Inadmissibility of appeal against final decision on revision of procedural rulings
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as inadmissible, ordering the appellant to pay 300 RON in litigation costs to the opposing parties and explicitly rejecting their request for a judicial fine; this decision confirmed the lower court's dismissal of the request for revision, leaving the prior procedural rulings regarding the denial of enforcement suspension and the inadmissibility of the initial appeal intact. The dispute concerned a procedural challenge where the appellant attempted to use the revision remedy (under Art. 509 of the Code of Civil Procedure) to attack a final decision that had previously rejected requests for correction of material errors and completion of a ruling which had already deemed an earlier appeal inadmissible. The decisive legal basis was the principle of the legality of remedies (Art. 457) and the specific provisions of Arts. 483 and 513 of the Code of Civil Procedure, which establish that a final judgment rendered on a request for revision is not subject to appeal unless it pertains to contradictory judgments, a condition not met here, thereby rendering the recourse inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 C. proc. civ, art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 513 alin. (5) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 457 din C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against final decision on revision of procedural rulings: The dispute concerned a procedural challenge where the appellant attempted to use the revision remedy (under Art. 509 of the Code of Civil Procedure) to attack a final decision that had previously rejected requests for correction of material errors and completion of a ruling which had already deemed an earlier appeal inadmissible. The decisive legal basis was the principle of the legality of remedies (Art. 457) and the specific provisions of Arts. 483 and 513 of the Code of Civil Procedure, which establish that a final judgment rendered on a request for revision is not subject to appeal unless it pertains to contradictory judgments, a condition not met here, thereby rendering the recourse inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited to dismiss the appeal as inadmissible.
Provision cited to reject the request for a judicial fine for filing a manifestly unfounded appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2022
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. 1. Circumstanţele cauzei
Prin sentinţa civilă nr. 1941 din 10 octombrie 2019, pronunţată de Judecătoria Deva, a fost respinsă cererea de suspendare a executarii silite. A fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimaţii B., C. şi D.. A fost obligat contestatorul la plata catre intimata D. a sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 148/A/2020 din 3 martie 2020, pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2019, a fost respins apelul formulat de contestatorul A. împotriva sentinţei civile nr. 1941 din 10 octombrie 2019, pronunţată de Judecătoria Deva. A fost obligat apelantul contestator să achite intimatei D. suma de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 273/A/2020 din 15 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar x/2020, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 148/A/2020, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr. x/2019. A fost obligat revizuentul la plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată în apel către intimata D..
Prin decizia civilă nr. 253/2021 din 24 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia I civilă, în dosar x/2020, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 148/A/2020, pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2019 şi a deciziei civile nr. 273/A/2020, pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2020.
Petentul A. a formulat cerere de îndreptare şi lămurire a deciziei civile nr. 253/2021 din 24 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia I civilă, înregistrată sub dosar nr. x/2020.
Prin decizia nr. 327/2021 din 14 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iuli – secţia I civilă, a fost respinsă excepţia tardivităţii cererii de completare a hotărârii. A fost respinsă cererea de îndreptare eroare materială şi cererea de completare a deciziei civile nr. 253/2021 din 24 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar x/2020
Împotriva acestei decizii, petentul A. a formulat, în temeiul art. 509 C. proc. civ., cerere de revizuire.
2. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia
Prin decizia civilă nr. 65/2022 din 22 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 327/2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul A..
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 08 iunie 2022 şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului nr. 10.
Prin cererea de recurs, recurentul-revizuent a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, iar pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi precizată, obligarea intimaţilor la întoarcerea executării silite şi la plata sumei de 16500 RON/lună de la data executării silite şi până la data întoarcerii executării silite, valoarea totală a despăgubirilor fiind de 495.000 RON.
În data de 6 octombrie 2022, recurentul a depus precizări, prin care a solicitat admiterea excepţiei necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi declinarea competenţei de soluţionare a recursului declarat de reclamanta S.C. E. S.R.L. împotriva deciziilor civile nr. 148/2020 şi nr. 273/2020, pronunţate de Tribunalul Hunedoara, secţia civilă în dosarele nr. x/2019 şi nr. y/2020, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
4. Apărările formulate în cauză
În data de 13 decembrie 2022, intimaţii au depus concluzii scrise, prin care au solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, întrucât decizia atacată este definitivă şi nu este suspectibilă de a fi atacată cu recurs. Au solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 RON, conform chitanţei nr. 1096/12.12.202, precum şi sancţionarea acestuia cu amendă judiciară în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., pentru exercitarea unei căi de atac vădit netemeinice.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând recursul, în raport cu excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimaţi, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se constată următoarele:
Cu titlu, preliminar, în ceea ce priveşte excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată de recurent prin precizările din 6 octombrie 2022, se constată că excepţia invocată nu vizează litigiul pendinte şi nici decizia recurată, întrucât din cuprinsul precizărilor rezultă cu evidenţă că recurentul a solicitat declinarea competenţei de soluţionare a recursului declarat de reclamanta S.C. E. S.R.L. împotriva deciziilor civile nr. 148/2020 şi nr. 273/2020, pronunţate de Tribunalul Hunedoara – secţia civilă în dosarele nr. x/2019 şi nr. y/2020, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
Prin urmare, întrucât excepţia nu este formulată în raport cu obiectul recursului dedus judecăţii, Înalta Curte nu o va examina.
Analizând în continuare excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimaţi, se reţin următoarele aspecte:
Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar conform alin. (6) al aceluiaşi articol, dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul.
În cauză, prin decizia civilă nr. 65/2022 din 22 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 327/2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, prin care a fost respinsă cererea de îndreptare eroare materială şi cererea de completare a deciziei civile nr. 253/2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020. Prin decizia civilă nr. 253/2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Ilulia – secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 148/A/2020, pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2019 şi a deciziei civile nr. 273/A/2020, pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar x/2020
Prin hotărârea recurată, în motivarea soluţiei de respingere a cererii de revizuire, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că cererea de revizuire a fost declarată împotriva unei hotărâri prin care s-a soluţionat o cerere de îndreptare eroare materială, respectiv de completare a dispozitivului în legătură cu o decizie prin care recursul petentului a fost respins ca inadmisibil, ipoteză în care hotărârea atacată nu satisface cerinţa de admisibilitate în sensul ca în cuprinsul acesteia să se fi evocat fondul, iar motivele enunţate în cuprinsul cererii de revizuire nu au legătură cu soluţia pronunţată prin decizia contestată şi nici nu se circumscriu cazurilor de revizuire.
Înalta Curte constată că cererea de revizuire formulată de revizuent a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 C. proc. civ. şi a fost îndreptată împotriva unei decizii definitive.
Prin urmare, decizia recurată, fiind o hotărâre definitivă, nu este supusă căii de atac a recursului, întrucât nu se încadrează în categoria de hotărâri prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ. şi nici în situaţia de excepţie prevăzută de art. 513 alin. (6) din acelaşi cod, situaţie în care recursul declarat de revizuent este inadmisibil.
Potrivit principiului legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat revizuent.
În ceea ce priveşte cererea intimaţilor de sancţionare a recurentului cu amendă judiciară pentru exercitarea unei căi de atac vădit netemeinice, Înalta Curte constată că, deşi calea de atac este inadmisibilă, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., în sensul că nu s-a probat reaua-credinţă a recurentului în formularea căii de atac, iar soluţia de respingere a unei cereri în justiţie nu este prin ea însăşi dovada certă a săvârşirii unui abuz de drept procesual, ci acesta trebuie să rezulte din circumstanţele cauzei.
În raport cu soluţia pronunţată în cauză, instanţa de recurs va admite cererea intimaţilor de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat justificat cu chitanţa nr. x/12.12.2022 şi îl va obliga pe recurent la plata către intimaţi a sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 65/2022 din 22 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia I civilă.
Respinge cererea intimaţilor de aplicare a unei amenzi judiciare recurentului.
Obligă recurentul la plata către intimaţi a sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 15 decembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.