Contestație în anulare for material error: inadmissibility of challenging legal interpretation of appeal filing deadlines under Law 47/1992

Şedinţa publică din data de 13 decembrie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin încheierea din 8 februarie 2022, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a admis în parte cererea formulată de revizuenta A. şi, în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 teza a II-a C. proc. civ. prin raportare la dispoziţiile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, excepţie invocată de revizuenta A., în contradictoriu cu intimaţii S.C. B. S.R.L. şi Asociaţia de Proprietari nr. 55 Braşov, în dosarul nr. x/2021.

A respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 200 alin. (2) C. proc. civ.

A luat act de declararea recursului împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (2) C. proc. civ.

A respins, ca nefondată, cererea de amânare a judecăţii până la soluţionarea recursului declarat, raportat la faptul că dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu impun suspendarea judecăţii nici în situaţia în care se sesizează Curtea Constituţională cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate. Prin urmare, cu atât mai puţin, în cazul în care este respinsă o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale şi împotriva soluţiei se declară recurs, nu există temei care să împiedice, la acest moment, continuarea judecăţii.

A admis excepţia netimbrării cererii de repunere a cauzei pe rol şi, în consecinţă, a anulat cererea de repunere pe rol ca nefiind timbrată.

Din oficiu, a invocat excepţia perimării cererii de revizuire şi a prorogat pentru termenul următor discutarea acesteia.

A admis cererea de amânare formulată de revizuenta A., pentru a se depune la dosar nota de şedinţă prin care să se indice motivele pentru care se invocă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. şi ce texte legale din Constituţia României sunt încălcate.

A amânat judecarea cauzei la 8 martie 2022.

Împotriva încheierii din 8 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, revizuenta A. a formulat recurs, cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (2) C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă sub nr. x/2021/a3.

Prin decizia civilă nr. 869 din 14 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a anulat recursul declarat de revizuenta A. împotriva încheierii din 8 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 869 din 14 aprilie 2022, pronunţate în dosarul nr. x/2021, A. a formulat, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestaţie în anulare, aceasta fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă la data de 24.06.2022, sub nr. x/2022.

În susţinerea contestaţiei în anulare, contestatoarea a învederat că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, instanţa de recurs reţinând, în mod eronat, decizia nr. 714 din data de 09.11.2017 ca fiind decizia invocată în apărare de contestatoare cu privire la termenul până la care poate motiva recursul prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

De asemenea, a învederat că instanţa de recurs, în mod eronat, a reţinut că recurenta, autor al excepţiei de neconstituţionalitate, ar fi susţinut că simpla declarare a recursului determină controlul instanţei superioare, fără a fi necesară motivarea căii de atac, deşi aceasta a susţinut că, potrivit Curţii Constituţionale, recursul prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, se declară obligatoriu în termenul de 48 de ore de la pronunţare, iar motivarea acestuia se poate face oricând înainte de primul termen de judecată.

Contestatoarea a mai susţinut că decizia nr. 321 din data de 09.05.2017 a Curţii Constituţionale, iar nu decizia nr. 714 din data de 09.11.2017, reţinută în mod greşit de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a statuat că recursul prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 este o cale specială de atac ce nu poate fi calificată în funcţie de reglementările procedurii civile.

Totodată, contestatoarea a susţinut că, printr-o altă decizie, Curtea Constituţională a statuat că motivarea recursului prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 se poate face oricând înainte de primul termen de judecată, în acest sens pronunţându-se chiar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în alte cauze, dar şi în cauza contestatoarei.

În consecinţă, contestatoarea a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, casarea/desfiinţarea hotărârii atacate, cu consecinţa judecării pe fond a recursului şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.

Intimaţii nu au formulat întâmpinări în prezentul dosar.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând contestaţiei în anulare, prin raportare la motivele invocate şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte o va respinge pentru considerentele ce urmează a fi arătate.

Prin cererea supusă analizei s-a invocat, drept motiv al contestaţiei în anulare, art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale.

Textul legal vizează greşeli materiale cu caracter procedural, esenţiale, determinante pentru soluţia pronunţată, greşeli care să fi dus la pronunţarea unei soluţii eronate. Atât în practică, cât şi în doctrină sunt considerate a fi erori materiale care să constituie potenţiale motive de contestaţie în anulare: respingerea unui recurs ca tardiv, faţă de data înregistrării la instanţă, deşi la dosar se afla plicul cu data poştei din care rezulta că acesta fusese trimis în interiorul termenului de recurs, anularea unui recurs ca netimbrat, în pofida faptului că la dosar se află dovada achitării integrale a taxei judiciare de timbru, anularea unui recurs ca fiind formulat de către un mandatar fără procură, deşi la dosarul cauzei se află ataşată dovada mandatului dat de recurent etc.

În sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., greşeala materială care deschide calea contestaţiei în anulare vizează o eroare formală, evidentă, care, deşi distinctă de eroarea materială care poate fi îndreptată în condiţiile art. 442 C. proc. civ., nu poate fi iniţiată pentru remedierea unor greşeli decurgând din calificarea cererii, aprecierea probelor, interpretarea unor dispoziţii legale ori din stabilirea eronată a situaţiei de fapt.

Astfel, noţiunea de greşeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv, pentru că, dacă s-ar permite un astfel de demers procedural, în realitate s-ar deschide calea unui veritabil recurs la recurs, adică reanalizarea aceluiaşi recurs prin redeschiderea unei judecăţi soluţionate definitiv, încălcându-se astfel securitatea raporturilor juridice, ceea ce legea nu permite.

Din conţinutul deciziei contestate nu rezultă existenţa unor astfel de greşeli materiale care să ducă la anularea acesteia. Astfel, prin decizia atacată s-a anulat pentru nemotivare în termenul legal recursul declarat împotriva unei încheieri prin care s-a respins solicitarea de sesizare a instanţei de contencios constituţional, reţinându-se că recursul trebuia motivat în 48 de ore de la comunicarea încheierii recurate.

Contestatoarea a formulat critici care vizează pretinse greşeli de judecată, arătând că instanţa de recurs în mod eronat a admis excepţia nulităţii şi a considerat că recursul trebuia motivat în acelaşi termen în care se putea exercita calea de atac. A arătat că a invocat jurisprudenţă CCR care susţine teza sa potrivit căreia poate motiva recursul oricând până la primul termen acordat pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte notează, însă, că prezenta contestaţie în anulare specială, cale extraordinară de atac de retractare, nu poate fi primită pentru eventuala greşită aplicare a legii de către instanţa de judecată, criticile în acest sens reprezentând motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în calea de atac a recursului, nu şi în cadrul contestaţiei în anulare, unde instanţa este ţinută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege, fără a putea să examineze legalitatea soluţiei pronunţate. Or, prin intermediul contestaţiei în anulare nu se poate tinde la valorificarea unei erori de judecată.

Cum împrejurările reclamate de contestatoare nu se circumscriu motivului de contestaţie în anulare invocat, ci vizează termenul până la care poate motiva recursul prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deci interpretarea unor dispoziţii legale, acestea nu pot fi supuse analizei în cadrul unei contestaţii în anulare, deoarece această cale extraordinară de atac tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităţilor formale, expres şi limitativ prevăzute de lege, săvârşite de instanţă cu ocazia judecăţii, iar nu pentru că dezlegarea cauzei nu a fost bine soluţionată, în conformitate cu opinia contestatoarei.

Referitor la motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., în raport de formularea clară a acestui text, rezultă că această cale extraordinară de atac nu este admisibilă decât în cazul în care instanţa de recurs, respingând în totalitate sau admiţând în parte recursul, a omis analizarea unui motiv de recurs ce ar fi putut conduce la admiterea în tot a acestuia, iar nu şi atunci când instanţa a respins recursul în temeiul unei excepţii procesuale, cum este în cauza dedusă judecăţii, deoarece numai în cazul analizei pe fond a recursului este posibil să se omită analizarea unui motiv de recurs.

Or, având în vedere că, în cauză, recursul a fost anulat, se constată că nici dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. nu sunt incidente în speţă.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 508 C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 869 din 14 aprilie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 869 din 14 aprilie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 decembrie 2022.