Suspension of tax execution: failure to prove imminent legal injury and reliance on merits-based illegality arguments

Şedinţa publică din data de 8 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 03 martie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, suspendarea executării Deciziei de Impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice, emisă sub nr. F-TM 364 din 29.07.2020 de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, Administraţia Judeţeană a finanţelor publice Timiş, Activitatea de inspecţie fiscală, în baza RTF F-TM 359 din 29.07.2020 emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, Administraţia Judeţeană a finanţelor publice Timiş, Activitatea de inspecţie fiscală, cu privire la: suma de 1.402.653 RON reprezentând impozit pe profit suplimentar; suma de 1.977.274 RON reprezentând T.V.A. suplimentar de plată; suma de 626.996 RON reprezentând impozit pe venituri din alte surse, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 256 din 5 mai 2021 a Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia lipsei de interes, s-a respins excepţia lipsei de obiect şi s-a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş.

S-a dispus restituirea cauţiunii în sumă de 17.507 RON, după rămânerea definitivă a sentinţei.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta, solicitând casarea sentinţei, cu consecinţa admiterii acţiunii şi suspendării executării deciziei de Impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice, emisă sub nr. F-TM 364 din 29.07.2020 de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, Administraţia Judeţeană a finanţelor publice Timiş - Activitatea de inspecţie fiscală.

S-a arătat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În privinţa condiţiei pagubei iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 554/2004, a precizat recurenta – reclamantă că executarea actului administrativ ar avea urmări negative nu numai asupra societăţii, ci şi asupra terţilor şi bugetului de stat.

Paguba care s-ar produce nu poate fi înlăturată altfel decât prin suspendarea executării actului administrativ-fiscal întrucât, contrar susţinerilor instanţei de fond, eventualul remediu şi posibilitatea de recuperare a sumelor stabilite în mod eronat, reprezintă doar noţiuni teoretice, din moment ce nici în momentul de faţă - când măsurile asigurătorii dispuse de organele fiscale (şi care au dus poprirea sumelor existente în contul societăţii) au fost anulate definitiv de Curtea de Apel Timişoara - organul fiscal refuză în mod expres eliberarea sumelor de bani indisponibilizate prin poprire înainte de suspendarea executării silite si chiar plata drepturilor salariale din acestea.

A arătat recurenta – reclamantă că aceasta nu mai dispune de disponibilul bănesc necesar pentru a acoperi debitul stabilit în mod nelegal, nu are posibilitatea de a apela la alte finanţări pentru o asemenea sumă de bani, sau posibilitatea de a obtine un alt credit bancar în scopul achitării unor datorii fiscale. Totodată, a susţinut că are în momentul de faţă o sumă de peste 1.000.000 RON indisponibilizată în mod nelegal de către organele fiscale, iar continuarea executării prezentului act administrativ fiscal va duce la sistarea plăţilor, iar iniţierea măsurilor de executare silită ar cauza pagube însemnate, având în vedere că majoritatea bunurilor, precum şi viitoarele venituri, sunt necesare desfăşurării activităţii, plăţii salariaţilor şi achitării obligaţiilor curente la bugetul de stat.

Sub aspectul condiţiei cazului bine justificat s-a invocat nerespectarea dispoziţiilor legale imperative privind perioada inspecţiei fiscale şi intervenţia prescripţiei dreptului de a fi stabilite în sarcina sa obligaţii fiscale; îngrădirea dreptului constituţional la apărare, raportat la nereţinerea împrejurării sustragerii din autoturismul contabilului societăţii a 2 laptopuri, conţinând bazele de date informatice ale contabilităţii societăţii, alături de documentele primare - facturi, chitanţe; încălcarea dispoziţiilor legale privind folosirea datelor cu caracter personal, chestiune condamnată de Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în afacerea C-201/14, Bara; încălcarea principiului legalităţii şi aplicării unitare a legislaţiei fiscale; invocarea şi aplicarea de către organul fiscal, ca temei legal, a unor dispoziţii legale în mod arbitrar prin motivarea nedeductibilitătii TVA în baza prevederilor legale ce reglementează impozitul pe profit şi invers, aspecte asupra cărora prima instanţă nu s-a pronunţat, motivat de necesitatea "nerejudecării fondului".

în drept, recursul s-a întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În mod corect prima instanţa a constatat faptul că în motivarea cererii de suspendare reclamanta-recurenta a invocat, în esenţă, ca motive de nelegalitate şi netemeinicie, aspecte ce ţin de fondul cauzei.

Organul de executare fiscal din cadrul A.J.F.P.Timis a dispus masuri de ridicare sechestru/de suspendare a executării silite, în acest sens fiind emise Decizia nr. 677/13.01.2021 de ridicare a sechestrului asigurător prin care s-a ridicat sechestrul asigurător instituit prin Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. x/02.06.2020 si Decizia nr. 720/13.01.2021 de suspendare, temporară, totală sau parţială a indisponibilizării reţinerilor prin care a fost suspendata poprirea asiguratorie.

În raport de aceste împrejurări, societatea recurentă nu se află în situaţia suportării unor pierderi nerecuperabile, în cazul anulării ulterioare a actului administrativ fiscal.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Societatea reclamantă A. S.R.L. a fost supusă unei inspecţii fiscale, finalizată prin raportul de inspecţie fiscală nr. x din 29.07.2020, în baza căruia a fost emisă Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr. x din 29.07.2020 de către pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş prin care s-au stabilit obligaţii fiscale reprezentând 1.402.653 RON, impozit pe profit suplimentar, 1.977.274 RON, TVA suplimentar de plată şi 626.996 RON, reprezentând impozit pe venituri din alte surse.

A reţinut prima instanţă că reclamanta a formulat contestaţie împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr. x din 29.07.2020, soluţionarea contestaţiei fiind suspendată la momentul pronunţării sentinţei.

Reclamanta s-a adresat instanţei de contencios administrativ, solicitând, în condiţiile art. 14 din Legea 554/2004, suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice, emise sub nr. F-TM 364 din 29.07.2020 de AJFP Timiş.

Prezentul recurs priveşte modalitatea de interpretare a condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru dispunerea suspendării executării unui act administrativ şi de aplicare concretă a acestora în cauza de faţă.

Înalta Curte constată că recursul, astfel cum a fost formulat, este nefondat, deoarece recurenta – reclamantă nu a invocat nicio împrejurarea de fapt sau de drept care să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Instanţa reţine că motivarea recursului priveşte exclusiv îndeplinirea condiţiei pagubei iminente, recurenta – reclamantă, arătând prin expunerea exhaustivă a situaţiei încasărilor şi plăţilor societăţii pe o perioadă de 6 luni, că executarea, chiar şi eşalonată a debitelor stabilite prin decizia de impunere, ar prejudicia-o în mod iremediabil.

Din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului. Altfel, s-ar ajunge la concluzia că cerinţa referitoare la iminenţa producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepţie al instituţiei suspendării executării actelor administrative, astfel cum aceasta este reglementată de Legea nr. 554/2004.

Obligarea la plata unei sume de bani nu este suficientă pentru a justifica îndeplinirea celei de-a doua condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Reclamanta, care are sarcina probei, trebuie să demonstreze în concret că punerea în executare a actului administrativ determină disfuncţii importante în activitatea sa, ceea ce nu s-a realizat în cauză.

În plus, se constată că prima instanţă a reţinut că societatea reclamantă beneficiază de eşalonarea la plata a obligaţiilor fiscale neachitate în baza Deciziei de eşalonare la plata obligaţiilor fiscale nr. 41501/14.12.2020 şi a Deciziei de eşalonare la plata obligaţiilor fiscale nr. 51583/31.12.2020 emise de A.J.F.P. Timiş, că beneficiază şi de amânarea la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare în baza Deciziei de amânare la plata a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare nr. 415011/14.12.2020.

Totodată s-a constatat că organul de executare fiscală a procedat la ridicarea sechestrului/suspendarea executării silite, prin emiterea Deciziei nr. 677/13.01.2021 de ridicare a sechestrului asigurător prin care s-a ridicat sechestrul asigurător instituit prin Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. x/02.06.2020 şi Decizia nr. 720/13.01.2021 de suspendare, temporară a indisponibilizării reţinerilor prin poprire.

Cu privire la aceste constatări ale primei instanţe, prin perspectiva dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, recurenta –reclamantă nu a formulat critici, astfel că nu s-a probat îndeplinirea condiţiei pagubei iminente.

În ceea ce priveşte ce-a de a doua condiţie prevăzută de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2204, Înalta Curte reţine că, prin recurs s-au enumerat o serie de motive care susţin aparenţa de nelegalitate (durata inspecţiei, intervenirea prescripţiei, încălcarea hotărârii din cauza C-201/14 Bara, încălcarea principiului legalităţii şi aplicării unitare a legislaţiei fiscale, îngrădirea dreptului la apărare), fără însă a se argumenta în concret în ce măsura hotărârea instanţei de fond reprezintă rezultatul unei greşite aplicării a normelor de drept material, potrivit cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Reţine Înalta Curte că existenţa unui caz bine justificat poate fi reţinuta dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actului administrativ.

Suspendarea executării actului administrativ constituie o situaţie de excepţie, în cadrul căreia instanţa are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenţei dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Pe de altă parte, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce ţin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acţiunii în anulare.

În acord cu soluţia primei instanţe, Înalta Curte apreciază că analizarea lor pe calea prezentei cereri de suspendare ar presupune o verificare minuţioasă a tuturor elementelor ce au stat la baza emiterii notificării. Or, această împrejurare ar echivala practic cu o tranşare definitivă a acestor chestiuni, fapt ce este incompatibil cu limitele legale ale cadrului procesual trasat de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Astfel, aspectele de nelegalitate enumerate de recurenta – reclamantă, în lipsa unor motive concrete de recurs, nu pot fi apreciate ca împrejurări legate de starea de drept sau de fapt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului.

Având în vedere aceste considerente, nefiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că nu se impune reformarea soluţiei pronunţate de instanţa de fond, în sensul casării sentinţei şi admiterii cererii de suspendare.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 256 din 5 mai 2021 a Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 martie 2022.