Appeal for annulment against order on suspension of proceedings declared inadmissible under legal ban on appeals

Şedinţa publică din data de 04 mai 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

La data de 09 februarie 2022, petenţii A. şi B. au formulat cerere de strămutare a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti şi cerere de suspendare a judecării procesului ce face obiectul dosarului mai sus menţionat, până la soluţionarea cererii de strămutare.

Prin încheierea din 17 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins cererea de suspendare a judecării procesului ce face obiectul dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, formulată de petenţii A. şi B..

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 17 februarie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, contestatorii A. şi B. au formulat contestaţie în anulare solicitând anularea încheierii.

În motivarea cererii, contestatorii au susţinut că se impune anularea încheierii întrucât aceasta nu respectă condiţiile de fond şi de formă cerute de C. proc. civ. şi anume nu cuprinde semnăturile membrilor completului de judecată şi nici susţinerile părţilor.

Totodată, au susţinut că nesemnarea încheierii de către membrii completului de judecată are mai multe consecinţe, respectiv: în lipsa semnăturilor, încheierea nu poate fi supusă căilor de atac, nu are putere executorie, nu are forţă probantă, nu se bucură de autoritate de lucru judecat, astfel că au fost încălcate dispoziţiile art. 426 C. proc. civ.

Au învederat că au fost încălcate şi dispoziţiile art. 427 C. proc. civ. prin comunicarea încheierii în lipsa semnăturilor membrilor completului.

De asemenea, au susţinut că încheierea trebuie anulată întrucât aceasta nu cuprinde expunerea situaţiei de fapt susţinută de probele administrate în cauză .

Apreciază că nu a fost respectat principiu egalităţii părţilor în faţa legii, atâta vreme cât nu s-au reţinut argumentele acestora cu privire la condiţionarea de către instanţă a accesului liber la justiţie al petenţilor de plata cauţiunii în cuantum de 1000 RON.

Conchizând, solicită admiterea căii de atac, anularea încheierii atacate, restabilirea situaţiei anterioare şi repararea prejudiciilor cauzate prin pronunţarea încheierii.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând admisibilitatea contestaţiei în anulare, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, se impune a se preciza că, potrivit normelor de procedură civilă, contestaţia în anulare poate fi formulată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive sau pronunţate de instanţele de recurs pentru motive expres şi limitativ prevăzute de art. 503 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. în caz contrar, ar fi încălcat principiul legalităţii căii de atac, prevăzut de art. 457 alin. (1) din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

În speţa dedusă judecăţii, prin încheierea din 17 februarie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins cererea de suspendare a judecării procesului ce face obiectul dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, până la soluţionarea cererii de strămutare, formulată de petenţii A. şi B..

Potrivit dispoziţiilor art. 143 alin. (2) C. proc. civ., "Încheierea asupra suspendării nu se motivează şi nu este supusă niciunei căi de atac".

Rezultă că legiuitorul a stabilit ca încheierile pronunţate în condiţiile art. 143 alin. (2) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste încheieri nu pot fi atacate cu contestaţie în anulare sau revizuire.

Drept urmare, se constată că încheierea atacată nu are deschisă calea de atac a contestaţiei în anulare şi nici o altă cale de atac.

Potrivit principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.

Pentru aceste considerente şi în raport de dispoziţiile legale anterior evocate, întrucât încheierea din data de 17 februarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă este o hotărâre fără cale de atac, contestaţia în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. împotriva încheierii din 17 februarie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 04 mai 2022.