Eligibility of military labor detachments for compensatory pension rights under Law No. 309/2002

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 4 noiembrie 2003, reclamantul B.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, anularea hotărârii nr. 1637 din 27 februarie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că, deși a dovedit cu documente că în perioadele 19 mai 1951 - 5 martie 1954 și 31 iulie 1955 - 12 noiembrie 1955, a prestat serviciul militar în condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pârâta i-a refuzat în mod nejustificat acordarea drepturilor compensatorii legal cuvenite.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1071 din 24 septembrie 2003, a respins acțiunea.

Instanța a considerat că soluția se impune, în raport cu faptul că unitățile militare în care a efectuat stagiul militar, reclamantul, nu figurează în tabelul emis de Arhivele Naționale privind detașamentele de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, iar împrejurarea că reclamantul a desfășurat în acea perioadă, diferite munci în afara acestor detașamente, nu întrunește condițiile cerute de lege pentru admiterea acțiunii.

Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, reclamantul B.I., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii, reiterând susținerile din acțiune și arătând, în esență, că a dovedit efectuarea stagiului militar, în condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Prin întâmpinarea depusă, pârâta a arătat că hotărârea contestată a fost revizuită în sensul admiterii parțiale a cererii depuse de petent și al acordării drepturilor pentru perioada 19 mai 1951 - 5 martie 1954 și că prin decizia nr. 14710 din 19 aprilie 2004, drepturile cuvenite recurentului s-au și cuantificat și acordat.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul reclamantului este fondat.

Din copia livretului militar și a adresei nr. 75.998 din 21 noiembrie 2003, emisă de Direcția Arhivelor Naționale și Istorice Centrale, prezentate de recurentul-reclamant, în sprijinul cererii sale, rezultă că acesta a efectuat stagiul militar, în calitate de muncitor, în cadrul G.A.S. Ardud (19 mai 1951 - 5 martie 1954), U.M. 03119 București (31 iulie 1955 - 4 august 1955) și U.M. 03730 (4 august 1955 - 12 noiembrie 1955).

După lăsarea la vatră, el a fost inclus în categoria a II-a, a soldaților neinstruiți.

Din moment ce nu se contestă prestarea muncii pe toată durata stagiului militar, în detașamente de muncă organizate în acest scop, nu se justifică exceptarea parțială a reclamantului, de la acordarea drepturilor solicitate. În caz contrar, s-ar ajunge la o situație inechitabilă, de recompensare parțială a persoanelor care au efectuat tot stagiul militar în condiții identice și care, datorită unor împrejurări formale, ce țin exclusiv de subordonarea ierarhică a unității militare, ar beneficia de un tratament diferit și evident, discriminatoriu.

Având în vedere aceste considerente și faptul că, pe cale administrativă, pârâta a admis parțial cererea petentului, în temeiul prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 și ale art. 312 C. proc. civ., Curtea va admite recursul reclamantului, va modifica sentința atacată și în fond, va admite în parte, acțiunea.

Pe cale de consecință, se va anula hotărârea nr. 1637 din 27 februarie 2003, emisă de pârâtă (de revizuire) și va fi obligată aceasta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i acorde reclamantului, pe lângă drepturile recunoscute, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, și pentru perioada 31 iulie 1955 - 12 noiembrie 1955, începând cu data de 1 octombrie 2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul B.I., împotriva sentinței civile nr. 1071 din 24 septembrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată și, în fond, admite în parte, acțiunea.

Anulează hotărârea nr. 1637 din 27 februarie 2003, emisă de pârâtă și o obligă pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, și pentru perioada 31 iulie 1955 - 12 noiembrie 1955, începând cu data de 1 octombrie 2002.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2005.