Revision of forced execution: Positive effect of res judicata requires identity of parties and object for distinct enforcement titles

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2022

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui, la 29 august 2019, sub nr. x/2019, contestatorii A. şi B. în contradictoriu cu intimaţii Banca de Export-Import a României EXIMBANK S.A. şi C. S.A., prin administrator judiciar D. şi administrator judiciar E. au formulat contestaţie la executare cu privire la executarea silită demarată de către intimată în dosarul de executare nr. 62/2019 instrumentat de BEJ F., în temeiul titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin seria x nr. x emis de C. S.A. la 20 august 2014, avalizat de contestatori.

Au solicitat următoarele: - admiterea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune; anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 62/2019 aflat pe rolul BEJ F., în temeiul titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin avalizat de A. şi B., seria x nr. x emis de C. S.A. la 20 august 2014; - aplicarea art. 2315 C. civ. şi, pe cale de consecinţă, liberarea contestatorilor de obligaţiile rezultând din calitatea de avalist în limita sumei pe care nu pot să o recupereze de la debitorul principal, din culpa intimatei; - întoarcerea executării silite în situaţia în care creanţa în temeiul căreia a fost demarată executarea silită s-ar realiza în tot sau în parte, până la soluţionarea contestaţiei la executare; - obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor ocazionate de judecarea prezentului litigiu.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 690 din 26 martie 2021, Judecătoria Vaslui a respins, ca neîntemeiată, excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei la executare invocată de intimata Banca de Export-Import a României EXIMBANK S.A..

A admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de contestatorii A. şi B. şi, pe cale de consecinţă, a admis contestaţia la executarea silită formulată de contestatorii A. şi B. în contradictoriu cu intimata Banca de Export-Import a României EXIMBANK S.A. şi cu intimata C. S.A., prin administrator judiciar D. şi administrator judiciar E..

A anulat executarea silită şi toate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 62/2019, aflat pe rolul BEJ F. în baza titlului executoriu reprezentat de Biletul la Ordin seria x nr. x emis de C. S.A. la 20 august 2014 şi avalizat de contestatori.

A admis cererea de întoarcere a executării şi a obligat intimata să restituie contestatorilor toate sumele încasate de BEJ F. în cadrul dosarului de executare nr. 62/2019.

A luat act de solicitarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 1495 din 27 octombrie 2021 pronunţată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr. x/2019, a fost respins ca neîntemeiat apelul formulat de apelanta Banca de Export-Import a României EXIMBANK S.A. împotriva sentinţei civile nr. 690 din 26 martie 2021 pronunţată de Judecătoria Vaslui, care a fost păstrată. S-a luat act că se vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

4. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei civile nr. 1495 din 27 octombrie 2021 a Tribunalului Vaslui, secţia civilă pronunţată în dosarul x/2019 a formulat cerere de revizuire Banca de Export-Import a României EXIMBANK S.A., întrucât aceasta încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, fiind în contradicţie cu decizia nr. 889/A/2020 pronunţată la 23 iulie 2020 de Tribunalul Vaslui în dosarul nr. x/2018.

Cererea de revizuire s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

5. Hotărârea pronunţată în revizuire

Prin decizia civilă nr. 125 din 23 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi – secţia civilă a fost respinsă cererea de revizuire formulată de Banca de Export-Import a României EXIMBANK S.A. împotriva deciziei civile nr. 1495 din 27 octombrie 2021 a Tribunalului Vaslui, secţia civilă, pronunţată în dosarul x/2019

6. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 125 din 23 februarie 2022 a declarat recurs revizuenta Banca de Export-Import a României EXIMBANK împotriva deciziei nr. 125 din 23 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-revizuentă a invocat că este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, fiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate, contrar celor reţinute de instanţa de revizuire.

În dezvoltarea acestei critici a menţionat că decizia nr. 889/A/2020 şi decizia nr. 1495/2021 sunt definitive, nu au fost pronunţate în acelaşi dosar, nu a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat în al doilea dosar, iar dosarele au avut ca obiect contestaţii la executare.

În ceea ce priveşte identitatea de părţi, recurenta a susţinut că decizia este contradictorie, întrucât instanţa a reţinut, pe de-o parte, că nu există identitate de părţi însă pe de altă parte, a reţinut că litigiile s-au derulat între aceleaşi părţi. În aprecierea recurentei, autoritatea de lucru judecat poate opera când identitatea de părţi este parţială, doar asupra părţilor care au participat în ambele litigii, astfel cum prevede principiul relativităţii hotărârii judecătoreşti.

A mai arătat că titlurile executorii sunt autonome, fiind contestate în cadrul unor contestaţii la executare care au vizat dosare de executare diferite, însă tratează o chestiune identică în mod diferit, ceea ce a condus la pronunţarea unor hotărâri diametral opuse.

În opinia recurentei, contrar celor reţinute de instanţa de revizuire, este îndeplinită tripla identitate (cauză, obiect şi părţi), întrucât în speţă se poate discuta despre un bilet la ordin avalizat de intimaţi şi termenul de introducere la plată.

În ceea ce priveşte contradictorialitatea celor două hotărâri, a menţionat că prin decizia revizuită se califică un bilet la ordin ca fiind unul la vedere, contrar celor menţionate în contractul de credit pentru a cărui garantare a fost emis şi, pornind de la această calificare eronată, s-a reţinut că dreptul recurentei de a cere executarea silită este prescris, întrucât executarea silită a fost iniţiată la mai mult de 3 ani de la data scadenţei. În schimb, prin decizia nr. 889/A/2020 aceeaşi instanţă a statuat, cu putere de lucru judecat, că biletul la ordin emis este unul în alb, fără protest, cum de altfel a fost stipulat în contractul de credit pentru a cărui garantare a fost emis. Prin urmare, nu pot fi aplicate prevederile art. 37 din Legea nr. 58/1934, ci sunt incidente prevederile art. 12 din acelaşi act normativ, împrejurare care determină o altă scadenţă, nefiind împlinit termenul de prescripţie de a cere executarea silită.

Recurenta a apreciat că aceste aspecte nu reprezintă elemente de practică neunitară, ci reflectă contradictorialitatea între hotărâri, motiv pentru care sunt incidente prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A concluzionat în sensul că, prin urmare, există un aspect pozitiv pentru partea care a câştigat procesul, în sensul că aceasta se poate prevala de dreptul recunoscut prin hotărâre definitivă într-o nouă judecată, fără ca partea adversă sau instanţa să mai poată lua în discuţie existenţa dreptului, dar şi un aspect negativ pentru partea care a pierdut procesul, întrucât nu se mai poate pune în discuţie dreptul său într-un alt proces. Aspectul negativ va fi incident dacă într-un al doilea proces, între aceleaşi părţi, se încearcă valorificarea aceleiaşi pretenţii, invocându-se acelaşi temei juridic, extinzându-se astfel autoritatea de lucru judecat a hotărârii iniţiale asupra sorţii unui viitor litigiu, în sensul de a institui o interdicţie a unei noi judecăţi cu privire la acelaşi chestiune litigioasă între aceleaşi părţi. Au menţionat recurenţii-revizuenţi că, pe calea revizuirii, au înţeles să fructifice tocmai efectul negativ al autorităţii de lucru judecat.

În drept, cerere de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

7. Înregistrarea recursului la Înalta Curte şi apărările formulate

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 18 aprilie 2022.

Având în vedere data înregistrării contestaţiei la executare, înregistrată sub dosar nr. x/2019 pe rolul instanţelor judecătoreşti la 29 august 2019, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Intimaţii B. şi A. au depus întâmpinare la 20 iunie 2022, în termen legal, cererea de recurs fiindu-le comunicată la 30 mai 2022 . Prin întâmpinare, au solicitat anularea recursului pentru neîncadrarea criticilor în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. şi respingerea recursului ca nefondat.

În esenţă, intimaţii au arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât cele două hotărâri nu sunt potrivnice, iar prin a doua hotărâre nu se încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al primei hotărâri. Interpretarea legală dată prin prima hotărâre constituie o opinie a instanţei care nu este obligatorie pentru o altă instanţă care judecă o cauză similară, dat fiind că, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4) C. proc. civ., este interzis judecătorului să stabilească dispoziţii general obligatorii prin hotărârile pe care le pronunţă în cauzele ce îi sunt supuse judecăţii.

Recurenta-revizuentă Banca de Export – Import a României EXIMBANK a comunicat răspuns la întâmpinare la 5 iulie 2022, prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului şi admiterea recursului declarat, casarea deciziei nr. 125 din 23 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi – secţia civilă şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată la 8 decembrie 2022, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a respins excepţia nulităţii recursului şi a rămas în pronunţare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:

Principala critică dedusă analizei instanţei de control judiciar priveşte încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat de către instanţa învestită cu cererea de revizuire şi urmează a fi examinată prin prisma motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., deoarece recurenta invocă interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, acestea fiind norme de procedură, iar nu de drept material.

În speţă, recurenta a formulat cerere de revizuire, în contradictoriu cu intimaţii A. şi B., împotriva deciziei civile nr. 1495 din 27 octombrie 2021 a Tribunalului Vaslui, secţia civilă pronunţată în dosarul x/2019, prin care a fost respins, ca neîntemeiat, apelul formulat de apelanta Banca de Export-Import a României EXIMBANK S.A. împotriva sentinţei civile nr. 690 din 26 martie 2021.

Astfel, în cadrul dosarului nr. x/2019 soluţia pronunţată de instanţă a fost de admitere a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de contestatorii A. şi B., şi, pe cale de consecinţă, fiind admisă contestaţia la executarea silită formulată de contestatori în contradictoriu cu intimata Banca de Export-Import a României EXIMBANK S.A. şi cu intimata C. S.A., prin administrator judiciar D. şi administrator judiciar E.. Drept urmare, s-a anulat executarea silită şi toate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 62/2019, aflat pe rolul BEJ F. în baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin seria x nr. x emis de C. S.A. la 20 august 2014 şi avalizat de contestatori.

Cererea de revizuire s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 501 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind invocat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat în raport cu decizia nr. 889/A pronunţată la 23 iulie 2020 de Tribunalul Vaslui în dosarul cu nr. x/2018

În aprecierea recurentei-revizuente este îndeplinită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, motiv pentru care, contrar celor reţinute prin decizia de revizuire, este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Critica este nefondată.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 C. proc. civ., astfel: (1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre.

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, atât în ceea ce priveşte efectul negativ, cât şi cel pozitiv, astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 431 C. proc. civ.

Potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ., "Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

În acest mod, legiuitorul a consacrat în mod explicit, in terminis, pe plan normativ şi efectul pozitiv al lucrului judecat prin care o chestiune litigioasă, dedusă judecăţii în mod incidental şi dezlegată în cadrul unui proces, a cărei rezolvare nu se va regăsi în dispozitivul hotărârii, este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi nesocotită, contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părţi (res iudicata pro veritate habetur).

Într-o astfel de situaţie, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune existenţa unui proces în desfăşurare, în cadrul căruia se impun ca un "dat" dezlegările anterioare ale instanţei.

Înalta Curte reţine că, în litigiul pendinte, în mod legal s-a reţinut de către instanţa învestită cu cererea de revizuire că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece nu se poate reţine încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat, în condiţiile în care deciziile potrivnice vizează acte de executare întocmite în dosare distincte de executare, pornite pentru executarea unor titluri executorii diferite, aşadar nu se referă la aceeaşi chestiune litigioasă.

În aceste sens, curtea de apel a constatat, în mod judicios, că dosarul nr. x/2018, în care a fost pronunţată hotărârea potrivnică, a avut ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatorul A., împotriva executărilor silite începute în dosarele de executare nr. 52/2015 şi nr. 53/2015 instrumentate de BEJ F., dar în baza altor titluri executorii decât cel din prezenta cauză, respectiv biletele la ordin seria x nr. x emis de C. S.A. la 14 martie 2012 şi seria x nr. x emis de G. la 28 noiembrie 2013.

Drept urmare, se constată că, în dosarul în care a fost pronunţată decizia pretins contrară, judecata a purtat în privinţa drepturilor, chiar dacă similare, aparţinând altor persoane fizice, fiind fără relevanţă că societatea creditoare este aceeaşi, respectiv Banca de Export-Import a României EXIMBANK S.A.. De asemenea, cum soluţiile diferite nu sunt date în legătură cu executarea aceluiaşi titlu executoriu, în mod corect s-a reţinut că între cele două litigii nu există identitate de obiect.

Contrar criticilor din recurs, Înalta Curte notează că efectul pozitiv al autorităţii lucrului judecat presupune identitatea de părţi, astfel încât ceea ce s-a stabilit jurisdicţional anterior să se impună aceloraşi părţi, cu efect obligatoriu într-un nou proces, care are legătură cu aspectele litigioase deja tranşate, dată fiind relativitatea efectelor lucrului judecat.

Dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., care consacră legislativ efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, trebuie interpretate sistematic, referindu-se la aceleaşi părţi care au participat în litigiul iniţial. Numai în această situaţie, în care se invocă o chestiune deja judecată definitiv între aceleaşi părţi, subzistă raţiunile autorităţii lucrului judecat, anume imposibilitatea contrazicerii în privinţa unei probleme asupra căreia părţile respective s-au judecat, au avut posibilitatea unor dezbateri contradictorii şi care, fiind dezlegată definitiv, li se impune şi în litigiile ulterioare, având legătură cu primul.

Totodată, se reţine că hotărârea faţă de care s-a invocat încălcarea autorităţii de lucru judecat reprezintă, în realitate, o decizie de practică judiciară, iar împrejurarea că prin această hotărâre a fost adoptată o soluţie diferită în ceea ce priveşte termenul de prezentare la plată a biletului la ordin avalizat, faţă de cea pronunţată prin decizia nr. 1495 din 27 octombrie 2021 a Tribunalului Vaslui, nu se circumscrie cazului de revizuire invocat, fiind cel mult o chestiune care ar putea face obiect al unui mecanism de unificare a practicii judiciare, iar nu obiect al căii extraordinare de atac.

Aşadar, împrejurarea că instanţa de judecată, în economia specifică, distinctă, a fiecărei cauze cu obiect similar, pronunţă soluţii diferite, nu reprezintă un caz de contrarietate în sensul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci eventual de jurisprudenţă neunitară ce nu poate fi însă valorificat prin intermediul revizuirii.

În consecinţă, curtea de apel a aplicat în mod corespunzător dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reţinând că nu există identitate de părţi şi nici de obiect, motiv pentru care decizia nr. 1495 din 27 octombrie 2021 a Tribunalului Vaslui nu încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 889/A din 23 iulie 2020, pronunţată de aceeaşi instanţă.

Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., urmează a fi analizată critica prin care recurenta-revizuentă a învederat că există contradicţie între cele reţinute de instanţa de revizuire, întrucât, pe de-o parte, s-a arătat că nu există identitate de părţi şi, pe de altă parte, a apreciat instanţa că există identitate de părţi.

Nici această critică nu este fondată.

Înalta Curte reţine că, din perspectiva acestui motiv de recurs, hotărârea este casabilă când cuprinde considerente contradictorii, în sensul că din unele rezultă temeinicia pretenţiilor supuse judecăţii, iar din altele netemeinicia acestora.

Nu poate fi reţinut caracterul contradictoriu al considerentelor deciziei recurate, în condiţiile în care curtea de apel a expus în mod coerent raţionamentul juridic care fundamentează soluţia de respingere a cererii de revizuire, neexistând o contradicţie în ceea ce priveşte examinarea condiţiilor ce trebuie întrunite pentru a fi incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, raportându-se la condiţiile prevăzute de norma menţionată, curtea de apel a constatat, în primul rând, că în cauzele soluţionate prin hotărârile definitive invocate de revizuent nu există identitate de părţi şi, continuând verificarea condiţiilor de admisibilitate a revizuirii, a concluzionat că nu există nici identitate de obiect, întrucât instanţele au analizat acte de executare întocmite în dosare distincte de executare, pornite pentru executarea unor titluri diferite.

Menţiunea privind împrejurarea că litigiile s-au purtat între acelaşi părţi nu evidenţiază pretinsul caracter contradictoriu al motivării, având în vedere că instanţa expune un argument suplimentar pentru a sprijini concluzia că nu este incident motivul de revizuire invocat, respectiv că nu este îndeplinită condiţia privind identitatea de obiect, context în care nu prezintă nicio relevanţă identitatea parţială de părţi între cele două litigii.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea recurată nu este susceptibilă de criticile formulate şi că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins ca atare, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta Banca de Export-Import a României EXIMBANK împotriva deciziei nr. 125 din 23 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2022.