Revision appeal inadmissible for lack of merits adjudication and barred by peremptory deadline for conflicting judgments

Şedinţa publică din data de 13 decembrie 2022

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă, la data de 20 decembrie 2013, sub nr. x/2013, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 671.329 RON, reprezentând "daune-interese compensatorii şi moratorii", ca urmare a neexecutării în natură, voluntar, a obligaţiilor asumate prin convenţia din 04.03.2004, pe perioada 2004-2013, perioadă necesară obţinerii titlurilor executorii constând în hotărâri judecătoreşti cu caracter întreruptiv al oricărei prescripţii, cu cheltuieli de judecată constând în taxe de timbru, onorarii avocaţiale şi orice alte cheltuieli pricinuite de neexecutarea convenţiei până la data de 29 august 2013 (data întabulării dreptului de proprietate).

În drept, cererea a fost motivată pe prevederile art. 1071, art. 1073, art. 1079, art. 1082 şi art. 1084 din C. civ.

Pârâta B., prin cererea reconvenţională, a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 50.000 USD sau echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plăţii (165.000 RON la data introducerii acţiunii), cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea reconvenţională a fost întemeiată pe prevederile art. 205 şi art. 209 Noul C. proc. civ. şi art. 1077, art. 1075 şi art. 1092 C. civ.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 94/S din 19 mai 2015, Tribunalul Braşov — secţia I civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâta B. şi, în consecinţă, a respins, ca prescrisă, acţiunea civilă formulată de reclamanta-pârâtă reconvenţional A..

Prin aceeaşi hotărâre a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea reconvenţională formulată de pârâta B. şi a fost obligată reclamanta A. să achite suma de 7319 RON, diferenţă onorariu pentru expert contabil C., în contul Biroului Local pentru Expertize Judiciare Tehnice şi Contabile al Tribunalului Braşov.

3. Decizia pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia civilă nr. 517/Ap din 5 aprilie 2016, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a admis în parte, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 94/S din 19 mai 2015 a Tribunalului Braşov, secţia I civilă, pe care a anulat-o în parte şi reţinând cauza spre judecare a respins excepţia prescripţiei acţiunii, a admis în parte, acţiunea formulată de reclamanta A. şi a fost obligată pârâta B., să plătească suma de 670.031,98 RON, cu titlu de daune-interese şi suma de 26.787,29 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxe de timbru în sumă de 10.368,29 RON, onorariu expert în cuantum de 8.319 RON şi onorariu avocat în sumă de 8.000 RON, fiind menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.

4. Decizia pronunţată de instanţa de recurs

Prin decizia civilă nr. 324 din 23 februarie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă) a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. şi art. XVIII alin. (1) şi (2) din Legea nr. 2/2013 invocată de petenta B.. A respins cererea de suspendare a judecăţii.

Prin aceeaşi decizie a fost respins ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 517/Ap din 5 aprilie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 324 din 23 februarie 2017, B. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 coroborat cu art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., solicitând schimbarea în tot a deciziei atacate şi rejudecarea recursului pe care l-a formulat la data de 24 mai 2016 împotriva deciziei civile nr. 517/Ap din 5 aprilie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Prin decizia nr. 1602 din 7 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017 a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta B. împotriva deciziei nr. 324 din 23 februarie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013.

La data de 18 noiembrie 2019, revizuenta B. a formulat o nouă cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 324 din 23 februarie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 469 din 20 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă cererea de revizuire formulată de revizuenta B. împotriva deciziei civile nr. 324 din 23 februarie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimata A..

A fost schimbată în tot decizia atacată în sensul că a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 517/AP din 5 aprilie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în dosarul nr. x/2013 şi a fost acordat termen la data de 26 martie 2020, în vederea soluţionării pe fond a recursului, cu citarea părţilor.

Prin decizia civilă nr. 858 din 21 mai 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II -a civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost admis recursul declarat de recurenta B. împotriva deciziei civile nr. 517/Ap din 5 aprilie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă; a fost casată decizia atacată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

5. Decizia pronunţată în apel – rejudecare

Prin decizia civilă nr. 1173/Ap din 02 decembrie 2020, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 94/S din 19 mai 2015 a Tribunalului Braşov, secţia I civilă, pe care a anulat-o în parte, în sensul că a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile aferente perioadei 20.12.2020-31.08.2013 şi, evocând fondul, a respins ca nefondate pretenţiile aferente perioadei 20.12.2020-31.08.2013 şi a păstrat restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

Împotriva deciziei civile nr. 1173/Ap din 02 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a declarat recurs reclamanta A., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

6. Decizia pronunţată în recurs – al doilea ciclu procesual

Prin decizia nr. 1104 din 04 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă a admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1173/Ap din 02 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în dosarul nr. x/2013. A casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.

7. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat la data de 16 iulie 2022 revizuire pârâta B., cauză care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă sub nr. x/2022.

8. Motivele de revizuire

În motivarea cererii de revizuire, revizuienta a invocat drept prim motiv de revizuire, prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut), că recurenta A. nu a formulat vreo solicitare de trimitere a cauzei spre rejudecare prin cererea de recurs, iar revizuienta nu a formulat această cerere prin întâmpinarea depusă. În aceste condiţii, apreciază revizuienta că trimiterea dosarului spre rejudecare Curţii de Apel Braşov este inadmisibilă, în condiţiile în care cauza a mai fost trimisă o data spre rejudecare de către Înalta Curte. Citează în acest sens prevederile art. 480 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cu care instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare, trimiterea spre rejudecare putând fi dispusă o singură dată în cursul procesului.

Printr-un al doilea motiv de revizuire, prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri), revizuienta a arătat că în speţa de faţă, există două hotărâri definitive potrivnice, prin care s-a statuat în mod diferit cu privire la aceeaşi problemă de drept supusă controlului judecătoresc, după cum urmează:

Prin decizia de casare nr. 858/21.05.2020 a Înaltei Curţi, obligatorie, instanţa de trimitere a stabilit exclusiv ca instanţa de apel să lămurească chestiunea prescripţiei dreptului material la actiune al reclamantei, în raport de dispozitiile art. 3 si art. 16 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 circumscrise obiectului cererii de chemare în judecată. În acord cu dispozitiile art. 501 alin. (3) C. proc. civ., rejudecarea s-a făcut doar în limitele casării. Or, limitele casării au fost clar definite prin decizia menţionată, în sensul că singura obligaţie statuată pentru instanţa de rejudecare este ca instanţa de apel să lămurească aspectele legate de chestiunea prescripţiei dreptului material la acţiune. Instanţa de casare nu a stabilit nicio altă obligaţie si nici alte limite în rejudecarea apelului declarat în cauză.

Revizuienta opinează că decizia nr. 1104/04.05.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul civil nr. x/2013 încalcă autoritatea de lucru judecat a considerentelor deciziei de casare nr. 858/21.05.2020 pronunţate tot de Înalta Curte în aceeaşi cauză, având aceleaşi părţi şi acelaşi obiect. Aceasta deoarece ulterior pronunţării unei decizii definitive de casare cu trimitere spre rejudecare care s-a limitat exclusiv la anumite chestiuni de drept, nu se mai poate pronunţa o hotărâre, tot de casare cu trimitere spre rejudecare, care să vizeze alte chestiuni, fie deja tranşate de prima hotărâre, fie care depăşesc limitele trasate de aceasta.

În drept, s-au invocat prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ.

9. Apărările formulate în cauză

Revizuirea a fost comunicată intimatei A. la data de 13 septembrie 2022, conform dovezii de la fila x verso dosar. Intimata a depus întâmpinare la 07 decembrie 2022, solicitând respingerea revizuirii, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată.

10. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte la data de 18 iulie 2022 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris .

Prin rezoluţia din 06 septembrie 2022 s-a stabilit termen la data de 13 decembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În cauză, pârâta B. a declarat revizuire împotriva deciziei nr. 1104 din 18 mai 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2013, prevalându-se de cazurile de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prin prisma admisibilităţii cererii de revizuire, reţine că prevederile art. 513 alin. (3) din cod fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care se fundamentează cererea. Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict şi limitativ prevăzute de lege. Conform dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire poate fi o hotărâre pronunţată asupra fondului sau care evocă fondul. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

În cauză, s-a solicitat revizuirea deciziei nr. 1104/2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2013, prin care a fost admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1173/Ap din 02 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în dosarul nr. x/2013, a fost casată decizia recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.

Evocarea fondului, ca expresie a uneia dintre condiţiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea care a fost reţinută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale, la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.

Condiţia ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, fiind o cale de retractare, prin care se solicită instanţei care a soluţionat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunţării hotărârii.

Această regulă nu este îndeplinită în cauză câtă vreme hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu a evocat fondul cauzei, fiind o decizie prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul şi a casat decizia cu trimitere spre rejudecare.

În cauză, întrucât nu se statuează asupra fondului, se constată că nu este îndeplinită cerinţa de admisibilitate impusă de dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., respectiv calea de atac a revizuirii nu este îndreptată împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul.

De asemenea, un al doilea argument al inadmisibilităţii acestui motiv de revizuire concret din prezenta cauză, derivă şi din împrejurarea că nu ne regăsim în speţă, într-un caz de extra petita, astfel cum eronat invocă revizuenta.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. trebuie privite ca expresie a aplicării principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil. Judecătorul este ţinut să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, iar în aceste limite să soluţioneze pricina în întregul ei. În acest sens sunt şi prevederile art. 397 alin. (1) C. proc. civ. care menţionează expres obligaţia instanţei de a se pronunţa asupra tuturor cererilor deduse judecăţii şi de a nu acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut. Tot astfel, conform art. 22 alin. (6) C. proc. civ., judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

Prin sintagma "lucru cerut" trebuie să se înţeleagă numai acele cereri care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia şi au stabilit obiectul dedus judecăţii. S-a arătat că aceea ce caracterizează aceste cereri şi le delimitează de toate celelalte este faptul că, prin pronunţarea asupra lor, instanţa poate pune capăt litigiului, statuând prin admitere sau respingere, în acea parte a hotărârii care poate fi pusă în executare, respectiv dispozitivul.

Noţiunea de lucru în limita căruia instanţa trebuia să se pronunţe are semnificaţia de obiect al cererii introductive de instanţă, ca element al cadrului procesual în care aceasta trebuie să se pronunţe, incluzând şi situaţia în care instanţa era obligată să se pronunţe din oficiu asupra unei chestiuni, indiferent dacă părţile au formulat sau nu o cerere expresă şi a omis să o facă.

Or, în speţa dedusă judecăţii, se observă că prin decizia civilă a cărei revizuire se solicită, doar s-a admis recursul, s-a casat decizia civilă recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare instanţei de apel. Întrucât instanţa de recurs s-a pronunţat asupra cererii de recurs, nu se poate invoca faptul că ar fi incidentă vreo situaţie de extra petita, respectiv pronunţare asupra unui lucru necerut.

Împrejurarea că instanţa de recurs a dispus succesiv casării deciziei, şi trimiterea cauzei spre rejudecare, deşi nici una dintre părţi nu a solicitat acest lucru, nu are semnificaţia unei situaţii de extra petita, atât timp cât potrivit art. 497 C. proc. civ., aceasta este soluţia impusă în situaţia admiterii recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, trimiterea reprezentând deci, un efect juridic al admiterii recursului şi casării deciziei civile şi nu o dispoziţie corelativă solicitării sau disponibilităţii părţilor procesuale.

Prevederile art. 480 alin. (3) C. proc. civ. invocate de revizuentă nu sunt aplicabile materiei recursului, ci exclusiv fazei judecăţii în apel.

În fine, împrejurarea inadmisibilităţii unei secunde casări cu trimitere, dispuse de instanţa de recurs, în raport de dispoziţiile art. 497 C. proc. civ., nu se configurează într-o situaţie de extra petita, ci cel mult, ar putea constitui o eroare de judecată, fără însă, a fi atrasă incidenţa punctului 1 al art. 508 C. proc. civ. privind revizuirea.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte urmează a respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., de revizuenta B. împotriva deciziei nr. 1104 din 4 mai 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2013.

Cât priveşte motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., analizând excepţia tardivităţii invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 248 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a o admite, având în vedere următoarele:

În cauză, revizuenta invocă pretinsa contrarietate între decizia nr. 1104/04.05.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul civil nr. x/2013 şi decizia nr. 858/21.05.2020 pronunţată tot de Înalta Curte în aceeaşi cauză, într-un ciclu procesual anterior.

Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în vigoare, termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.

Calculul acestui termen procedural se realizează în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., conform cărora când termenul se socoteşte pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. De asemenea, alin. (2) al aceluiaşi text legal dispune: când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.

Înalta Curte constată că decizia nr. 1104 a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs la data de 18 mai 2022, iar revizuenta B. a depus cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, prin poştă electronică, la data de 16 iulie 2022, conform dovezii de la dosar recurs.

Făcând aplicarea dispoziţiilor legale enunţate în litigiul pendinte, reiese că data la care a rămas definitivă ultima hotărâre este data pronunţării deciziei nr. 1104 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2013, respectiv 18 mai 2022, astfel încât termenul de o lună prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a împlinit la 20 iunie 2022, întrucât data de 18 iunie a fost într-o zi de sâmbătă, iar termenul s-a prelungit până în prima zi lucrătoare care urmează.

În conformitate cu prevederile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Cum termenul de declarare a căii extraordinare de atac s-a împlinit la 20 iunie 2022, formularea prezentei cereri de revizuire la 16 iulie 2022 s-a realizat cu încălcarea termenului de o lună prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge ca tardiv formulată, cererea de revizuire promovată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. de revizuenta B..

Înalta Curte va lua act că intimata îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., de revizuenta B. împotriva deciziei nr. 1104 din 4 mai 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2013.

Respinge ca tardiv formulată, cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de revizuenta B. împotriva deciziei nr. 1104 din 4 mai 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2013.

Ia act că intimata îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 decembrie 2022.