Appeal over refusal to refer nullity rule to Constitutional Court dismissed as unfounded
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the petitioner's appeal against the Court of Appeal's decision that refused to refer to the Constitutional Court an exception of unconstitutionality of Article 490(1)-(2) and Article 471¹(1) of the Civil Procedure Code, which sanctions with absolute nullity an appeal lodged with the wrong court; the Court of Appeal's decision remains in force. The dispute arose from a challenge to a ruling rejecting a request to recuse judges in an underlying case; during the appeal against that ruling, the petitioner sought to challenge the constitutionality of the rule imposing nullity where an appeal is mistakenly filed with the appellate court rather than the court whose decision is challenged. The High Court held that the lower court correctly applied Article 29(1) of Law No. 47/1992, because the contested provisions had no direct connection with the case: the petitioner had not actually invoked the nullity exception at the relevant hearing, and any omission to record it in the minutes amounted to a mere clerical error correctable under Article 442(1) C. proc. civ., not a ground for cassation.
Legislator headnote
AI generatedart. 4711 alin. (1) C. proc. civ, art. 490 alin. (1) din C. proc. civ, art. 490 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992; Appeal over refusal to refer nullity rule to Constitutional Court dismissed as unfounded: The dispute arose from a challenge to a ruling rejecting a request to recuse judges in an underlying case; during the appeal against that ruling, the petitioner sought to challenge the constitutionality of the rule imposing nullity where an appeal is mistakenly filed with the appellate court rather than the court whose decision is challenged. The High Court held that the lower court correctly applied Article 29(1) of Law No. 47/1992, because the contested provisions had no direct connection with the case: the petitioner had not actually invoked the nullity exception at the relevant hearing, and any omission to record it in the minutes amounted to a mere clerical error correctable under Article 442(1) C. proc. civ., not a ground for cassation.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2022
asupra recursului de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul recursului
Prin încheierea civilă nr. 86/A/CC/2021 din 15 aprilie 2021, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia civilă, a fost respinsă cererea de recuzare a judecătorilor A. şi B., formulată de petentul C..
În speţă, petentul a atacat cu recurs această încheiere, cale de atac cu care Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a fost învestită.
În cadrul recursului, la 30 septembrie 2021, a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 490 alin. (1) şi (2) raportat la art. 4711 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit art. 490 alin. (1) din cod, recursul şi, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii.
A arătat că cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, iar textele de lege menţionate încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 24 alin. (1) şi art. 129 şi din Constituţia României, precum şi pe cele ale art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Sancţiunea nulităţii absolute ce survine, conform art. 490 alin. (1) din C. proc. civ., în cazul în care cererea de recurs nu a fost depusă la instanţa a cărei hotărâre se atacă, este excesivă şi disproporţionată, având ca efect încălcarea dreptului la exercitarea efectivă a căii de atac şi, prin urmare, lezarea gravă a drepturilor la apărare şi la accesul efectiv la justiţie, în condiţiile în care nedepunerea cererii la instanţa prevăzută de lege nu poate fi decât rezultatul unei simple erori.
Prin decizia civilă nr. 437R din 9 decembrie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 490 alin. (1) şi (2), art. 4711 alin. (1) C. proc. civ., precum şi recursul formulat împotriva încheierii civile nr. 86/A/CC din 15.04.2021 a Tribunalului Cluj.
2. Calea de atac exercitată în cauză
Această ultimă hotărâre a făcut obiect al recursului declarat de pârâtul C..
În cuprinsul memoriului de recurs, acesta a susţinut că, în mod greşit, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, fiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.
Curtea de Apel a ignorat invocarea explicită de către petent a excepţiei de nulitate a recursului la termenul de judecată din 30 septembrie 2021, nulitate determinată de faptul că, din eroare, a depus cererea de recurs la Curtea de Apel Cluj, iar nu la Tribunalul Cluj, astfel cum s-ar fi impus, în aplicarea prevederilor art. 490 alin. (1) C. proc. civ.
În încheierea de şedinţă din 30 septembrie 2021, contrar realităţii, nu s-a consemnat despre această excepţie, deşi solicitarea de sesizare cu dispoziţiile legale menţionate a fost determinată de incidenţa în cauză a art. 490 alin. (1) C. proc. civ. privind nulitatea recursului în situaţia în care acesta nu a fost depus la instanţa a cărei hotărâre se atacă.
A apreciat recurentul, pe de altă parte că, faţă de dispoziţiile art. 490 alin. (1) şi 394 alin. (1) C. proc. civ., completul de judecată avea obligaţia să invoce, din oficiu, excepţia.
A solicitat, în temeiul motivului de nelegalitate înscris în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii şi admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
3. Apărările formulate în recurs
Intimata D. S.A. nu a formulat întâmpinare.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul C. are caracter nefondat, pentru următoarele considerente.
Susţinerile privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din perspectiva neîndeplinirii condiţiei de legătură cu cauza a normelor legale invocate urmează a fi examinate în coordonatele motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi nu al pct. 5, cum s-a indicat, având în vedere că se pune în discuţie corecta aplicare a art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) al Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Corelativ, alin. (5) din acelaşi articol dispune că dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau 3, instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Ca atare, instanţa de judecată este abilitată, în raport de prevederile alin. (1) şi (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, să aprecieze ea însăşi asupra relevanţei textului incriminat ca fiind contrar legii fundamentale în soluţionarea cauzei în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.
Aşadar, posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanţei - de a putea respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate - este limitată de dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 strict la constatarea condiţiilor de admisibilitate, printre care şi cea referitoare la existenţa unei legături între textul legal a cărui neconstituţionalitate a fost invocată şi cauza dedusă judecăţii.
În speţă, cererea de cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 490 alin. (1) şi (2) raportat la art. 4711 alin. (1) C. proc. civ. a fost formulată în cadrul soluţionării recursului împotriva încheierii nr. 86A din 15 aprilie 2021, de respingere a recuzării, apreciind-se că este excesivă sancţiunea nulităţii absolute ce intervine, conform art. 490 alin. (1) C. proc. civ., în situaţia în care cererea de recurs nu a fost depusă la instanţa a cărei hotărâre se atacă.
Petentul a susţinut în memoriul de recurs că dispoziţiile pretins a fi neconstituţionale au legătură cu cauza, întrucât la termenul de judecată din 30 septembrie 2021 a ridicat excepţia de nulitate a recursului pe motiv că a fost depus, din eroare, la Curtea de Apel Cluj, şi nu la Tribunalul Cluj, cum ar fi trebuit să procedeze în conformitate cu art. 490 alin. (1) C. proc. civ.
Această critică nu se confirmă în speţă.
Din lecturarea încheierii de la termenul de judecată din 30 septembrie 2021, la care a fost formulată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, nu reiese că s-a invocat o atare excepţie, petentul arătând doar că "din eroare a depus recursul la Curtea de Apel Cluj în loc să îl depună la Tribunalul Cluj.’’
Pe de altă parte, nici în analiza recursului contra încheierii de respingere a cererii de recuzare, instanţa nu a tranşat motivul de nulitate pretins a fi invocat, calea de atac fiind examinată prin raportare la ipoteza de casare indicată de parte, art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
În consecinţă, instanţa de recurs nu a fost învestită cu excepţia nulităţii pentru motivul prevăzut de art. 490 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în mod corect, a apreciat că nu se identifică o legătură directă între prevederile supuse controlului şi soluţia asupra recursului, realizând o aplicare judicioasă a art. 29 alin. (1) al Legii nr. 47/1992.
Se mai reţine că omisiunea consemnării, în încheierea de şedinţă din 30 septembrie 2021, a invocării excepţiei de nulitate nu constituie o chestiune de nelegalitate, care să poată fi cenzurată în recursul pendinte, ci o greşeală de tip redacţional, subsumabilă unei erori materiale ce se îndreaptă pe calea art. 442 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru argumentele expuse, recursul va fi respins, ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul C. împotriva deciziei civile nr. 437/R din 9 decembrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 490 alin. (1) şi (2) raportat la art. 4711 C. proc. civ.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2022.