Underpayment of auxiliary judicial staff wages dismissed on appeal; obligation to pay back-dated differences confirmed

Şedinţa publică din data de 11 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 04.05.2018 sub nr. x/2017, după declinarea competenţei de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal,prin sentinţa civilă nr. 7319 din data de 5.12.2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD.,EE. FF. GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN.,OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD.,EEE., FFF., GGG., HHH.,III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., S., TTT. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava au formulat plângere împotriva Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Suceava nr. 11 din 27.04.2017 prin care au solicitat:

- anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Suceava nr. 11 din 27 aprilie 2017 şi a Deciziei nr. 123 din 23 mai 2017 a Preşedintelui Curţii de Apel Suceava în ceea ce priveşte valoarea de referinţă sectorială care a fost avută în vedere la stabilirea salariilor de bază brute lunare ale reclamanţilor şi data de la care s-a dispus aplicarea pentru reclamanţi a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015 şi obligarea secund pârâtei la emiterea unei noi decizii de încadrare pentru reclamanţi, personal auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Tribunalului Suceava prin care să se dispună ca stabilirea salariilor de bază brute lunare în ceea ce îi priveşte să se facă prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015 pentru perioada 9 aprilie 2015 - 30 septembrie 2016;

- obligarea secund şi terţ pârâtelor la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea prevederilor Legii nr. 71/2005 şi a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015 respectiv la plata despăgubirilor reprezentând diferenţele salariale între veniturile ce le-ar fi obţinut prin aplicarea corespunzătoare a Legii nr. 71/2015 şi a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015 şi salariile efectiv încasate pentru perioada 9 aprilie 2015 -30 septembrie 2016, sumă care să fie actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legale aferentă, de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective.

- obligarea prim pârâtului, Ministerul Justiţiei, în calitate de ordonator principal de credite, la emiterea unor grile unice de salarizare pentru personalul auxiliar de specialitate şi conex, la nivelul cel mai mare aflat în plată pentru fiecare funcţie din familia ocupaţională Justiţie, cu luarea în considerare a grilelor de salarizare stabilite în baza aceloraşi acte normative, pentru personalul auxiliar şi conex din cadrul Parchetelor şi din cadrul Curţilor de Apel care au admis contestaţiile şi au dispus recalcularea salariilor potrivit grilelor de la Parchete, conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016 şi a Deciziei nr. 23 din 26 septembrie 2016, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1073 din 20 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei; a admis excepţia autorităţii de lucru judecat pentru reclamanţii TT., DD. şi EE. în ceea ce priveşte capătul de cerere privind plata drepturilor salariale actualizate; a admis în parte acţiunea privind pe reclamanţii S., SSS., QQQ., PPP., NNN., OOO., RRR., MMM., LLL., KKK., JJJ., III., HHH., GGG., FFF., EEE., DDD., CCC., BBB., AAA., ZZ., YY., XX., WW., VV., UU., SS., RR., QQ., PP., OO., NN., MM., LL., KK., JJ., II., HH., GG., FF., CC., BB., AA., Z., Y., X. W., UUU., V., U., T., S., R., Q., P., O., N., M., L., K., J., I., H., G., F., E., D., C., VVV. - în calitate de Moştenitor al defunctei B., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Suceava şi Tribunalul Suceava; a obligat pârâţii Curtea de Apel Suceava şi Tribunalul Suceava la plata către reclamanţi (mai puţin TT., DD. şi EE.) a diferenţelor salariale rezultate în perioada 09.04.2015-30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, respectiv în perioada 01.12.2015-30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 445,5 RON, precum şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferente perioadei de la data scadenţei fiecărui venit salarial lunar şi până la data plăţii; a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins capătul de cerere formulat de reclamanţii TT., DD. şi EE. privind plata drepturilor salariale actualizate ca urmare a autorităţii de lucru judecat; a respins capătul de cerere privind anularea hotărârii Colegiului de conducere şi decizia Preşedintelui Curţii de Apel Suceava, respectiv emiterea unei noi decizii ca rămas fără obiect.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 1073 din 20 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâţii Curtea de Apel Suceava şi Tribunalul Suceava, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând, respingerea cererii de chemare în judecată, ca fiind rămasă fără obiect.

În motivarea recursului, recurenţii – pârâţi au arătat, astfel cum au precizat şi prin concluziile scrise depuse la dosarul de fond, că Preşedintele Curţii de Apel Suceava a emis Decizia nr. 143 din 14 iunie 2018, prin care s-a decis că personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul instanţelor aflate în raza teritorială a Curţii de Apel Suceava beneficiază de salarii brute stabilite prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015-31.12.2017.

De altfel, prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Bucureşti a respins capătul de cerere privind anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Suceava nr. 11/27 aprilie 2017 şi a Deciziei nr. 123/23.05.2017 a Preşedintelui Curţii de Apel Suceava, ca fiind rămasă fără obiect urmare a Deciziei nr. 143/14.06.2018.

De asemenea, acţiunea reclamanţilor din prezenta cauză a rămas fără obiect şi referitor la sumele accesorii, respectiv actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie la data plăţii şi dobânda legală, faţă de dispoziţiile O.U.G. nr. 3/2019 - art. 1 alin. (1), menţionând că în bugetul anului 2019 au fost alocate sume în vederea plăţii tranşei de 5 % prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a).

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând criticile invocate în recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Din probele administrate la dosarul cauzei rezultă că prin Decizia nr. 34 din 2.02.2017 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Suceava s-a stabilit faptul că reclamanţii beneficiază de un salariu de bază brut lunar prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015, începând cu data de 1 octombrie 2016, şi nu cu data de 9 aprilie 2015.

Împotriva deciziei menţionate reclamanţii au formulat contestaţie, aceasta fiind admisă în parte prin Hotărârea nr. 11 din 27.04.2017 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Suceava.

La data de 23.05.2017 a fost emisă Decizia nr. 123/2017 de către Preşedintele Curţii de Apel Suceava, prin care s-a dispus ca, începând cu data de 9 aprilie 2015, personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul instanţelor aflate pe raza teritorială a Curţii de Apel Suceava, care beneficia la acea dată de un cuantum al salariului de bază brut lunar şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie grad/treaptă, gradaţie şi vechime în funcţie să se recalculeze la nivel maxim, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. De asemenea, s-a dispus ca începând cu data de 1 august 2016 salariile brute lunare să se stabilească conform grilei unice de salarizare aplicată la nivelul parchetelor, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 305 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015, în cazul personalului auxiliar de specialitate şi conex şi la o valoare de referinţă de 381,823 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015 în cazul specialiştilor IT, iar începând cu data de 1 octombrie 2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015.

Ulterior, Preşedintele Curţii de Apel Suceava a emis Decizia nr. 143 din 14 iunie 2018, prin care a decis că personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul instanţelor aflate pe raza teritorială a Curţii de Apel Suceava beneficiază de salarii brute stabilite prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON pentru perioada 09.04.2015-03.11.2015, respectiv 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015-31.12.2017.

În raport de aspectele mai sus menţionate, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanţa de fond a respins capătul de cerere privind anularea hotărârii Colegiului de conducere şi decizia Preşedintelui Curţii de Apel Suceava, ca rămas fără obiect, obligând în acelaşi timp pârâţii la plata către reclamanţi a diferenţelor salariale, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se va adăuga dobânda legală, aferente perioadei de la data scadenţei fiecărui venit salarial lunar şi până la data plăţii.

Prin nerecunoaşterea de către pârâţi a drepturilor salariale conform celor reţinute, s-a produs reclamanţilor un prejudiciu reprezentat de diferenţa dintre drepturile salariale pe care le-ar fi încasat începând cu 9 aprilie 2015, dacă salariile le-ar fi fost stabilite prin raportare la valoarea de referinţă sectorială cuvenită, şi drepturile salariale efectiv plătite reclamanţilor în această perioadă, astfel că în mod corect s-a obligat la repararea prejudiciului.

În privinţa cererii de actualizare a sumei astfel stabilite, cu indicele de inflaţie, precum şi a cererii de obligare a pârâţilor la plata dobânzilor legale penalizatoare, prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie nr. 2/2014 din 17 februarie 2014 (Completul competent sa judece recursul in interesul legii), publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 411 din 3 iunie 2014, s-a reţinut că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflaţie acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naţionale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale, acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi si art. 1.535 alin. (1) din C. civ. din 2009.

Prin urmare, în mod judicios, prima instanţă a dispus ca sumele datorate să fie actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe calculate de la data scadenţei fiecărei indemnizaţii până la data plăţii efective.

În ceea ce priveşte susţinerea recurenţilor în sensul rămânerii fără obiect a acţiunii prin raportare la O.U.G. nr. 3/2019, prin care s-a dispus eşalonarea plaţii drepturilor salariale restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei, se constată că împrejurarea alocării, în bugetul anului 2019, a sumelor în vederea plăţii tranşei de 5% prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. a) nu afectează obiectul cererii, având în vedere că acesta este reprezentat de pretenţia reclamanţilor de a le fi recunoscute, calculate şi achitate drepturile salariale, în conformitate cu prevederile legale. Ori, alocarea sumelor în bugetul anului 2019 în vederea plăţii tranşei de 5% reprezentă o chestiune care priveşte executarea obligaţiei, iar nu stabilirea acesteia.

Prin urmare, aspectele invocate de către cei doi recurenţi prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, care reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii-pârâţi Curtea de Apel Suceava şi Tribunalul Suceava împotriva sentinţei civile nr. 1073 din 20 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal-veche, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 ianuarie 2022.