Appeal annulled as unstamped over failure to pay 11,605 RON duty; lower damages rulings stand

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a IV-a civilă, în data de 21 decembrie 2018 sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâţii Subcomisia Sectorului 3 a Municipiului Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Municipiul Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, instanţa să oblige pârâtele, în solidar, la plata sumei de 421.995,6 euro, plătibili în RON la cursul euro/leu de la momentul efectuării plăţii, reprezentând despăgubiri materiale constând în lipsa de folosinţă a suprafeţei de 23.444.2 mp teren intravilan, situat pe raza Sectorului 3 Bucureşti, pe perioada 20.12.2015 - 20.12.2018 şi în continuare până la momentul punerii efective în posesie, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 192 şi art. 194 C. proc. civ., art. 1357 alin. (1), art. 555 alin. (1) şi art. 550 C. civ., H.G. nr. 890/2005 şi practica Curţii Europene a Drepturilor Omului.

În data de 14 martie 2019, pârâta Comisia Municipiului Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii formulării cererii de chemare în judecată şi excepţia prematurităţii acţiunii, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 388 din 05 iunie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins cererea de chemare în judecată, ca nefondată.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 170A din 08 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanţii E., C. şi D. împotriva sentinţei civile nr. 388 din 05 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a IV-a civilă.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii C. şi D..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 16 iunie 2022 şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului nr. 10.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de apel.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenţii au învederat că instanţa de apel a încălcat sau aplicat greşit dispoziţiile de drept material privind incidenţa în speţă a răspunderii civile delictuale şi a principiului reparării integrale a prejudiciului (art. 1357 C. civ. şi urm.) şi cele privind evaluarea prejudiciului şi modul de calcul al despăgubirilor (art. 1385 alin. (3) şi art. 1532 alin. (3) C. civ.).

Au mai criticat recurenţii încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept european convenţional, respectiv art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, din perspectiva căruia sentinţa apelată este nelegală şi în ceea ce priveşte trimiterea la procedura execuţională prevăzută de art. 5803 C. proc. civ. (art. 906 din noul cod), fiind încălcată jurisprudenţa Curţii Euroepene a Drepturilor Omului.

Recurenţii au mai susţinut că a fost încălcat sau neaplicat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, respectiv că nu au fost aplicate sau au fost aplicate greşit normele de drept material privind evaluarea prejudiciului şi cele ale art. 41 din Convenţie.

5. Apărările formulate în cauză

În data de 08 iulie 2020, intimata Comisia Municipiului Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul, în raport cu excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 – 7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

De asemenea, art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanţa va pune în vedere reclamantului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

În acelaşi timp, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de alin. (2) sunt sancţionate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În speţă, prin rezoluţia de primire din 20 iunie 2022, completul a stabilit că recurenţii-reclamanţi datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 11605,03 RON, calculată potrivit art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, la valoarea contestată de 421.995,6 euro, reprezentând 1.960507,15 RON la cursul valutar de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 21 decembrie 2018.

Prin adresele emise la data de 21 iunie 2022 şi comunicate recurenţilor în data de 27 iunie 2022 (potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosarul de recurs), li s-a pus în vedere să depună la dosar, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 11.605,03 RON, sub sancţiunea anulării cererii, ca netimbrată.

Totodată, recurenţilor li s-a pus în vedere că, potrivit art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, iar, în temeiul art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, că au posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.

Recurenţii-reclamanţi nu au formulat cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, iar împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru nu au formulat cerere de reexaminare.

De asemenea, se reţine că potrivit referatului întocmit de grefierul de şedinţă, în urma verificărilor efectuate la arhiva şi registratura instanţei, recurenţii nu au depus, până la momentul pronunţării, dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Totodată, în cauza Iordache împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut încălcarea art. 6 din Convenţie faţă de împrejurarea că instanţele naţionale nu au explicat reclamantului consecinţele neplăţii taxelor de timbru aferente soluţionării apelului şi recursului, sau că acesta poate solicita să fie exonerat de această plată; or, în cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine că prin adresele emise în data de 21 iunie 2022, recurenţii a fost înştiinţaţi despre sancţiunea anulării cererii de recurs în caz de neplată a taxei judiciare de timbru datorate în recurs, precum şi despre posibilitatea formulării unei cereri de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru în condiţiile O.U.G. nr. 80/2013.

Pentru aceste considerente, în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula, ca netimbrat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanţii C. şi D. împotriva deciziei civile nr. 170A din 08 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 decembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.