ANAF must resolve pre-2015 tax challenges; damages claim rejected for lack of proof

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L., reprezentată legal prin administrator special B. şi lichidator judiciar C., în contradictoriu cu pârâţii ANAF - Direcţia de Soluţionare a Contestaţiilor, D. - Director General al ANAF - Direcţia de Solu­ţionare a Contestaţiilor, DGRFP Craiova şi AJFP Dolj, a solicitat obligarea pârâtelor să soluţioneze contestaţiile fiscale formulate împotriva:

1. deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. x din 28 martie 2014 în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale stabilite suplimentar prin aceasta, respectiv suma de 6.114.254 RON (compusă din impozit pe profit în sumă de 4.515.055 RON, dobânzi în sumă de 921.941 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 677.258 RON), stabilite ca urmare a calculării unei baze impozabile stabilită suplimentar în sumă de 28.256.264 RON, înregistrata la AJFP Dolj sub nr. x/24.04.2014;

2. deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. x din 06.05.2015, raportului de inspecţie fiscală nr. x din 06.05.2015 şi procesului-verbal nr. x din 05.05.2015, toate emise de AJFP Dolj, prin care au fost stabilite obligaţii fiscale suplimentare în sumă de 3.958.300 RON (compusă din impozit pe profit în sumă de 3.009.277 RON, dobânzi în sumă de 592.191 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 356.832 RON), ca urmare a calculării unei baze impozabile stabilită suplimentar în sumă de 18.807.983 RON, înregistrată la AJFP sub nr. x/04.06.2015.

A solicitat şi obligarea pârâtelor la plata sumei de 1.000 RON + TVA/lunar începând cu 04.09.2019 şi până la soluţionarea contestaţiilor mai sus indi­cate, reprezentând prejudiciul material suferit de aceasta ca urmare a refuzului de soluţionare.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 449 din 19 decembrie 2019, Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- Respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant al avocatului semnatar al cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul D. - director general al ANAF - Direcţia de soluţionare a contestaţiilor;

- Respinge excepţia inadmisibilităţii cererii reclamantei, invocată de pârâtul D. şi de pârâtele DGRFP Craiova şi AJFP Dolj;

- Respinge excepţia tardivităţii cererii invocată de pârâtul D. şi de pârâtele DGRFP Craiova şi AJFP Dolj;

- Respinge excepţia lipsei de obiect a acţiunii;

- Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor DGRFP Craiova, AJFP Dolj şi D., şi respinge acţiunea formulată împotriva acestora, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă;

- Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. - prin administrator special B. şi prin lichidator judiciar C., în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor;

- Obligă pârâta ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor să soluţioneze contestaţiile fiscale formulate împotriva deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. xnr. 159 din 28 martie 2014, înregistrată la AJFP Dolj sub nr. x/24.04.2014 şi a deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. x din 06.05.2015, raportul de inspecţie fiscală nr. x din 06.05.2015 şi procesul-verbal nr. x din 05.05.2015, înregistrat la AJFP Dolj sub nr. x/04.06.2015;

- Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata sumei de 1000 RON + TVA/lunar, începând cu 04.09.2019 şi până la soluţionarea contestaţiilor.

3. Căile de atac exercitate în cauză

Împotriva sentinţei nr. 178 din 26 iunie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanta A. S.R.L., reprezentată legal prin administrator special B. şi lichidator judiciar C. şi pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Reclamanta A. S.R.L. a solicitat casarea sentinţei atacate, rejudecarea cauzei şi obligarea pârâtelor la plata sumei de 1.000 RON + TVA/lunar începând cu 04.09.2019 şi până la soluţionarea contestaţiilor.

În drept, recurenta-reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a invocat, în esenţă, că amânarea soluţionării dosarului de insolvenţă nr. x/2015 şi plata onorariului datorat lichidatorului s-a datorat refuzului pârâtelor de a soluţiona contestaţiile fiscale.

În susţinerea recursului, reclamanta depus la dosar raportul de activitate întocmit de lichidatorul judiciar pentru termenul de judecată din 23.04.2019 în dosarul nr. x/2015 .

Pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a solicitat casarea sentinţei atacate, rejudecarea cauzei şi respingerea în totalitate a acţiunii formulate de reclamantă.

În drept, recurenta-pârâtă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a invocat, în esenţă, că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 281 alin. (2), alin. (5) şi alin. (6) Codul de procedură fiscală (2015) .

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare la data de 13.03.2020 prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanta A. S.R.L., ca nefondat.

Intimata-pârâtă a susţinut că reclamanta nu a dovedit faptul că procedura de insolvenţă a fost prelungită doar din cauza nesoluţionării contestaţiilor fiscale iar, în baza dispoziţiilor art. 39 alin. (4) – alin. (8) din Legea nr. 85/2014, în lipsa disponibilităţilor băneşti, onorariul lichidatorului nu este plătit de către debitor, fiind achitat din fondul gestionat de Ministerul Justiţiei.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare la data de 25.02.2020 prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ca nefondat.

Intimata-reclamantă a susţinut că refuzul de soluţionare al organului fiscal este nefondat, fiind în mod corect sancţionat de către instanţa de judecată care l-a obligat la soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de impunere.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile declarate de reclamanta A. S.R.L. şi pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

1. În ceea ce priveşte cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la plata sumei de 1.000 RON + TVA/lunar începând cu 04.09.2019 şi până la soluţionarea contestaţiilor fiscale, Înalta Curte reţine, în acord cu instanţa de fond, că reclamanta nu a făcut dovada faptului că procedura de insolvenţă a fost prelungită exclusiv pentru motivul că aceste contestaţii nu au fost soluţionate, împrejurare de natură a genera cheltuieli de procedură reprezentate de contravaloarea onorariului lichidatorului judiciar, deşi îi revenea sarcina probei în baza dispoziţiilor art. 249 C. proc. civ.

Înalta Curte mai reţine că reclamanta nu a făcut dovada că onorariul lichidatorului judiciar a fost suportat din averea debitoarei, existând posibilitatea ca acest onorariu să fie suportat din fondul de lichidare în conformitate cu dispoziţiile art. 39 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

În consecinţă, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte reţine că instanţa de fond nu a interpretat sau aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 privind repararea pagubei cauzate printr-un act administrativ unilateral.

2. Înalta Curte reţine că, prin decizia de impunere nr. x din 28.03.2014 emisă de AJFP Dolj, s-au stabilit în sarcina societăţii reclamante obligaţii fiscale în cuantum de 6.114.254 RON aferente perioadei 15.09.2011 - 31.12.2012.

Împotriva acestei decizii de impunere, reclamanta a formulat contestaţie fiscală înregistrată la AJFP Dolj sub nr. x/24.04.2014.

Prin decizia de impunere nr. x din 06.05.2015 emisă de AJFP Dolj au fost stabilite obligaţii fiscale suplimentare în cuantum de 3.958.300 RON, stabilite ca urmare a calculării unei baze impozabile stabilită su­plimentar în cuantum de 18.807.983 RON, decizie împotriva căreia reclamanta a formulat contestaţie fiscală înregistrată la DGRFP Craiova sub nr. x/04.06.2015.

După comunicarea deciziilor de impunere, A. a formulat contestaţie fiscala împotriva acesteia, înregistrata la DGRFP Craiova sub nr. x/04.06.2015.

În conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură fiscală (2015), forma în vigoare la data emiterii deciziilor de dezinvestire:

"Art. 1. - Definiţii

În înţelesul prezentului cod, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1. actul administrativ fiscal - actul emis de organul fiscal în exercitarea atribuţiilor de administrare a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, pentru stabilirea unei situaţii individuale şi în scopul de a produce efecte juridice faţă de cel căruia îi este adresat;

2. administrarea creanţelor fiscale - oricare din activităţile desfăşurate de organele fiscale în legătură cu:

a) înregistrarea fiscală a contribuabililor/plătitorilor şi a altor subiecte ale raporturilor juridice fiscale;

b) declararea, stabilirea, controlul şi colectarea creanţelor fiscale;

c) soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale;

d) asistenţa/îndrumarea contribuabililor/plătitorilor, la cerere sau din oficiu;

e) aplicarea sancţiunilor în condiţiile legii;

(…)

Art. 281. - Comunicarea deciziei şi calea de atac

(1) Decizia privind soluţionarea contestaţiei se comunică contestatorului, persoanelor introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei, precum şi organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.

(2) Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se referă pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.

(…)

(5) În situaţia nesoluţionării contestaţiei în termen de 6 luni de la data depunerii contestaţiei, contestatorul se poate adresa, pentru anularea actului, instanţei de contencios administrativ competente potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. La calculul termenului de 6 luni nu se iau în considerare perioadele prevăzute la art. 77 alin. (2) şi nici cele în care procedura de soluţionare a contestaţiei este suspendată potrivit art. 277.

(6) Procedura de soluţionare a contestaţiei încetează la data la care organul fiscal a luat la cunoştinţă de acţiunea în contencios administrativ formulată de contribuabil/plătitor.

(…)

Art. 352. - Aplicarea legii noi şi ultraactivarea legii vechi

(1) Dispoziţiile prezentului cod se aplică numai procedurilor de administrare începute după intrarea acestuia în vigoare.

(2) Procedurile de administrare începute înainte de data intrării în vigoare a prezentului cod rămân supuse legii vechi (…)".

Înalta Curte reţine că soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale reprezintă o procedură de administrare în sensul dispoziţiilor art. 1 pct. 2 lit. c) Codul de procedură fiscală (2015) iar contestaţiile formulate de către reclamantă au fost înregistrate înainte datei de 01.01.2016, dată la care a intrat în vigoare Codul de procedură fiscală din anul 2015.

În consecinţă, contrar susţinerilor recurentei-pârâte, dispoziţiile art. 281 alin. (2), alin. (5) şi alin. (6) Codul de procedură fiscală (2015) nu sunt aplicabile în cauză, fiind incidente dispoziţiile privind soluţionarea contestaţiilor prevăzute de Codul de procedură fiscală din anul 2003.

În conformitate cu dispoziţiile art. 209 Codul de procedură fiscală (2003), în vigoare la data formulării contestaţiilor:

"Art. 209 - Organul competent

(1) Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situaţiei emise în conformitate cu legislaţia în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziţie de măsuri, precum şi împotriva deciziei de reverificare se soluţionează de către:

a) structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice în a căror rază teritorială îşi au domiciliul fiscal contestatarii, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 5 milioane RON, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise de organele centrale de inspecţie/control;

b) structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice competentă conform art. 36 alin. (3) pentru administrarea contribuabililor nerezidenţi care nu au pe teritoriul României un sediu permanent, pentru contestaţiile formulate de aceştia, ce au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 5 milioane RON, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise de organele centrale de inspecţie/control;

c) Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesoriile acestora, precum şi măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de 5 milioane RON sau mai mare, pentru contestaţiile formulate de marii contribuabili, precum şi cele formulate împotriva actelor enumerate în prezentul articol, emise de organele centrale de inspecţie/control, indiferent de cuantum (…)".

Înalta Curte reţine că recurenta-pârâtă avea obligaţia de a soluţiona contestaţiile fiscale în baza dispoziţiilor art. 209 alin. (1) lit. c) Codul de procedură fiscală (2003).

Împrejurarea că reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat anularea deciziilor de impunere nu poate constitui un temei pentru aplicarea unor dispoziţii de procedură fiscală care nu erau incidente în soluţionarea contestaţiilor, respectiv dispoziţiile art. 281 alin. (6) Codul de procedură fiscală (2015).

De altfel, prin sentinţa nr. 225/29.05.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin nerecurare, a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea promovată de reclamantă împotriva deciziilor de impunere, reţinându-se în speţă incidenţa dispoziţiilor Codului de procedură fiscală din anul 2003.

În consecinţă, contrar susţinerilor recurentei-pârâte, Înalta Curte reţine că instanţa de fond nu a interpretat sau aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 281 Codul de procedură fiscală (2015).

3. Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursurile declarate de reclamanta A. S.R.L. şi pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenta – reclamantă A. S.R.L. (A.) - în insolvenţă, prin administrator special B. şi prin lichidator judiciar C., şi de recurenta – pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei nr. 449/2019 din 19 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 februarie 2022.