Challenging Judicial Inspection closure decision: mandatory prior administrative complaint requirement under Law No. 317/2004

Şedinţa publică din data de 8 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 28.08.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară, B., Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti, C., D., E., F., G., H., Tribunalul Vâlcea şi I., a solicitat anularea rezoluţiei nr. 1450, nr. lucrare 19-1682 din 13.05.2019, cu consecinţa exercitării acţinii disciplinare şi obligării pârâţilor să-i plătească despăgubirile din dosarul nr. x/2015, respectiv contravaloarea salariului pe 6 luni la S.C. J., inclusiv dobânda legala şi actualizarea şi 50.000 RON daune morale.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 738 din 10 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul Justiţiei.

S-a respins contestaţia formulată în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul Justiţiei, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a admis excepţia inadmisibilităţii.

S-a respins contestaţia formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară, B., Curtea de Apel Piteşti, C., D., E., F., G., H., Tribunalul Vâlcea şi I., împotriva rezoluţiei de clasare nr. 1450/13.05.2019, ca inadmisibilă.

S-au respins capetele de cerere având ca obiect obligarea la plata de daune materiale şi morale ca neîntemeiate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 738 din 10 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul-reclamant a invocat nulitatea hotărârii, în condiţiile nemotivării acesteia, raportat la cerinţele art. 425 din C. proc. civ.

Rezoluţia de clasare reprezintă un refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel că în speţă nu se aplică procedura plângerii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, potrivit alin. (5) al aceluiaşi articol.

Totodată a invocat şi dispoziţiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, care prevăd atacarea rezoluţiei de respingere a sesizării la Curtea de Apel Bucureşti, fără plângere prealabilă.

În ceea ce priveşte lipsa calităţii procesuale pasive a pârâţilor Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul Justiţiei, s-a arătat că aceasta este neîntemeiată în raport de atribuţiile acestora constituţionale.

Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul – pârât Ministerul Justiţiei a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere delimitarea atribuţiilor Inspecţiei Judiciare de cele ale Ministerului Justiţiei, conform şi dispoziţiilor art. 451 din Legea nr. 317/2004.

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute.

Intimatul – pârât Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, soluţia dată asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinări şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită de reclamant cu o acţiune în anularea unei rezoluţii de clasare a sesizării privind eventuale abateri disciplinare ale magistraţilor, rezoluţie emisă de Inspecţia Judiciară în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004.

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, reclamantul formulând critici din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

2. În ceea ce priveşte cadrul procesual, Înalta Curte reţine că au calitate procesuală pasivă în raport de dispoziţiile art. 45 din Legea nr. 317/2004 emitentul actului şi după caz, în limitele prevederilor art. 78 din C. proc. civ., persoanele împotriva cărora a fost formulată sesizarea în faţa Inspecţiei Judiciare, astfel că, în mod corect s-a respins contestaţia în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul Justiţiei, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

3. Înalta Curte constată că primul motiv de recurs invocat, şi anume art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei), nu este fondat.

În speţă, sentinţa de fond recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât instanţa a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii. Faptul că recurentul-reclamant nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe nu poate conduce la concluzia că hotărârea atacată nu este motivată.

Considerentele instanţei de fond susţin dispozitivul, iar împrejurarea că instanţa nu a valorificat argumentele reclamantului este consecinţa logică a soluţiei pronunţate, fiind de subliniat în acest context că, întotdeauna, considerentele instanţei vor fi în opoziţie cu argumentele unei părţi, atunci când, urmare hotărârii pronunţate, partea va fi căzută în pretenţii.

3. Cu privire la admisibilitatea contestaţiei formulată de recurentul reclamant, Înalta Curte reţine că la data emiterii rezoluţiei de clasare cu nr. 1450/A/13.05.2019, normele procesuale speciale privind soluţionarea litigiului în anularea rezoluţiei de clasare emisă de Inspecţia Judiciară, conţinute de art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, prevedeau că împotriva rezoluţiei de clasare (prevăzute la art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-şef, în termen de 15 zile de la comunicare. Plângerea se soluţionează în cel mult 20 de zile de la data înregistrării la Inspecţia Judiciară.

Potrivit dispoziţiilor alin. (3) al aceluiaşi articol Rezoluţia inspectorului-şef prin care au fost respinse plângerea şi rezoluţia de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare. Soluţionarea cauzei se face de urgenţă şi cu precădere.

Aşa cum rezultă cu claritate din dispoziţiile legale menţionate - art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 - voinţa legiuitorului a fost aceea de a condiţiona admisibilitatea acţiunii în justiţie în anularea rezoluţiei de clasare emisă de Inspecţia Judiciară, de urmarea unei proceduri administrative prealabile, prin plângerea adresată inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare.

Instanţa de control judiciar constată că dezlegarea dată de prima instanţă excepţiei inadmisibilităţii este corectă şi legală, criticile recurentului - reclamant nefiind întemeiate. Dispoziţiile speciale ale Legii nr. 317/2004, astfel cum au fost completate prin Legea nr. 234/2018, reglementează o procedură administrativă obligatorie de contestare a soluţiei de clasare pronunţată de Inspecţia Judiciară, procedură care se finalizează prin rezoluţia emisă de inspectorul-şef, şi doar acestea două, împreună, pot fi atacate în faţa instanţei de contencios administrativ, potrivit art. 451 alin. (3).

Neparcurgerea procedurii administrative prealabile atrage respingerea acţiunii ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile, soluţie care împiedică analiza pe fond a susţinerilor reclamantului.

Procedura administrativă obligatorie în fata Inspecţiei Judiciare urmează, ca scop al reglementarii, o regulă de bază în raporturile juridice administrative – aceea a remedierii în fata administratiei publice a eventualelor vicii de legalitate ale actului, interpretarea proprie făcută de recurentul-reclamant cu privire la această reglementare, în scopul evitării soluţiei privind inadmisibilitatea acţiunii sale, neputând fi primită.

Observă instanţa de control judiciar că prin motivele de recurs nu s-a probat de către reclamant faptul că a fost urmată procedura administrativă menţionată anterior.

Susţinerea că actul atacat s-ar subsuma noţiunii de "refuz nejustificat", fiind exceptat de la procedura prealabilă potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, nu are fundament legal, în condiţiile în care dispoziţiile speciale stabilesc, în mod neechivoc, procedura de urmat. Pentru aceleaşi motive, nu pot fi aplicate, prin analogie, nici dispoziţiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, care reglementează rezoluţia de respingere a sesizării ulterior efectuării cercetării disciplinare. Potrivit principiului reglementat de art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., analogia poate fi aplicată doar atunci când norma nu prevede, este neclară sau incompletă, ceea ce nu este cazul în situaţia din speţă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente raportului juridic dedus judecăţii, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 738 din 10 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 martie 2022.