Service contract penalty claims time-barred by prior judgment’s res judicata effect

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal, în data de 07 februarie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul Palatul Copiilor Alexandria a chemat în judecată pe pârâţii A., B., C., D., E., F., G. şi H. - Colegiul Consilierilor Juridici Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor A., B., C., D., E. şi F. la plata sumei de 122.385,95 RON, fiecare, cu titlu de dobânzi şi penalităţi de întârziere, calculate de la momentul producerii prejudiciului şi până la plata efectivă a acestuia, în temeiul art. 254 din Codul muncii, obligarea, în solidar, a pârâţilor G. şi H. la plata sumei de 734.315,72 RON, cu titlu de dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate de la momentul producerii prejudiciului şi până la plata efectivă a acestuia, în temeiul art. 1357 C. civ., precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din 15 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal, în dosarul nr. x/2020, cauza a fost disjunsă cu privire la pârâţii G., S.C. I. S.R.L. (introdus în cauză ulterior) şi H.- Colegiul Consilierilor Juridici Bucureşti, formându-se dosarul înregistrat sub nr. x/2020, fixându-se termen de judecată 15 iulie 2020.

Cererea de chemare în judecată disjunsă vizează pe reclamantul Palatul Copiilor Alexandria şi pe pârâţii G., I. S.R.L. şi H.- Colegiul Consilierilor Juridici Bucureşti. Reclamantul a arătat în esenţă că a încheiat contractul de prestare de servicii nr. x/14.06.2010 cu pârâta J. S.R.L. Alexandria, iar ulterior, achizitorul şi prestatorul au încheiat actele adiţionale nr. x/13.06.2011, nr. 2/2010, nr. 3/13.06.2012 şi actul adiţional fără număr din anul 2013, prin care s-au modificat preţul şi durata contractului.

Prin sentinţa nr. 253 din 15 iulie 2020, Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale a completului de litigii de muncă, privind pe pârâţii I. S.R.L., H. şi G. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect obligaţie de a face, disjunsă din dosarul nr. x/2020, în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia civilă, în data de 14 septembrie 2020, sub nr. x/2020*.

La data de 05 noiembrie 2020, pârâta G. a formulat cerere prin care a solicitat suspendarea judecării dosarului nr. x/2020 până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

Prin încheierea din 09 noiembrie 2020, Tribunalul Teleorman, secţia civilă a admis cererea de suspendare a judecăţii formulată de pârâţii G. şi I. S.R.L..

În data de 02 februarie 2021, reclamantul Palatul Copiilor Alexandria a depus o cerere de reluare a judecăţii, arătând că dosarul nr. x/2020 a fost soluţionat definitiv prin decizia civilă nr. 359/27.01.2021 a Curţii de Apel Bucureşti.

Prin încheierea din 24 mai 2021, tribunalul a invocat din oficiu excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, cauza fiind amânată pentru a da posibilitatea avocatului reclamantului Palatul Copiilor Alexandria să îşi pregătească apărarea pe aspectele referitoare la puterea de lucru judecat a prescripţiei dreptului material la acţiune constatată prin sentinţa civilă nr. 248 din 15 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 247 din 13 septembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia civilă, a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi, în consecinţă, acţiunea a fost respinsă, ca prescrisă.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 576A/2022 din 07 aprilie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Palatul Copiilor Alexandria împotriva sentinţei civile nr. 247 din 13 septembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia civilă, ca nefondat.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Palatul Copiilor Alexandria, cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în data de 09 iunie 2022 şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului nr. 10.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, Curţii de Apel Bucureşti.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurentul a susţinut că excepţia puterii de lucru judecat putea fi invocată numai cu privire la chestiuni de fond, făcând referire la decizia nr. 1777 din 25 iunie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă.

În mod nelegal, prima instanţă a invocat şi admis această excepţie în raport cu excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, încălcând dispoziţiile legale în materia de lucru judecat.

Instanţa de apel a constatat greşit că prima instanţă a invocat din oficiu excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, deoarece prin încheierea din 24 mai 2021, prima instanţă a invocat din oficiu puterea de lucru judecat în raport cu sentinţa nr. 248/2020 a Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a constat prescris dreptul material la acţiune.

Concluzionând, recurentul a susţinut că prima instanţă a respins acţiunea în baza unei excepţii care nu a fost invocată, fiind depăşite limitele cu care a fost învestită, aspect menţinut în mod nelegal şi de către instanţa de apel.

5. Apărările formulate în cauză

În data de 19 iulie 2022, intimatele-pârâte G. şi I. S.R.L. au depus întâmpinări cuprinzând apărări similare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea deciziei recurate, cu consecinţa admiterii excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune şi a excepţiei puterii de lucru judecat, respectiv a respingerii cererii de chemare în judecată.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul, în raport cu dispoziţiile legale incidente, se constată următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea disjunsă din dosarul nr. x/2020, prin care reclamantul Palatul Copiilor Alexandria a solicitat obligarea pârâţilor G., I. S.R.L. şi H., la plata, în solidar, a sumei de 734.315,72 RON, cu titlu de dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate de la momentul producerii prejudiciului şi până la plata efectivă a acestuia, în temeiul art. 1357 C. civ., arâtând, în esenţă, că prejudiciul a fost stabilit de Curtea de Conturi prin decizia nr. 29/21.03.2014.

Prima instanţă a respins acţiunea, ca prescrisă, reţinând că acţiunea a fost introdusă la data de 15 iulie 2020, cu depăşirea termenului de prescripţie a dreptului material la acţiune, iar cele reţinute în dosarul nr. x/2020, soluţionat definitiv prin decizia nr. 359 din 27 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, privitor la prescripţia dreptului material la acţiune, se impun cu putere de lucru judecat în prezenta cauză conform art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Prin decizia recurată, această soluţie a fost menţinută de instanţa de apel, care a apreciat că termenul de prescripţie de 3 ani era împlinit şi la data de 07 februarie 2020 (când a fost introdusă acţiunea iniţială, din care a fost disjunsă cererea ce face obiectul prezentului dosar), atât prin raportare la data de 14 iunie 2010 (când a fost încheiat contractul de prestări servicii), cât şi prin raportare la data de 11 noiembrie 2015 (când Consiliul de Administraţie al reclamantului a stabilit prin Hotărârea nr. 25 că întinderea prejudiciului este de 734.315,72 RON), în speţă nefiind incidente cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripţiei.

Prin cererea de recurs, o primă critică invocată de recurentul-reclamant este formulată în sensul că excepţia autorităţii de lucru judecat poate fi invocată numai cu privire la chestiuni de fond, indicând în acest sens decizia nr. 1777 din 25 iunie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă.

Această critică, deşi poate fi circumscrisă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., este nefondată, prin raportare la dispoziţiile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., care dispune în sensul că "hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident, are de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată".

Contrar argumentelor recurentului, raportat la dispoziţiile legale evocate, rezultă că au autoritate de lucru judecat atât hotărârea prin care se tranşează, în tot sau în parte, fondul litigiului, cât şi cea prin care se soluţionează orice alt incident procedural care leagă instanţa. Prin urmare, are autoritate de lucru judecat şi hotărârea prin care se respinge acţiunea în temeiul unei excepţii procesuale, respectiv ca prescrisă, ca urmare a constatării lipsei calităţii procesuale active sau pasive, ca lipsită de interes, etc.

Or, în cauza dedusă judecăţii, instanţele de fond au dat eficientă efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat a soluţiei de admitere a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune dispusă prin sentinţa civilă nr. 248 din 15 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. x/2020, în care s-a reţinut că termenul de prescripţie prevăzut de art. 8 din Decretul nr. 167/1958 nu se calculează în raport cu actul de control al Curţii de Conturi prin care au fost stabilite abaterile de la legalitate, ci de la data la care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba şi pe cel care răspunde de ea, avându-se în vedere şi statuările obligatorii din decizia RIL nr. 19/2019.

Aşadar, critica potrivit cu care excepţia autorităţii de lucru judecat poate fi invocată numai cu privire la chestiuni de fond tranşate în litigiul anterior este nefondată.

În acelaşi sens, se reţine că principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa instanţelor a chestiunii litigioase deja rezolvate şi nu comportă atingerea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, deoarece dreptul de acces la justiţie nu este unul absolut, el poate cunoaşte limitări, decurgând din aplicarea altor principii, cu respectarea proporţionalităţii între scopul urmărit şi mijloacele folosite.

În mod constant, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că instanţele sunt obligate să ţină seama de constatările şi dezlegările date de instanţe în procedurile anterioare, repunerea în discuţie a situaţiei soluţionate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenţie.

În ceea ce priveşte referirea recurentului la decizia nr. 1777 din 25 iunie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, în privinţa căreia nu s-a demonstrat că vizează o situaţie identică, nu este suficientă pentru admiterea căii de atac deduse judecăţii, cu atât mai mult cu cât jurisprudenţa nu reprezintă izvor de drept, potrivit art. 1 din C. civ.

Printr-o altă critică, de asemenea nefondată, recurentul a susţinut că instanţa de apel a menţinut nelegal soluţia primei instanţe care a respins acţiunea în temeiul unei excepţii care nu a fost invocată, deoarece la termenul din 24 mai 2021, prima instanţă a invocat puterea de lucru judecat în raport cu sentinţa nr. 248/2020 prin care s-a constat prescris dreptul material la acţiune.

Analizând actele dosarului, se observă că prin încheierea din 24 mai 2021, prima instanţă a constat că se impune punerea în discuţie a puterii de lucru judecat cu privire la prescripţia dreptului material la acţiune, întrucât reclamantul a depus, la dosar, sentinţa civilă nr. 248 din 15 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, sens în care a amânat cauza la solicitarea reprezentantului convenţional al reclamantului pentru a-şi pregăti apărarea referitor la puterea de lucru judecat a prescripţiei dreptului material la acţiune, constată prin sentinţa civilă nr. 248/2020.

Totodată, din practicaua sentinţei pronunţate în cauză, reiese că prima instanţă a pus în discuţie excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune constată prin sentinţa civilă nr. 248 din 15 iulie 2020, care are putere de lucru judecat, iar cu privire la excepţia invocată din oficiu, reprezentantul reclamantului a pus concluzii orale, precum şi note scrise.

Aşadar, contrar criticii recurentului, prima instanţă a invocat, din oficiu, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune prin raportare la sentinţa civilă nr. 248/2020, unde s-a tranşat cu autoritate de lucru judecat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte recuperarea de către reclamant a prejudiciului cauzat ca urmare a executării contractului de prestări servicii nr. x/14.06.2010 şi constatat prin actul de control al Curţii de Conturi. Întrucât în speţă este vorba despre fapte petrecute în anul 2010, în mod corect, instanţele de fond au apreciat că sunt incidente dispoziţiile legale înainte de intrarea în vigoare a C. civ., iar instanţa de judecată era în măsură să invoce, din oficiu, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Pentru aceste considerente, reţinând că motivele de recurs invocate de recurent sunt nefondate în ansamblul lor, decizia recurată fiind legală, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Palatul Copiilor Alexandria împotriva deciziei civile nr. 576A/2022 din 07 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 decembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.