Cassation appeal for material error rejected due to failure to prove timely filing by specialized communication service at the time of appellate review

Şedinţa publică din data de 22 februarie 2022

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei în anulare

Prin Decizia nr. 1307 din 3 martie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2016, s-a admis excepţia tardivităţii recursului declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila şi s-a respins ca tardiv declarat recursul recurentei-pârâte Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila împotriva sentinţei nr. 102 din 16 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal. Totodată, s-a respins recursul declarat de recurenta-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

2. Contestaţia în anulare

Împotriva Deciziei nr. 1307 din 3 martie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

În motivarea contestaţiei în anulare, contestatoarea a susţinut că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, recursul fiind declarat şi motivat în termen.

Potrivit art. 183 alin. (1) din C. proc. civ., "Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen".

În aceste cazuri, recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administraţia locului de deţinere, pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către persoana interesată (art. 183 alin. (3) din C. proc. civ.).

Asupra acestor chestiuni s-a pronunţata şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 34/15.05.2017.

Astfel, în prezenta cauză, sentinţa recurată, respectiv sentinţa civilă nr. 102 din 16.10.2019 a Curţii de Apel Braşov, a fost comunicată către D.G.R.F.P. Galaţi -A.J.F.P. Brăila, la sediul ales, în data de 09.01.2020, aşa cum a reţinut şi instanţa de recurs, iar termenul de recurs de 15 zile, calculat conform prevederilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. se împlinea la data de 27.01.2020.

Or, instituţia recurentă a transmis recursul înregistrat sub nr. x/20.01.2020 prin serviciul specializat de comunicare, în sensul art. 183 alin. (1) din C. proc. civ., respectiv, a fost predat Poştei Serviciului Român de Informaţii - U.M 0771 Galaţi, în data de 23.01.2020, cu 4 zile înainte de expirarea termenului de recurs.

În acest sens, a depus la dosar Borderoul emis de A.J.F.P. Brăila nr. 8 din 23.01.2020, de unde rezultă că recursul a fost transmis către serviciul specializat de comunicare în data de 23.01.2020 (poziţia nr. 3 din borderou).

De asemenea, a anexat adresa din 31.05.2021 către UM 0771 - Galaţi prin care a solicitat să confirme depunerea recursului în data de 23.01.2020 şi să comunice dovada depunerii acestuia la Curtea de Apel Braşov, urmând ca răspunsul să îl depună la instanţă pentru a dovedi că recursul a fost formulat în termen legal.

De altfel, instanţa de recurs a invocat din oficiu excepţia tardivităţii recursului, însă nu a solicitat un punct de vedere de la instituţia recurentă cu privire la acest aspect, nu a solicitat lămuriri cu privire la modul de depunere a recursului, ci, pur şi simplu, a respins recursul ca tardiv fără a analiza modul în care a fost depus.

S-a solicitat admiterea contestaţiei în anulare şi anularea hotărârii atacate, deoarece, recursului este rezultatul unei erori materiale, iar în rejudecare, admiterea recursului şi respingerea acţiunii ca nefondată.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

De asemenea, intimata AJFP Braşov a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea contestaţiei în anulare.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., pe care contestatoarea şi-a întemeiat prezenta cale de atac, "hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."

Pentru a verifica în ce măsură contestaţia este admisibilă, pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., instanţa învestită cu calea de atac trebuie să se raporteze la situaţia existentă în dosar la data pronunţării hotărârii ce se atacă, deoarece faţă de ceea ce judecătorii aveau la dispoziţie în acel moment, se poate aprecia dacă soluţia este rezultatul unei erori materiale.

În cauză, în raport cu înscrisurile aflate la dosar la momentul analizei de către Înalta Curte a excepţiei tardivităţii recursului, reieşea formularea acestuia cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din legea nr. 554/2004.

Astfel, în mod corect instanţa de control judiciara a reţinut că sentinţa recurată a fost comunicată recurentei – pârâte Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila la data de 09.01.2020, iar recursul a fost depus la data de 29.01.2020, termenul de recurs de 15 zile stabilit potrivit art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ împlinindu-se la data de 27.01.2020.

Prin contestaţia în anulare de faţă, contestatoarea susţine că a depus recursul la data de 23.01.2020, prin serviciul specializat de comunicare Poşta Serviciului Român de Informaţii - UM 0771 Galaţi, în susţinerea acestei afirmaţii prezentând Borderoul intern emis de AJFP Brăila, adresa transmisă către Poşta Serviciului Român de Informaţii - UM 0771 Galaţi prin care solicită confirmarea predării borderoului şi a "corespondenţei cu numărul de ieşire 319", precum şi răspunsul din partea acestei unităţi.

Însă, Înalta Curte apreciază că, în momentul soluţionării recursului, judecătorii nu au comis nicio eroare materială, având în vedere că la dosar nu exista Borderoul emis de A.J.F.P. Brăila nr. 8 din 23.01.2020, de unde rezultă că recursul a fost transmis către serviciul specializat de comunicare în data de 23.01.2020. Un asemenea înscris nu poate fi alăturat la cererea de contestaţie în anulare, deoarece instanţa învestită cu această cale de atac trebuie să se raporteze la situaţia existentă în dosar la data pronunţării hotărârii din recurs şi la ceea ce judecătorii aveau la dispoziţie în acel moment, pentru a putea aprecia dacă soluţia este rezultatul unei erori materiale.

În ceea ce priveşte susţinerea contestatoarei privind soluţionarea excepţiei tardivităţii fără a se solicita punctul său de vedere, Înalta Curte observă că acest motiv invocat nu se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., astfel că nu va mai fi analizat.

Prin urmare, având în vedere că soluţia pronunţată prin decizia ce face obiectul prezentei contestaţii în anulare nu este rezultatul unei erori materiale, în sensul acreditat de contestatoare, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare declarat de contestatoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila împotriva Deciziei nr. 1307 din 3 martie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2016, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 februarie 2022.