Judicial error compensation claim barred by untimely cassation appeal filed via email

Şedinţa publică din data de 13 decembrie 2022

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr. dosar x/2020, la data de 15.06.2020, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Tribunalul Vâlcea, au solicitat obligarea pârâţilor la repararea prejudiciilor cauzate prin eroare judiciară în dosarul nr. x/2016, respectiv cheltuielile de judecată neacordate, inclusiv dobânda şi actualizarea de la data pronunţării hotărârii în dosarul menţionat.

Prin încheierea civilă nr. 81/17 noiembrie 2020 Tribunalul Sibiu a anulat cererea de chemare în judecată formulată la data de 15.06.2020, în ceea ce priveşte pretenţiile formulate de petentul B..

Cererea de reexaminare formulată împotriva acestei hotărâri a fost respinsă definitiv prin încheierea civilă nr. 87 dată la 21 decembrie 2020 în dosarul x/2020

În ce priveşte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a formulat note de şedinţă, depuse la dosarul cauzei la data de 8 martie 2021, prin care a invocat lipsa calităţii procesuale active a reclamantului şi inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 399/2021, Tribunalul Sibiu a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârât şi în consecinţă, a respins ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, acţiunea civilă promovată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român şi Tribunalul Vâlcea.

Împotriva acestei sentinţe, cât şi a încheierii nr. 81/17.11.2020 au declarat apel reclamanţii A. şi B., solicitând anularea acestora şi admiterea acţiunii.

3. Decizia pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia civilă nr. 2/2022 din 11 ianuarie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. şi ca inadmisibil apelul declarat de reclamantul B. împotriva sentinţei civile nr. 399/2021 pronunţate de Tribunalul Sibiu în dosar nr. x/2020 şi ca inadmisibile ambele apeluri declarate de reclamanţi împotriva încheierii nr. 81/2020 pronunţată în acelaşi dosar.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 2/2022 din 11 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă au declarat recurs reclamanţii B. şi A. la data de 14 aprilie 2022.

5. Motivele de recurs

În cuprinsul cererii de recurs, recurenţii au opinat că hotărârile sunt lovite de nulitate şi date cu încălcarea normelor de drept material şi a normelor de procedură civilă prevăzute sub sanctiunea nulităţii. În primul rand, hotărârea din apel este lovită de nulitate, întrucât se menţionează incorect că este definitivă, deşi este supusă recursului. Mai arată că au fost încălcate regulile privind alcătuirea completului de judecată, acesta trebuind să fie de trei judecători şi nu de doi judecători.

Au arătat că nu datorau taxă judiciară de timbru, întrucât nici în dosarul nr. x/2016 nu a fost achitată, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 34 alin. (3), (23) alin. (2), (24) alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

De asemenea, taxa fiind datorată în solidar, atâta timp cât a fost admisă cererea de scutire de la plata taxei de timbru de 93 RON, care în fapt, nu era datorată, nu se poate anula cererea de chemare în judecată pentru neachitarea aceleiaşi taxe de timbru stabilite în solidar în sarcina reclamanţilor.

Menţionează că un alt motiv de nulitate este acela al nulităţii întâmpinării şi cererilor formulate de pârâtul Ministerul Finanţelor, potrivit art. 54, 87 din Statutul profesiei de consilier juridic, pârâtul fiind reprezentat prin ministru şi nu prin director general sau general adjunct al Direcţiei Generale Juridice, neexistând nicio delegare către aceştia privind reprezentarea. Au mai arătat că respectivii consilieri nu sunt înscrişi în tabloul consilierilor juridici de pe lângă Camera Consilierilor Juridici Bucureşti.

În ce priveste respingerea cererii formulate de A. pentru repararea prejudiciilor rezultate din dosarul nr. x/2016 pentru lipsa calităţii procesuale, arată că procura autentificată de reprezentare din dosar prevedea împuternicire inclusiv în căile de atac, exercitarea oricăror căi ordinare, extraordinare, dar şi punerea în executare şi încasarea oricăror sume de bani rezultate şi efectuarea oricăror acţiuni şi acte considerate necesare pentru aducerea la îndeplinire a mandatului, chiar dacă nu au fost menţionate expres, acestea considerându-se ca având acordul reclamantului. Asadar, opinează recurenţii, rezultă implicit că inclusiv în cauză A. are calitatea de reprezentant al reclamantului B., cât şi de reclamant.

De asemenea, au mai susţinut că anularea cererii de chemare în judecată şi respingerea cererii de reexaminare, atât timp cât s-a arătat că respectiva cerere este scutită de la plata taxei judiciare de timbre, constituie erori judiciare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

6. Apărările formulate în cauză

Recursul a fost comunicat intimaţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi Tribunalul Vâlcea la data de 16 mai 2022, conform dovezilor de la dosar recurs.

Intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor a depus întâmpinare la 07 iunie 2022, invocând nulitatea recursului pentru neîncadrare în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

7. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte la data de 21 aprilie 2022 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris .

Prin încheierea din 21 iunie 2022 a fost admisă cererea de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare, petentul A. fiind scutit de la plata taxei judiciare în cuantum de 146,25 RON.

Prin rezoluţia din 05 iulie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 13 decembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Deliberând cu prioritate, în temeiul prevederilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., asupra excepţiei procesuale de procedură, absolute şi peremptorii a tardivităţii recursului, Înalta Curte constată următoarele:

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 485 din C. proc. civ., "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispoziţiile art. 468 alin. (2) - (4), precum şi cele ale art. 469 se aplică în mod corespunzător.(2) Dacă intimatul nu a invocat prin întâmpinare sau din dosar nu reiese că recursul a fost depus peste termen, el se va socoti în termen".

Calculul termenelor este reglementat de art. 181 C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 2 al aceluiaşi articol, se prevede expres că, atunci când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul şi nici ziua când acesta se împlineşte.

Art. 185 alin. (1) C. proc. civ. prevede că, atunci când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Reiese, aşadar, că atunci când legea impune o conduită procesuală care trebuie îndeplinită într-un anumit termen sub sancţiunea nulităţii sau a decăderii, actul de procedură prin care se realizează trebuie să îmbrace forma prescrisă de lege, altfel intervine sancţiunea prevăzută pentru încălcarea perioadei determinate de timp în care actul poate fi întocmit.

În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că hotărârea recurată, decizia civilă nr. 2 din 11 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a fost comunicată intimaţilor A. şi B. la data de 17 februarie 2022, conform dovezilor de la filele x verso şi 42 (dosarul Curţii de Apel Alba Iulia) dată de la care curge termenul de 30 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului.

În temeiul dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., termenul pentru exercitarea recursului s-a împlinit la data de 21 martie 2022.

Pentru comunicarea către instanţă a cererii de recurs, recurenţii A. şi B. au ales transmiterea prin serviciul poştal electronic, aşa cum reiese din extrasul de la dosar recurs, care reprezintă e-mail-ul trimis instanţei de judecată la data de 14 aprilie 2022.

În considerarea prevederilor art. 183 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., în situaţia transmiterii actului procedural prin e-mail, menţiunea datei şi orei primirii e-mail-ului serveşte drept dovadă a datei depunerii actului de procedură de către partea interesată înăuntrul termenului imperativ instituit prin lege, motiv pentru care aceasta trebuie ataşată la dosar, pentru ca instanţa să aibă posibilitatea să aprecieze asupra respectării termenului procedural.

În cauza pendinte, Înalta Curte reţine că data e-mail-ului care a însoţit cererea de recurs, aflat la dosar, este 14 aprilie 2022, dată în raport de care recursul pedinte este formulat cu depăşirea termenului legal, prevăzut de dispoziţiile art. 485 alin. (1) din C. proc. civ.

Căile de atac, termenele şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc judecata unui proces.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Susţinerea recurenţilor A. şi B., în sensul că cererea de recurs a fost transmisă la data de 14 martie 2022, prin e-mail, nu este aptă a susţine această împrejurare. Astfel, este adevărat că recurenţii A. şi B. au trimis la data de 14 martie 2022 un e-mail intitulat "dosar nr. x/2020", însă ataşamentul (intitulat "Recurs dos. nr. 1049-85-20") respectivului e-mail conţinea un recurs declarat împotriva deciziei nr. 72 din 20 ianuarie 2022, pronunţate în dosarul nr. x/2020, respectivul recurs reprezentând aşadar, cale de atac formulată în dosarul cu numărul ultim menţionat şi nu în prezenta cale de atac. Această stare de lucruri rezultă din extrasele Ecris privind dosarul în cauză, ataşate din oficiu la dosarul de recurs, precum şi din răspunsul Biroului de informare şi relaţii publice al Curţii de Apel Alba Iulia din data de 14.04.2022 trimis recurentului A..

În egală măsură, din aceleaşi înscrisuri menţionate anterior, rezultă că, astfel cum a precizat şi recurentul A., la data de 15.03.2022, această parte procesuală a trimis la curtea de apel doar înscrisuri din dosar (respectiv o procură specială, o încheiere de şedinţă şi un ordin al Ministerului Sănătăţii), precum şi distinct, printr-un alt mesaj din aceeaşi dată de 15.03.2022, a trimis recursul motivat din dosarul nr. x/2020, dosar distinct de cel prezent.

Aşadar, pentru toate aceste considerente expuse, Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva deciziei nr. 2 din 11 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Alba Iulia – secţia I civilă, soluţia pronunţată cu privire la excepţia tardivităţii recursului făcând inutilă analizarea excepţiilor nulităţii şi inadmisibilităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv, recursul declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva deciziei nr. 2 din 11 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Alba Iulia – secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 decembrie 2022.