Incompatibility of dual employment for public driver and private driving instructor under Romanian anti-corruption law

Şedinţa publică din data de 8 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş la data de 18 iunie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat instanţei să dispună anularea în tot a Raportului de evaluare nr. x/27.05.2019 - comunicat la data de 30.05.2019 - întocmit de către pârâtă, şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Prin Raportul de evaluare nr. x/27.05.2019 pârâta a stabilit că reclamantul a încălcat prevederile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind regimul juridic al incompatibilităţilor, deoarece a deţinut simultan, în perioada 12.05.2017-20.11.2017, funcţia publică cu statut special în cadrul Penitenciarului Miercurea Ciuc şi funcţia de instructor auto din cadrul S.C. B. S.R.L.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 81 din 23 septembrie 2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

S-a dispus anularea Raportului de evaluare nr. x/27.05.2019 emis de pârâtă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâta criticând-o pentru motive de nelegalitate din perspectiva art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., apreciind că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre care a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv, a prevederilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, s-a arătat că există cel puţin o legătură indirectă între atribuţiile exercitate ca funcţionar public - conducător auto şi funcţia de instructor auto care presupune cursuri practice de conducere a autovehiculelor, aşa după cum chiar instanţa de fond a reţinut.

Totodată, nu se poate reţine, nici că reclamantul desfăşura activităţi didactice, având în vedere faptul că activitatea de instructor auto nu se încadrează în activitătile menţionate de legiuitor în prevederile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 si anume: domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice, al creaţiei literar-artistice.

Pentru toate aceste motive, s-a arătat că raportul de evaluare nr. x/27.05.2019 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate prin care s-a reţinut incompatibilitatea în care s-a aflat reclamantul, a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, solicitându-se admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea în totalitate a acţiunii reclamantului ca fiind nefondată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul – reclamant A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A invocat reclamantul dispoziţiile art. 51 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul facţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, potrivit cărora funcţionarii publici pot exercita activităţi în domeniul didactic sau în sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate în cadrul funcţiei publice.

În ceea ce priveşte critica din recurs privind greşita aplicare a normelor de drept material, concluziile intimatului – reclamant au fost de respingere a acesteia, având în vedere că, astfel cum s-a reţinut în sentinţa atacată, pârâta nu a motivat în cuprinsul raportului atacat legătura directă sau indirectă între atribuţiile exercitate ca funcţionar public şi cele de instructor auto.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin Raportul de evaluare nr. x/27.05.2019 emis de pârâtă Agenţia Naţională Pentru Integritate, s-a reţinut în sarcina reclamantului A. încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor, deoarece a deţinut şi exercitat simultan, în perioada 12.05.2017-20.11.2017 funcţia publică cu statut special (conducător auto) în cadrul Penitenciarului Miercurea Ciuc, judeţul Harghita şi funcţia/meseria de instructor auto în cadrul S.C. B. S.R.L., pentru care a obţinut venituri, încălcând prevederile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Dispoziţiile reţinute de autoritatea părâtă ca temei al reţinerii stării de incompatibilitate a funcţionarului public, respectiv ale art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 prevedeau că:

"Funcţionarii publici, funcţionarii publici parlamentari şi funcţionarii publici cu statut special pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice, al creaţiei literar-artistice. Funcţionarii publici, funcţionarii publici parlamentari şi funcţionarii publici cu statut special pot exercita funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, funcţionar public parlamentar sau funcţionar public cu statut special, potrivit fişei postului."

Înalta Curte constată, din parcurgerea raportului de evaluare, că formal, nu se indică dispoziţiile legale încălcate de funcţionarul public, realizându-se o trimitere generală la prevederile referitoare la incompatibilităţile funcţionarilor publici din Secţiunea a 5-a, Capitolul 3, Titlul IV din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

În interpretarea dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Lega nr. 161/2003, instanţa de fond a reţinut, pe de o parte, că acestea nu interzic exercitarea de către funcţionarii publici cu statut special a oricăror funcţii în domenii de activitate din sectorul privat, ci doar exercitarea funcţilor în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public cu statut special, iar, pe de altă parte, că autoritatea pârâtă nu a motivat existenţa acestei legături.

Prima instanţă a realizat o verificare punctuală a atribuţiilor reclamantului cuprinse în fişa postului de instructor conducere auto, raportat la atribuţiile fişei postului de agent principal de penitenciare–conducător auto, ajungând la concluzia că exercitarea funcţiei publice cu statut special (conducător auto) în cadrul Penitenciarului Miercurea Ciuc, judeţul Harghita, simultan cu exercitarea unei funcţii în domenii de activitate din sectorul privat nu este suficientă pentru reţinerea stării de incompatibilitate, în absenţa unei legături între cele două funcţii.

Prin motivele de recurs întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta – pârâtă nu formulează critici concrete asupra concluziilor primei instanţe, ci reia, în mare parte, aspecte din raportul de evaluare, susţinând doar că funcţia de instructor auto presupune cursuri practice de conducere a autovehiculelor.

Astfel cum s-a arătat, prevederile art. 96 din Legea nr. 161/2003 nu interzic ca un funcţionar public să poată fi angajat cu contract de muncă în sectorul privat, folosindu-se de pregătirea pe care o are, ci doar ca atribuţiile să nu aibă o legătură directă sau indirectă cu activităţile funcţiei publice.

Aşadar, conducător auto/agent tehnic principal în cadrul penitenciarului poate să se angajeze în domeniul privat pe un post de instructor auto, cu condiţia ca atribuţiile celor două posturi să nu se afle într-o legătură directă sau indirectă.

Legătura directă presupune exercitarea aceluiaşi tip de activitate, adică o suprapunere de atribuţii, în timp ce noţiunea de legătură indirectă se interpretează de la caz la caz.

În situaţia analizată, evident nu există o suprapunere de atribuţii, iar folosirea aceloraşi competenţe, respectiv, simpla desfăşurare a unei activităţi tot în domeniul de conducător auto, nu este suficientă pentru a se constata o legătură indirectă între cele două funcţii, în condiţiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, soluţia la care ajuns curtea de apel fiind rezultatul unei corecte interpretări a normei de drept material.

Criticile din recurs referitoare la împrejurarea că activitatea de instructor autor nu se încadrează în noţiunea de activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice, al creaţiei literar-artistice, vor fi respinse ca neavenite, în condiţiile în care excepţia prevăzută de teza I a art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, nu a constituit temeiul anulării raportului de evaluare, nefiind avută în vedere de prima instanţă.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 81 din 23 septembrie 2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 martie 2022.