Lifting suspension of proceedings requires explicit request for judgment in absentia; failure to attend reinstatement hearing precludes subsequent motion for postponement

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2022

Asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

La 4 aprilie 2022, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost înregistrat apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 608 din 23 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul–pârât Municipiul Bucureşti, prin Primarul general.

Prin încheierea din 30 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a dispus suspendarea judecării apelului, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

2. Cererea de repunere pe rol

Apelanta-reclamantă a formulat cerere de repunere pe rol, pentru soluţionarea căreia a fost fixat termen de judecată la 25 ianuarie 2022.

Instanţa de apel a reţinut că, prin intermediul cererii de repunere pe rol, apelanta-reclamantă a solicitat amânarea judecării cauzei, justificată şi dovedită cu acte medicale şi a constatat lipsa părţilor, precum şi faptul că acestea nu au depus cerere de soluţionare a cauzei în lipsă.

3. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti

Prin încheierea din 25 ianuarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins cererea de repunere pe rol, ca nefondată; a menţinut măsura suspendării judecării apelului declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 608 din 23 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul–pârât Municipiul Bucureşti, prin Primarul general.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 25 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2017, a declarat recurs reclamanta A..

Invocând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susţinut că, în mod nejustificat, curtea de apel a menţinut măsura suspendării judecării cauzei, învederând că sancţiunea suspendării intervine atunci când partea manifestă dezinteres, lăsând pricina în nelucrare.

A arătat că, la data la care a fost discutată şi respinsă cererea de repunere pe rol, recurenta a cerut instanţei să acorde un termen pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale, depunând dovezi în acest sens.

Cu toate acestea, instanţa, prin încheierea din 25 ianuarie 2022, nu s-a pronunţat asupra cererii de amânare, ci a menţinut măsura suspendării.

A afirmat că încheierea recurată încalcă dispoziţiile art. 13 pct. 3 şi ale art. 411 pct. 2 C. proc. civ. întrucât cererea de amânare a judecării cauzei a relevat evidenta sa preocupare cu privire la soluţionarea cauzei, lipsa recurentei de la termenul de judecată fiind justificată de o imposibilitate fizică de prezentare, din motive medicale.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatul Municipiul Bucureşti, prin Primar general nu a depus întâmpinare.

6. Procedura de fitru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 27 octombrie 2022 a fost admis în principiu recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 25 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2017 şi a fost fixat termen de judecată la 15 decembrie 2022, pentru soluţionarea recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susţinut nelegalitatea încheierii recurate prin care a fost menţinută măsura suspendării judecării procesului dispusă la termenul din 30 martie 2021, din perspectiva ignorării de către curtea de apel a cererii de amânare a judecării cauzei pentru imposibilitatea sa de prezentare din motive medicale, transmisă pentru termenul din 25 ianuarie 2022, stabilit pentru discutarea cererii de repunere pe rol formulată de reclamantă.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când, "prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii."

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. evocă prevederile art. 175 şi art. 176 din acest act normativ cu privire la nulitatea condiţionată sau necondiţionată a actelor de procedură, precum şi pe cele ale art. 178, referitoare la regimul juridic al nulităţii, şi ale art. 179 din cod, care vizează efectele acesteia.

Nulitatea, ca sancţiune procedurală, se impune a fi analizată în strânsă corelaţie cu actele de procedură pe care instanţa, părţile sau alţi participanţi le-au îndeplinit pe parcursul activităţii judiciare.

Înalta Curte reţine că prin încheierea din 25 ianuarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins cererea de repunere pe rol, formulată de reclamanta A. şi a menţinut măsura suspendării judecării apelului declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 608 din 23 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul–pârât Municipiul Bucureşti, prin Primarul general, având în vedere lipsa părţilor legal citate la termenul stabilit pentru discutarea cererii de repunere pe rol şi faptul că niciuna dintre ele nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Din această perspectivă şi în limitele criticii formulate, Înalta Curte constată că instanţa de apel a realizat o justă interpretare şi aplicare a prevederilor incidente, vizând îndeplinirea condiţiilor legale pentru repunerea cauzei pe rol.

Potrivit art. 415 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor.

În cuprinsul acestor dispoziţii se prevede remediul procedural în cazul în care a fost dispusă măsura suspendării cauzei, însă una dintre părţi doreşte continuarea judecăţii. Astfel, judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere a judecăţii depusă de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor.

Pentru identitate de raţiune, judecata cauzei suspendate pentru că părţile nu s-au prezentat şi nici nu au solicitat judecarea în lipsă nu se poate relua dacă niciuna dintre părţi nu s-a prezentat la termenul acordat şi nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, fiind necesar ca cererea de redeschidere a judecăţii să fie una care respectă şi obligaţiile părţilor în desfăşurarea procesului, printre care şi aceea de a contribui la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia, potrivit art. 10 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

Cu alte cuvinte, cererea de reluare a judecării procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu produce efectele juridice pentru care a fost formulată şi nu poate fi analizată, în condiţiile în care prin această cerere nu s-a solicitat judecarea în lipsă a procesului, potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2, teza finală C. proc. civ., întrucât nu rezultă că manifestarea de voinţă a părţii a fost făcută în vederea continuării judecăţii.

Raţiunea pentru care legiuitorul a instituit măsura suspendării reglementată de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a fost aceea a respectării dreptului la apărare şi al principiului contradictorialităţii procesului civil, care presupun punerea în discuţia părţilor a cererilor şi apărărilor formulate pe parcursul procesului, suspendarea judecării cauzei şi necontinuarea judecăţii în lipsa părţilor care nu şi-au exprimat expres opţiunea ca soluţionarea pricinii să se facă şi în absenţa lor reprezentând tocmai o garanţie a drepturilor procesuale ale acestora.

Ca atare, în lipsa îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 415 alin. (1) C. proc. civ., este menţinută măsura suspendării judecării litigiului, dispusă în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., context în care instanţa nu poate soluţiona cauza sub niciun aspect, de fond sau procedural, pentru discutarea oricărei cereri, cum este cea de amânare a judecăţii pentru imposibilitate de prezentare, formulată de recurentă, fiind necesară repunerea cauzei pe rol, ca act de procedură anterior.

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că recurentei nu i-a fost produsă vătămarea prevăzută de art. 175 alin. (1) C. proc. civ. pentru a se putea constata nulitatea încheierii atacate şi nici nu i-a fost încălcat dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii care guvernează procesului civil, în sensul că, deşi părţile au fost încunoştinţate despre existenţa şi data discutării cererii de repunere pe rol, acestea nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă .

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 25 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 25 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 decembrie 2022.