Cassation nullity for failure to formulate specific illegality arguments in appeal for issuance of property compensation decision

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2022

Asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV a civilă, sub dosar nr. x/2020, la 9 iunie 2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, a solicitat obligarea pârâtei la emiterea deciziei de compensare în cadrul dosarului înregistrat la ANRP cu nr. x, conform art. 21 din Legea nr. 165/2013, raportat la prevederile obligaţiei de a face; obligarea pârâtei la plata daunelor morale, în cuantum de 4.000 RON şi suportarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1053 din 31 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti şi a fost declinată competenţa de soluţionre a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în favoarea Tribunalului Vaslui.

2. Sentinţa Tribunalului Vaslui

Prin sentinţa civilă nr. 1489 din 25 noiembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Vaslui, a fost admisă, în parte, cererea având ca obiect obligaţie de a face - Legea nr. 165/2013, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor; a fost obligată pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să analizeze Dispoziţia nr. 144/04.02.2008, emisă de Primarul oraşului Murgeni şi să emită o dispoziţie în conformitate cu art. 21 alin. (8) şi (9) din Legea nr. 165/2013; a fost respinsă cererea având ca obiect daune morale, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională Pentru Compensarea Imobilelor; a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

3. Decizia Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă

Prin decizia civilă nr. 227 din 10 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinţei civile nr. 1489 din 25 noiembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Vaslui, secţia civilă.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 227 din 10 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a formulat recurs pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

În cuprinsul memoriului de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurenta susţine că instanţa a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală în ceea ce priveşte respingerea apelului formulat de reclamantă şi obligarea acesteia să analizeze Dispoziţia nr. 144/4.02.2008, emisă de Primarul oraşului Murgeni, precum şi să emită o dispoziţie în conformitate cu art. 21 alin. (8) şi (9) din Legea nr. 165/2013, în condiţiile în care dosarul de despăgubire nu este complet.

Învederează că este necesară depunerea actelor juridice translative de proprietate, care să ateste deţinerea imobilului de către autorul reclamantei, înscrisurile întocmite la momentul preluării din care să reiasă descrierea din punct de vedere arhitectural a imobilului construcţie, necesare în vederea evaluării imbobilului prin aplicarea grilei notarilor publici, iar în situaţia în care nu există înscrisuri care să descrie construcţia, este necesară declaraţia autentificată a persoanei îndreptăţite cu privire la suprafaţa şi detaliile constructive ale imobilului, susţinută de declaraţia altor trei terţe persoane în acelaşi sens.

Arată că, în măsura în care la dosarul de despăgubire nu sunt depuse înscrisurile anterior menţionate, devine incidentă premisa aplicării valorii minime, instituite de dispoziţiile art. 21 alin. (6)1 din Legea nr. 165/2013, modificată prin Legea nr. 368/2013.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata A. nu a depus întâmpinare.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Prin rezoluţia din 19 octombrie 2022, a fost fixat termen de judecată la 15 decembrie 2022, pentru soluţionarea recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul în condiţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum şi dezvoltarea lor, iar dispoziţiile art. 488 alin. (1), punctele 1-8 din acelaşi act normativ prevăd, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri.

Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalităţii hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia motivelor de ordine publică ce pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

În măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menţionate în art. 488 C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate.

Înalta Curte reţine că, deşi se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., recurenta nu a adus critici punctuale deciziei atacate şi nu a arătat în ce au constat greşelile de judecată săvârşite de instanţa de apel, sub aspectul normelor legale interpretate ori aplicate greşit de către instanţa de apel, limitându-se să reitereze motivele deduse judecăţii căii devolutive de atac a apelului, ceea ce echivalează cu indicarea formală a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, prin cererea de recurs, partea s-a rezumat a susţine nelegalitatea soluţiei de obligare a acesteia să analizeze Dispoziţia nr. 144/4.02.2008, emisă de Primarul oraşului Murgeni, precum şi să emită o dispoziţie în conformitate cu art. 21 alin. (8) şi (9) din Legea nr. 165/2013, în condiţiile în care dosarul de despăgubire nu este complet şi a enumerat înscrisurile care nu au fost depuse la dosar, fără a formula critici concrete asupra raţionamentului curţii de apel care a determinat soluţia de respingere a apelului promovat de pârâtă împotriva sentinţei atacate şi care să tindă a demonstra nelegalitatea judecăţii finalizate prin decizia recurată.

Or, criticile de netemeinicie din recurs au fost dezvoltate în calea de atac a apelului, regăsindu-se inserate în considerentele deciziei recurate, în raport de care instanţa de apel a expus raţionamentul juridic ce reflectă soluţia de respingere a apelului, ca neîntemeiat, stabilind că pârâta are obligaţia legală de a soluţiona dosarul în baza documentelor existente, lipsa unor înscrisuri considerate necesare de aceasta fiind de natură să influenţeze soluţia de validare/invalidare şi nu obligaţia legală de soluţionare.

În raport de scopul recursului, instituit de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia în această etapă procesuală se realizează controlul judiciar de către instanţa superioară celei care a pronunţat decizia în apel, instanţă care nu rejudecă fondul pricinii, ci verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii recurate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte constată că, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel, astfel cum au fost menţionate în decizia atacată, şi fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta-pârâtă a nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii extraordinare de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, având în vedere că motivele invocate de recurentă nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi nici nu se pot reţine motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, conform alin. (3) al art. 489 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor împotriva deciziei nr. 227 din 10 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor împotriva deciziei nr. 227 din 10 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 decembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.