Jurisdiction for revision based on violation of res judica: exclusive competence of the court hierarchically superior to the one that issued the first judgment

Şedinţa publică din data de 13 decembrie 2022

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ la data de 20 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea entităţilor învestite de lege şi a unităţilor deţinătoare, la plata sumei de 1.500.000 euro, cu titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Piatra-Neamţ, str. x, compus din teren nerestituit de 1586 mp şi casa existentă în suprafaţă de 234 mp, pentru care Tribunalul Neamţ a dispus plata de despăgubiri prin sentinţa nr. 189/C/2008, în dosarul nr. x/2005. Reclamanta a mai solicitat compensarea sumei cuvenite moştenitorului B., în condiţiile Legii nr. 165/2013, proporţional cu partea corespunzătoare pentru acest imobil acordată plafonat pe calea Legii nr. 112/1995, precum şi plata diferenţei restituibile către acest moştenitor; obligarea la plata despăgubirilor pentru restul moştenitorilor (2/3 din masa succesorală).

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat în esenţă, că este persoană îndreptăţită pentru 1/3 din imobilul menţionat după antecesorul său C., ce a avut în proprietate imobilul menţionat, solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001. Nici până în acest moment pârâţii nu au plătit despăgubirile cuvenite potrivit Legii nr. 165/2013, făcând tot posibilul să blocheze dosarul, acesta nefiind înregistrat la ANRP/CNCI.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 165/2013, Legii nr. 10/2001, C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 165/26.03.2019 pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Neamţ şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţia şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, Ministerul Finanţelor Publice în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă sub nr. unic 2187/103/2018 la data de 10.05.2019.

Prin sentinţa civilă nr. 2028/27.09.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Tribunalul Neamţ.

Prin decizia civilă nr. 2231/26.11.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă la data de 05.02.2020.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 442/29.05.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia prematurităţii cererilor formulate în contradictoriu cu pârâtele CNCI, ANRP şi Ministerul Finanţelor şi în consecinţă, a respins cererile formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, ca premature; a admis excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la cererile formulate în contradictoriu cu pârâţii PICCJ şi P.T. Neamţ şi a respins cererile formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, pentru autoritate de lucru judecat.

Împotriva acestei sentinţe, la data de 21.07.2020, a formulat apel reclamanta A., prin care a solicitat în temeiul art. 480 alin. (3) C. proc. civ., anularea hotărârii apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, apel care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie la data de 17.09.2020, sub nr. x/2018.

3. Decizia pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia civilă nr. 1220A/29.09.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă a fost admis apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 442/29.05.2020, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Finanţelor Publice prin A.J.F.P. Neamţ, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi, pe cale de consecinţă, a anulat în parte, sentinţa civilă apelată, dispunând trimiterea spre rejudecare primei instanţe a cererii de chemare în judecată a reclamantei în contradictoriu cu PICCJ şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat la data de 06 decembrie 2021, revizuire reclamanta A., cauză care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie sub nr. x/2021.

Prin decizia civilă nr. 101A din 28 ianuarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti, invocate din oficiu.

A declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 1220A/29.09.2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în contradictoriu cu intimaţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, Ministerul Finanţelor Publice prin A.J.F.P. Neamţ, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, întemeiate pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ. în favoarea Curţii de Apel Bacău.

A dispus disjungerea cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 pct. 1 şi 5 C. proc. civ. şi formarea unui nou dosar.

Prin decizia nr. 706/2022 din 28 iunie 2022, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bacău, a declinat soluţionarea cauzei privind pe revizuienta A., împotriva deciziei civile nr. 1220/29.09.2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2018, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

5. Motivele de revizuire

În motivarea cererii de revizuire, revizuienta a invocat încălcarea autorităţii de lucru judecat în parte prin soluţia dispusă (incidenţa art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Aceasta a arătat că a formulat o acţiune în baza art. 35 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 165/2013, solicitând prin acţiune directă, în termenul legal de 6 luni, de la expirarea termenelor limita prevăzute de Legea nr. 165/2013, în lipsa unei decizii a entităţilor investite, acordarea de masuri reparatorii în cuantumul stabilit şi determinat în instanţa.

A precizat că în cauză, sunt 4 entităţi învestite, (intimaţii) conform definiţiei conţinute de art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013, anume: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, CNCI (fosta CCSD) şi ANRP ca instituţie în subordinea căreia funcţionează CNCI.

A arătat că în anul 2008, Tribunalul Neamţ, prin sentinţa nr. 189/C/2008 irevocabilă, aflată la dosar, a dispus, anulând dispoziţia de respingere a cererii de retrocedare/notificare a reclamanţilor, emisă de intimaţii pârâţi PICCJ şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, obligarea la măsuri compensatorii în despăgubiri în echivalent şi trimiterea către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a documentaţiei aferente, anexate notificării făcute la Legea nr. 10/2001.

Opinează că instanţa de apel Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia pronunţată, încalcă în parte instituţia autorităţii de lucru judecat, cât şi dezlegările doctrinare constante în ceea ce priveşte această instituţie juridică. Trimiterea către CCSD (CNCI) era atât o obligaţie legală, cât şi o obligaţie judiciară, care nu se putea contesta nici de ANRP (CCSD-CNCI), chiar dacă nu a fost parte în procesul iniţial, dar este parte în procesul administrativ prevăzut de Legea nr. 10/2001, cu obligaţii legale clare şi nici de o instanţa de judecată ulterioară, în speţă, această trimitere, adică calitatea hotărârii judecătoreşti ce se bucura de autoritate de lucru judecat, fără a fi vorba de greşeala de judecată, a fost contestată de două instanţe, 13 ani mai târziu, de Tribunalul Bucureşti şi apoi Curtea de Apel Bucureşti, în parte.

Astfel, prin admiterea excepţiei prematurităţii acţiunii în raport de intimaţii pârâţi ANRP, CNCI şi Ministerul de Finanţe, Curtea de Apel Bucureşti a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, neatribuind acestor pârâţi nicio vină în nepronunţarea pe dosarul trimis din 2010 către aceştia, de pârâţii PICCJ şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, asumând starea de pasivitate a acestora în raport de cei 13 ani scurşi de la sesizare până în prezent. Curtea de apel face o distincţie nejuridică între trimiterea dosarului şi înregistrarea dosarului la ANRP.

A indicat revizuenta că nu s-a observat de către Curtea de Apel Bucureşti faptul că prin soluţia Tribunalului Neamţ s-a anulat deja o dispoziţie a PICCJ de respingere a notificării sale, în mod irevocabil. Cu alte cuvinte, Curtea de Apel a contestat prin decizia pronunţată partea din sentinţa irevocabilă care se referă la controlul judecătoresc efectuat în baza Legii nr. 10/2001.

Revizuenta a concluzionat că prin decizia nr. 1220A/29.09.2021, Curtea încalcă în parte, autoritatea de lucru judecat în mai multe modalităţi:

- prin punerea în discuţie a unei hotărâri irevocabile, intr-o manieră străină a ceea ce s-a judecat irevocabil, Curtea fiind obligată să judece efectele acesteia nu eventuale minus petita sau presupuse erori de judecată conţinute de sentinţa nr. 189/C/2008;

- prin lipsirea hotărârii din 2008 de raţiunea sa, în sensul ca hotărârea irevocabilă a considerat că sub aspect administrativ soluţionarea legală şi finalizarea procedurii este la autoritatea centrală (CCSD) ca expresie a art. 16 din Titlul VII, CAP V din Legea 247/2005. PICCJ este deci un intermediar, iar decizia finală revine autorităţii centrale.

Revizuenta a adăugat că prin decizia nr. 1220A/29.09.2021 a fost încălcat si efectul negativ al autorităţii de lucru judecat.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 165/2013, ale Legii nr. 10/2001, ale Titlului VII din Legea 247/2005, Cauza Cedo Atanasiu vs România, cauza Popescu vs Romania, deciziile Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie nr. 45/2019 şi nr. 16/2019.

6. Apărările formulate în cauză

Revizuirea a fost comunicată intimatului Ministerul Finanţelor Publice prin AJFP Neamţ la data de 22 decembrie 2021, conform dovezii de la dosar nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti care a depus întâmpinare la 20 ianuarie 2022, solicitând respingerea revizuirii ca nefondată.

Revizuirea a fost comunicată intimatei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor la data de 22 decembrie 2021, conform dovezii de la dosar nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, care a depus întâmpinare la 25 ianuarie 2022, solicitând respingerea revizuirii ca nefondată.

7. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte la data de 8 iulie 2022 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris .

Prin rezoluţia din 18 iulie 2022 s-a stabilit termen la data de 13 decembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În temeiul art. 248 C. proc. civ., asupra excepţiei de necompetenţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocate din oficiu, se constată următoarele:

În cauză, reclamanta A. a declarat revizuire împotriva deciziei civile nr. 1220A/29.09.2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă, prevalându-se de cazurile de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1, 5 şi 8 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 101A din 28 ianuarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ. în favoarea Curţii de Apel Bacău.

La rândul său, prin decizia nr. 706/2022 din 28 iunie 2022, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin cererea de revizuire cu care a învestit instanţa, reclamanta a invocat că prin pronunţarea deciziei nr. 1220A/29.09.2021 de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă în dosar nr. x/2018, s-a încălcat autoritatea de lucru judecat în parte a sentinţei nr. 189/C/2008 pronunţate de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2005, fiind incidente prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de revizuire, cale extraordinară de retractare, se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere, potrivit prevederilor art. 510 alin. (1) C. proc. civ.

Alin. (2) al aceluiaşi articol instituie o excepţie, şi anume aceea că, în cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre, mai puţin în cazul în care una dintre instanţe este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, când revizuirea se judecă de aceasta din urmă.

Or, în speţă, instanţa care a pronunţat prima hotărâre este Tribunalul Neamţ, iar decizia a cărei revizuire se cere este pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

Astfel, devine aplicabilă în cauză regula privind competenţa instituită de art. 510 alin. (2) C. proc. civ. mai sus-citat, instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre fiind Curtea de Apel Bacău, care are competenţă exclusivă în soluţionarea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii cererii de revizuire, invocată de instanţă din oficiu, având în vedere soluţia de declinare, Înalta Curte constată că nu se mai poate proceda la cercetarea şi soluţionarea acesteia de către prezenta instanţă de judecată, ea rămânând rezervată instanţei de trimitere.

Ca atare, având în vedere dispoziţiile art. 510 alin. (2) din C. proc. civ., cuprinzând norme de competenţă materială imperative, de la care nu se poate deroga, se va declina competenţa soluţionării cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în favoarea Curţii de Apel Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate împotriva deciziei nr. 1220/29 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie în dosarul nr. x/2018 în favoarea Curţii de Apel Bacău.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 decembrie 2022.