele pentru care instanţa de fond poate reţine un caz bine justificat, fără însă a indica în mod concret care sunt argumentele sale privind nelegalitatea sentinţei recurate în ceea ce priveşte această condiţie de exercitare a acţiunii în suspendarea executării actului administrativ (potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004), pentru ca, ulterior să prezinte totuşi aspecte punctuale cu privire la paguba iminentă (fundamentate pe o probă invocată direct în recurs).

Înalta Curte retine ca motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat. În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii.

Deoarece recurenta nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă în raport cu soluţia instanţei de fond, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi, pe cale de consecinţă va anula recursul în raport cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimat prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 254 din 4 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, în raport cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2022.