Reparations for Abusively Expropriated Property: Appeal Granted, Clarification Refusal Quashed and Remanded

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra cauzei constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15 aprilie 2021 pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, sub nr. x/2006/a1, petenţii A. şi B. au formulat cerere de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 15 din 30 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Suceava.

În motivare, au arătat că, prin această decizie, s-a admis apelul formulat de pârâta Primăria Comunei Fundu Moldovei - prin primar împotriva sentinţei civile nr. 832 din 27 octombrie 2005 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia Civilă (dosar nr. x/2005). Prin dispozitivul deciziei civile nr. 15/30 ianuarie 2008 s-a constatat că toţi reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii constând în despăgubiri băneşti pentru imobilele preluate abuziv, dar fără a se indica cuantumul acestora, deşi s-a efectuat o expertiză în cauză.

Pe parcursul derulării dosarului, în rejudecarea apelului, date fiind dispoziţiile art. 31 alin. (3) din Legea 10/2001 şi îndrumările instanţei de control judiciar, obligatorii de altfel pentru instanţa de apel, s-a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice de specialitate pentru stabilirea valorii de piaţă a imobilelor. Potrivit concluziilor expertizei, valoarea actualizată a construcţiilor - gater cu 12 pânze, moară de apă cu valţuri, magazie furaje şi alimente, precum şi casă de locuit este de 526.174,74 RON.

Cu toate acestea, prin dispozitivul deciziei nr. 15/2008 nu se arată cu exactitate care este cuantumul măsurilor reparatorii constând în despăgubiri băneşti pentru imobilele preluate abuziv la care sunt îndreptăţiţi toţi reclamanţii din prezentul dosar.

Precizează că au formulat prezenta cerere de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 15/2008 întrucât, adresându-se Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, dat fiind dispoziţia nr. x/03.12.2012 emisă de Primarul Comunei Fundu Moldovei, această instituţie le-a solicitat să promoveze o acţiune de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 15/2008, întrucât nu ştiu la ce să se raporteze în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor la care sunt îndreptăţiţi, adică fie la concluziile expertizei care stabilesc o valoare de 526.174,74 RON sau valoarea despăgubirilor să fie avută în vedere conform dispoziţiilor Legii nr. 165/2013, ce a abrogat prevederile art. 16 din Titlul nr. VII al Legii 247/2005.

Consideră petenţii că, dat fiind faptul că s-a efectuat un raport de expertiză în cauză, în care s-a stabilit o valoare la care să fie despăgubiţi, ANRP-ul trebuie să aibă în vedere această valoare. Dar, pentru că prin dispozitivul deciziei civile nr. 15/2008 nu este arătată în mod concret această valoare, se impune admiterea prezentei cereri de lămurire a dispozitivului hotărârii în care să se scrie concret, valoarea la care sunt îndreptăţiţi, şi anume valoarea rezultată din expertiza efectuată în cauză - respectiv 526.174,74 RON.

Faţă de aceste aspecte, au solicitat admiterea cererii de lămurire a dispozitivului, aşa cum a fost formulată.

Prin încheierea din camera de consiliu nr. 15 din 24 iunie 2021, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a respins cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 15 din 30 ianuarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia I civilă (dosar nr. x/2006), formulată de petenţii A. şi B..

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, pornind de la prevederile art. 2811 din C. proc. civ., că în cauză nu se impune lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 15 din 30 ianuarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, având în vedere că dispoziţiile cuprinse în acesta sunt clare şi nu generează niciun fel de dificultăţi privind executarea sa.

Astfel, prin dispozitivul deciziei civile nr. 15/30.01.2008 nu s-a stabilit vreo sumă pentru care să fie despăgubiţi reclamanţii, ci s-a constatat că sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii constând în despăgubiri băneşti pentru imobilele preluate abuziv, iar cu privire la acestea, prin considerentele deciziei s-a prevăzut că "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor este cel reglementat de dispoziţiile cuprinse în titlul VII din Legea nr. 247/2005", ceea ce înseamnă că pentru punerea în aplicare a acestui dispozitiv trebuie să se aibă în vedere dispoziţiile legale la care s-a făcut referire în considerente şi evoluţia acestora în timp.

Împotriva deciziei au declarat recurs petenţii A. şi B., care au invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., susţinând că soluţia se bazează pe o interpretare greşită a prevederilor legale.

Astfel, s-a arătat că, în speţă, prin decizia de casare nr. 4274 din 28 mai 2007, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie a dispus efectuarea unei expertize pentru evaluare, expertiza s-a efectuat în rejudecare, dar în decizia nr. 15/2008, în dispozitivul acesteia nu se precizează cuantumul despăgubirilor, deci implicit dispoziţiile instanţei de recurs nu şi-au vădit eficienţa, dacă în dispozitiv nu se face referire la suma la care erau îndreptăţiţi reclamanţii conform raportului de expertiză.

Curtea de Apel Suceava, prin încheierea atacată, socotind că dispoziţiile cuprinse în dispozitiv sunt clare şi nu generează nici un fel de dificultăţi privind executarea sa, a respins cererea, pronunţându-se încheierea atacată. Aceasta încheiere este nelegală, câtă vreme în mod evident decizia nr. 15/2008 generează dificultăţi în executare.

Instanţa de recurs a dispus efectuarea acestui raport tocmai pentru ca Agenţia Naţionala pentru Restituirea Proprietăţilor să ştie la ce să se raporteze la momentul executării hotărârii.

În concluzie, au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi admiterea cererii de lămurire a dispozitivului.

Analizând aspectele deduse judecăţii, Înalta Curte constată caracterul fondat al acestora, având în vedere următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, reţine că în cauză, faţă de data formulării cererii iniţiale de chemare în judecată - 12.04.2005 şi de dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a C. proc. civ., sunt aplicabile prevederile C. proc. civ. de la 1865. Prin urmare, motivele de recurs invocate de petenţi se subsumează prevederilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., încadrare făcută în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ., fiind invocată greşita aplicare a unei norme procedurale, art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., din perspectiva cărora urmează a fi analizat memoriul de recurs.

Potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ., "modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate: … 5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2)".

În speţă, sunt întrunite condiţiile motivului de recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., dintr-o dublă perspectivă:

a). Un prim aspect vizează motivul de ordine publică, invocat de Înalta Curte din oficiu, vizând faptul că hotărârea recurată a fost pronunţată în contradictoriu cu persoane lipsite de capacitate de folosinţă.

Nulitatea actului de procedură este sancţiunea procedurală care intervine în cazul actului de procedură ce nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru validitatea lui, lipsindu-l total sau parţial de efectele fireşti.

Lipsa capacităţii procesuale de folosinţă atrage nulitatea actului de procedură, nulitate necondiţionată de existenţa vreunei vătămări, deoarece capacitatea procesuală este o condiţie de exerciţiu a dreptului la acţiune, deci o condiţie extrinsecă actului de procedură. Această nulitate este recunoscută în doctrina juridică ca fiind un alt caz de nulitate în afara celor prevăzute de art. 105 C. proc. civ. (art. 105 alin. (1) C. proc. civ. se referă numai la necompetenţa instanţei, condiţie exterioară pentru valabilitatea actului de procedură, iar art. 105 alin. (2) C. proc. civ. se aplică pentru condiţiile proprii ale actului de procedură), subsumat dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

În speţă, hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată în contradictoriu cu persoane fără capacitate de folosinţă.

Astfel, încheierea recurată a fost pronunţată la 24 iunie 2021, în condiţiile în care, anterior, la 16 martie 2011, intimatul C. decedase, iar la 6 ianuarie 2016, decedase intimata D..

Aşa fiind, hotărârea judecătorească recurată a fost pronunţată în contradictoriu cu persoane lipsite de capacitate de folosinţă, în condiţiile în care capacitatea de folosinţă a intimaţilor menţionaţi a încetat prin decesul acestora.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (1) C. proc. civ., orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată.

Capacitatea procesuală de folosinţă, constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual, reprezintă aplicarea în plan procesual a capacităţii civile şi presupune ca partea să fie în viaţă pe tot parcursul procesului.

Potrivit dispoziţiilor art. 7 din Decretul nr. 31/1954, în vigoare la data formulării acţiunii civile în cauză, respectiv 12.04.2005, în cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosinţă începe la naşterea lor şi încetează la moartea acestora.

Astfel, prin deces, intimaţii C. şi D. au pierdut capacitatea de folosinţă, nemaiavând, din acest motiv, calitatea de parte în proces.

Prin urmare, hotărârea recurată este lovită de nulitate, fiind pronunţată în contradictoriu cu persoane fără capacitate de folosinţă.

b). Pretinzând caracterul nelegal al soluţiei instanţei de apel care a respins cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 15/30.01.2008 a Curţii de Apel Suceava – secţia I civilă, întrucât nu sunt întrunite cerinţele art. 2811 C. proc. civ., recurenţii susţin o greşită aplicare a prevederilor legale în materie, având în vedere că hotărârea ar fi imposibil de executat faţă de modificările succesive intervenite asupra Legii nr. 10/2001.

Recursul este fondat şi sub acest aspect.

Conform textului menţionat, se pot cere lămuriri asupra dispozitivului unei hotărâri atunci când acesta este neclar sub aspectul înţelesului, întinderii ori aplicării sale sau atunci când cuprinde dispoziţii potrivnice, de natură să împiedice executarea silită sau să creeze dificultăţi în procesul executării silite.

În speţă, prin cererea adresată Tribunalului Suceava la 12 aprilie 2005, reclamanţii D., C., A. şi B. au solicitat obligarea pârâtei Primăria comunei Fundu Moldovei, prin primar să le facă ofertă de restituire prin echivalent, la valoarea de 2.595.000.000 RON stabilită prin expertiză pentru imobilele preluate abuziv de stat de la autorul lor.

Tribunalul Suceava, prin sentinţa civilă nr. 832/27.10.2005 a admis acţiunea faţă de Primăria Fundu Moldovei, obligând-o să facă reclamanţilor ofertă de restituire prin măsuri reparatorii constând în despăgubiri la valoarea de 2.595.000.000 RON (vechi), stabilită de expertul E., pentru imobilele înscrise în C.F. nr. x a comunei cadastrale Fundu Moldovei.

Prin decizia civilă nr. 73/5.05.2003, Curtea de Apel Suceava a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa, stabilind valoarea despăgubirilor la suma de 2.455.000.000 RON în loc de 2.595.000.000 RON.

Admiţând recursul declarat de pârâtă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 4274/28.05.2007, a casat decizia Curţii de Apel şi a trimis cauza acestei instanţe spre rejudecare.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că în cauză nu s-au administrat probele necesare dovedirii tuturor susţinerilor conform art. 1169 C. civ. şi nu s-a efectuat o expertiză pentru evaluare, în raport de criteriile prev. de art. 10 alin. (6) din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 15 din 30 ianuarie 2008, al cărei dispozitiv se solicită a fi lămurit în cauză, Curtea de Apel Suceava a admis apelul formulat de pârâta Primăria comunei Fundu Moldovei – prin primar împotriva sentinţei civile nr. 832 din 27 octombrie 2005, pronunţată de Tribunalul Suceava – secţia civilă (dosar nr. x/2005).

A schimbat în parte sentinţa civilă nr. 832 din 27 octombrie 2005 a Tribunalului Suceava.

A admis în parte acţiunea.

A constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii constând în despăgubiri băneşti pentru imobilele preluate abuziv.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut următoarele:

"Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, raportat la art. 2 alin. (1) lit. g) şi b), fac obiect al restituirii în condiţiile legii imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 de către stat cu titlu valabil, astfel cum acesta este definit de art. 6 alin. (1)din Legea nr. 213/1998, precum şi orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, precum şi cele preluate fără temei prin acte de dispoziţie ale organelor locale ale puterii de stat sau ale administraţiei de stat.

În speţă, prin decizia nr. 81/1951 a fostului Sfat Popular al Raionului Câmpulung Moldovenesc au fost rechiziţionate de la autorul reclamanţilor – F., o moară ţărănească cu apă, inclusiv corpurile de clădire constând în: magazie de furaje, casă de locuit (inclusiv mobilierul de lemn masiv) şi toate componentele de funcţionare a morii menţionate în cuprinsul deciziei .

De asemenea, prin procesul-verbal din 27.08.1950 s-a preluat de la acelaşi autor un gater cu 12 pânze (ferăstrău de apă) şi toate accesoriile indicate în inventarul din 27.07.1950 .

Prin urmare, în raport de data preluării bunurilor şi în lumina dispoziţiilor legale sus-menţionate corect prima instanţă a apreciat că pretenţiile reclamanţilor – succesori ai defunctului proprietar deposedat cad sub incidenţa dispoziţiilor reparatorii ale Legii 10/2001.

Nu s-au produs dovezi privind pretinsa plată de despăgubiri pentru imobilele rechiziţionate, sarcina probei revenind pârâtei, conform dispoziţiilor art. 1169 C. civ., aşa încât o astfel de critică urmează a fi înlăturată.

Cu referire la critica privind cuantumul despăgubirii stabilite Curtea a reţinut următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (6) din Legea nr. 10/2001, valoarea corespunzătoare a construcţiilor preluate în mod abuziv şi demolate se stabileşte potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare.

Faţă de dispoziţiile art. 31 alin. (3) din lege şi de îndrumările instanţei de control judiciar, obligatorii conform dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în rejudecarea apelului s-a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice de specialitate pentru stabilirea valorii de piaţă a imobilelor .

Potrivit concluziilor expertizei, necontestate de pârâtă în termenul prevăzut de art. 212 C. proc. civ., valoarea actualizată a construcţiilor – gater cu 12 pânze, moară de apă cu valţuri, magazie furaje şi alimente şi casă de locuit – este de 526.174,74 RON.

Nu au format obiect al evaluării bunurile mobile indicate în acţiune, care, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 raportat la art. 468 C. civ., nu fac obiectul despăgubirii. De altfel, în rejudecarea apelului după casarea cu trimitere, reclamanţii nu au mai insistat în această cerere.

În considerarea celor ce preced, Curtea a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa atacată, stabilind că reclamanţii sunt îndreptăţiţi a fi despăgubiţi pentru imobilele preluate de la autorul lor.

Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor este cel reglementat de dispoziţiile cuprinse în titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Totodată, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 296 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea atacată."

Prin urmare, instanţa de apel a stabilit că reclamanţii sunt îndreptăţiţi a fi despăgubiţi pentru imobilele preluate de la autorul lor, fără a arăta însă şi cuantumul acestora, deşi exista solicitarea reclamanţilor în acest sens.

Instanţa de apel a respins cererea de lămurire reţinând că prin dispozitivul deciziei civile nr. 15/30.01.2008 nu s-a stabilit vreo sumă pentru care să fie despăgubiţi reclamanţii, ci s-a constatat că sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii constând în despăgubiri băneşti pentru imobilele preluate abuziv, iar cu privire la acestea, prin considerentele deciziei s-a prevăzut că "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor este cel reglementat de dispoziţiile cuprinse în titlul VII din Legea nr. 247/2005", ceea ce înseamnă că pentru punerea în aplicare a acestui dispozitiv trebuie să se aibă în vedere dispoziţiile legale la care s-a făcut referire în considerente şi evoluţia acestora în timp.

Or, având în vedere că reclamanţii au solicitat lămurirea deciziei în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv, despăgubiri al căror cuantum a fost stabilit, potrivit expertizei efectuate în apel, la suma de 526.174,74 RON - valoarea actualizată a construcţiilor – gater cu 12 pânze, moară de apă cu valţuri, magazie furaje şi alimente şi casă de locuit, rezultă că instanţa de apel nu a clarificat modalitatea în care anterior, la judecata în apel, aceasta s-a pronunţat cu privire la cuantumul despăgubirilor băneşti care pot fi acordate, din perspectiva Titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi a evoluţiei acestor norme legale în timp, neclarificând nici legea aplicabilă (cea de la momentul pronunţării deciziei a cărei lămurire s-a solicitat sau cea de la momentul formulării cererii de lămurire), pentru a da posibilitatea executării hotărârii în limitele avute în vedere prin modalitatea de soluţionare a litigiului.

În acest sens, Înalta Curte constată că, prin cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 15/30.01.2008, nu s-a solicitat verificarea legalităţii a înseşi dispoziţiilor adoptate, în sensul în care instanţa de apel ar fi stabilit corect sau nu acordarea de despăgubiri, conform procedurii reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, ci s-a solicitat statuat explicitarea măsurii dispuse în apel, de vreme ce reclamanţii au solicitat expres în cadrul litigiului soluţionat prin decizia a cărei lămurire se solicită stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv, iar indicarea acestuia nu cade în atributele Autorităţii Naţionale de Restituire a Proprietăţilor.

Prin urmare, decizia a cărei lămurire se solicită nu conţine criteriile care trebuie avute în vedere în stabilirea măsurilor reparatorii în echivalent, astfel că, din acest punct de vedere, sunt valide argumentele din recurs vizând imposibilitatea obţinerii acestor despăgubiri şi lipsirea de efecte a acestei hotărâri.

În consecinţă, critica recurenţilor privitoare la interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale, respectiv a art. 2811 C. proc. civ. este întemeiată, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea procedurii lămuririi hotărârii fiind acela de a înlătura eventualele contradicţii/neclarităţi constatate între măsurile dispuse prin dispozitivul unei hotărâri şi care fie împiedică executarea acestuia, fie poate genera dificultăţi în executare.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte, având în vedere incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., cu aplicarea art. 312 alin. (3) din acelaşi cod, va admite recursul declarat de petenţi, va casa încheierea atacată şi va trimite cauza, spre rejudecare, instanţei de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de petenţii A. şi B. împotriva încheierii C. civ. nr. 15 din 24 iunie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.

Casează încheierea atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2022.