Absolute nullity of forged corporate bylaws and statutes based on illicit cause versus admissibility challenge of the action for lack of interest and evidentiary value of copies

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2022

După deliberare, asupra cauei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Suceava – secţia civilă sub nr. x/2013 la 27 septembrie 2013, reclamantul Parchetul de lângă Judecătoria Suceava le-a chemat în judecată pe pârâtele A., Obştea Gemenea şi Instituţia Prefectului – Judeţul Suceava solicitând anularea înscrisurilor falsificate, intitulate "Aşezământul Obştei Composesoratului – Obştea Gemenea", respectiv a înscrisului intitulat "Statutul Obştei Gemenea".

În drept, a invocat dispoziţiile art. 92 alin. (1) şi art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., raportat la art. 245 lit. c)1 C. proc. pen.

La termenul de judecată din 11.03.2013, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale, iar prin sentinţa civilă nr. 1099 din 11 martie 2014, a admis excepţia şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – secţia civilă sub nr. x/2013, la 14 mai 2014. Prin încheierea din 25 noiembrie 2014 Tribunalul Suceava – secţia civilă a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea dosarului, spre soluţionare, Tribunalului Botoşani – secţia civilă, urmare a faptului că, prin Hotărârea nr. 78 din 13 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Suceava a fost respinsă cererea de suspendare a cauzei şi a fost admisă cererea de strămutare a dosarului nr. x/2013 de la Tribunalul Suceava la Tribunalul Botoşani.

La 27 martie 2015, numitul B. a depus cerere de intervenţie accesorie în favoarea pârâtelor A. şi Obştea Gemenea. În favoarea aceloraşi părţi a depus cerere de intervenţie accesorie şi numitul C..

Prin încheierea din 11 septembrie 2015, Tribunalul Botoşani – secţia civilă a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea definită a dosarului nr. x/2015 al Judecătoriei Galaţi.

Cauza a fost repusă pe rol prin încheierea din 18 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Botoşani – secţia civilă.

Prin încheierea din 13 mai 2016, tribunalul a suspendat judecata până la soluţionarea contestaţiei în anulare ce forma obiectul dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Galaţi. Cauza a fost repusă pe rol prin încheierea din 19 iunie 2020 a Tribunalului Botoşani.

2. Hotărârea Tribunalului Botoşani

Prin sentinţa nr. 213 din 18 februarie 2021, Tribunalul Botoşani – secţia civilă a admis acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, în contradictoriu cu pârâţii A., Obştea Gemenea şi Instituţia Prefectului Suceava şi a dispus anularea înscrisurilor intitulate "Aşezământul Obştei Composesoratului-Obştea Gemenea" şi "Statutul Obştei Gemenea".

3. Hotărârea Curţii de Apel Suceava

Prin decizia nr. 1035 din 27 octombrie 2021, Curtea de Apel Suceava – secţia I civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâtele A. şi Obştea Gemenea, prin reprezentant legal D., împotriva sentinţei nr. 213 din 18 februarie 2021, pronunţate de Tribunalul Botoşani – secţia I civilă – în dosarul nr. x/2013, intimaţi fiind reclamantul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava şi Instituţia Prefectului Judeţului Suceava.

4. Recursurile

Împotriva deciziei nr. 1035 din 27 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava – secţia I civilă au declarat recursuri pârâtele A. şi Obştea Gemenea.

Deşi recurentele au formulat cereri de recurs distincte, criticile invocate sunt similare, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Astfel, prin motivele de recurs formulate, ambele recurente au susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 13 şi 14 C. proc. civ., care reglementează principiului dreptului la apărare şi al contradictorialităţii, ale art. 153 şi următ. C. proc. civ., privitoare la nelegala citare a pârâtei Obştea Gemenea, prin reprezentantul său, D., ale art. 63-67 C. proc. civ., ce vizează nerespectarea regulilor procedurale în cazul cererilor de intervenţie accesorii în interesul pârâtelor Obştea Gemenea şi A., a nejudecării acestor cereri, şi ale art. 966 din C. civ. de la 1864.

Au afirmat că au fost încălcate, de către instanţa de apel şi dispoziţiile art. 445, art. 247, art. 248, art. 470 alin. (1) lit. c) şi art. 185 alin. (1) teza 1 C. proc. civ. şi ale art. 966 şi 967 din C. civ. de la 1864.

Au menţionat că în mod greşit instanţa de apel a stabilit că toate normele invocate în motivele de apel au fost aplicate corect, în spiritul şi în litera legii. Or, tocmai interpretarea şi modul de aplicare a acestor norme de către instanţa de apel se constituie într-o critică veritabilă de nelegalitate a deciziei recurate.

În acest sens, au susţinut că este nelegală soluţia de respingere a criticii ce a vizat încălcarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 13 şi 14 C. proc. civ., care reglementează principiul dreptului la apărare şi al contradictorialităţii. Respingând această critică, instanţa de apel şi-a însuşit interpretarea şi aplicarea normelor evocate de către tribunal, reţinând că încheierile preparatorii pronunţate nu leagă instanţa de măsura ordonată, putându-se reveni asupra sa dacă se impune în vederea unei bune administrări a justiţiei.

Au arătat că au precizat că, ulterior repunerii pe rol a cauzei, la 18.10.2019, tribunalul a amânat cauza până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Galaţi, având ca obiect contestaţie în anulare formulată împotriva hotărârii pronunţate în recurs în dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Galaţi.

Deşi dosarul Tribunalului Galaţi nu era definitiv soluţionat, după mai multe amânări în scopul verificării soluţiei pronunţate asupra contestaţiei în anulare, instanţa a procedat la continuarea judecăţii şi la pronunţarea soluţiei, fiind fără relevanţă suspendarea ulterioară a judecăţii recursului, pronunţată de Tribunalul Galaţi la 23 iunie 2021, la care a făcut referire în considerente, hotărârea atacată cu apel fiind dată la 18 februarie 2021, anterior suspendării recursului.

Recurentele au mai arătat că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, nesocotind şi încălcând dispoziţiile art. 153 şi următ. C. proc. civ., atunci când a considerat că pârâta Obştea Gemenea a fost legal citată. Or, din actele de procedură efectuate reiese că recurenta pârâtă Obştea Gemenea nu a fost citată prin reprezentantul ei legal, D., iar faptul că dovezile de înmânare au fost semnate de recurenta A. nu suplineşte aceasta lipsă, respectiv necitarea părţii prin reprezentantul său legal.

Motivul invocat priveşte necitarea părţii prin reprezentant, potrivit art. 155 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., chestiune la care curtea de apel nu a răspuns, fiind preocupată de analiza altui aspect, respectiv a aceluia că procedura de citare a recurentei Obştea Gemenea este îndeplinită, prin semnarea dovezilor de înmânare de un terţ faţă de reprezentantul legal, persoană însărcinată cu primirea corespondenţei a persoanei juridice de drept privat.

Au afirmat că hotărârea este nelegală şi din perspectiva respingerii criticilor din apel privind nesocotirea dispoziţiilor art. 63-67 C. proc. civ., întrucât, deşi în cauză s-au depus cereri de intervenţie accesorii în interesul recurentelor Obştea Gemenea şi A., instanţa nu s-a pronunţat asupra acestora, deşi trebuia să le admită cel puţin în principiu, iar intervenienţii să fie introduşi în cauză.

Trimiterile pe care curtea de apel le-a făcut la dispoziţiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează completarea hotărârii, nu sunt de natură să suplinească soluţionarea acestui motiv de nelegalitate. Recurentele, în baza principiului disponibilităţii, nu au solicitat completarea hotărârii în apel, ci doar anularea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea soluţionării cererilor de intervenţie cu care prima instanţă a fost învestită, motiv pentru care nu se poate vorbi despre incidenţa art. 445 C. proc. civ., greşit aplicat de instanţa de apel, conform cu care completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului.

Or, este fără echivoc că din apelul declarat în cauză nu rezultă că ar fi cerut completarea hotărârii primei instanţe, nefiind invocate normele juridice care reglementează această instituţie.

Considerentele care au stat la baza respingerii acestui motiv de apel, în sensul că se putea cere doar completarea hotărârii şi nu se putea declara apel pentru omisiunile de soluţionare a unor cereri sunt nelegale, întrucât recurentele aveau la îndemână această procedură pe durata termenului de apel, în calea de atac a apelului şi a completării hotărârii, optând să declarare apel.

O altă interpretare este de natură să le prejudicieze pe recurente, referitor la succesiunea intervenientului C., în condiţiile în care cererea de completare trebuia făcută doar în termenul de apel, iar termenul a fost pierdut.

Au menţionat că, în termenul de apel, au declarat această cale de atac, invocând nesoluţionarea cererilor de intervenţie, fiind fără putinţă de tăgadă că nu au solicitat completarea hotărârii cu judecarea cererilor de intervenţie, neavând interes ca soluţionarea acestora să se facă cu încălcarea dublului grad de jurisdicţie.

Au arătat că hotărârea recurată este nelegală şi pentru că instanţa de apel a respins, ca nefondate, criticile cu privire la interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 966 şi 967 din C. civ. de la 1864. În mod greşit, instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt se încadrează în cerinţele acestor dispoziţii legale, care reglementează nulitatea absolută a unui act juridic fondat pe o cauză ilicită, în condiţiile în care prezumţia legală a cauzei ilicite nu a fost răsturnată. Înscrisurile a căror nulitate absolută s-a cerut a fi constatată sunt, în realitate, copii ale unor copii de pe înscrisuri, fără putere doveditoare.

Fiind o cerere de anulare a unor copii de pe copii, recurentele au considerat că sunt incidente dispoziţiile art. 286 şi următ. C. proc. civ., care reglementează regimul copiilor, dispoziţii care au fost nesocotite de prima instanţă, care a reţinut nelegal că, în cazul copiilor de pe copii, fie ele şi după înscrisuri constitutive de drepturi, care nu au putere doveditoare, acestea nu sunt apte să producă efectele juridice ale manifestării de voinţă exprimate în cuprinsul lor.

În aceste condiţii, în apel s-a susţinut că cererea reclamantului de anulare a unor înscrisuri fără putere probatorie, este nu numai esenţialmente nelegală, dar şi lipsită de interes, respectiv inadmisibilă, motiv pentru care a fost invocată excepţia inadmisibilităţii cererii, condiţia interesului putând fi verificată de instanţă pe tot parcursul procesului.

Recurentele au arătat că hotărârea Curţii de apel este nelegală şi prin încălcarea principiului dreptului la apărare, a contradictorialităţii şi a obligaţiilor privind judecata cauzei, precum şi a dispoziţiilor art. 247 şi art. 248 C. proc. civ., prin faptul că instanţa nu a pus în discuţia părţilor şi a nesocotit invocarea excepţiei de inadmisibilitate a cererii introductive.

Mai mult, instanţa de apel a reţinut, în motivarea soluţiei sale, incidenţa dispoziţiilor art. 470 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi ale art. 185 alin. (1) teza 1 din acelaşi cod, de vreme ce excepţia de inadmisibilitate a acţiunii pentru lipsa de interes este o excepţie de ordine publică, ce poate fi ridicată de parte şi în apel, aceasta excepţie primind în mod nelegal de instanţa de apel, calificarea de simplu motiv de apel, invocat în afara termenului procedural.

În susţinerea acestei excepţii, pe care recurentele înţeleg să o ridice şi în recurs, invocând aceleaşi motive şi apărări, au aratat că, în speţă, nu este justificat interesul actual al declanşării unui demers juridic pentru desfiinţarea unor înscrisuri care nu sunt apte a dovedi ceea ce conţine cuprinsul lor. Aceasta pentru că un asemenea înscris, după voinţa legiuitorului, nu are valoare şi nu poate fi considerat un act juridic în sensul legii civile, care să exprime o voinţă juridică, aptă să producă efecte juridice, fiind un neconstitutiv de drepturi, ineficient din punct de vedere juridic şi inopozabil terţilor.

Despre faptul că este vorba despre o copie de pe o copie s-a făcut menţiune în întâmpinarea Instituţiei Prefectului depusă în apel, arătându-se că, prin raportul de constatare tehnico - ştiinţifică nr. x din 27.03.2013, efectuat de IPJ Suceava, Serviciul criminalistic, s-a stabilit că este vorba despre o falsificare a unor copii făcute după alte copii.

Astfel, au considerat că este lipsită de interes şi inadmisibilă cererea de chemare în judecată a reclamantului, de desfiinţare a unor înscrisuri care, conform legii nu au putere doveditoare, chiar dacă o autoritate administrativă sau judiciară, nesocotind prevederile art. 286 alin. (5) C. proc. civ. şi alte dispoziţii privitoare la evaluarea probelor, le-au conferit o astfel de putere.

Recurentele au solicitat admiterea acestei excepţii, susţinând că cererea reclamantului nu îndeplineşte una din condiţiile cumulative de exercitare a acţiunii civile, anume justificarea unui interes, potrivit art. 32 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., interes care să fie în conformitate cu prevederile art. 33 din acelaşi cod, adică determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Au arătat că hotărârea este nelegală, întrucât instanţa de apel, cu încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., şi-a însuşit pe deplin concluziile instanţei de fond, legate de netemeinicia criticilor apelantei, prin care s-a reţinut, fără legătură cu cauza, termenul E., care apare înscris în extrasele de carte funciară, stabilind că acest termen a fost folosit pentru noţiunea de comună şi nu de obşte, în sensul de asociere de persoane, (astfel cum ar rezulta din documentele eliberate de Direcţia Judeţeană a Arhivelor Statului Suceava şi fără a se indica despre ce documente este vorba).

În mod nelegal, cu încălcarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil, instanţa de apel nu a înlăturat din considerente aceste statuări, ci a adus argumente în plus care prin care termenul E. are legătură directă şi intrinsecă cu cauza de nulitate absolută a actelor ce fac obiectul litigiului. Însă, în faţa instanţei de fond nu a fost pus în discuţie acest aspect legat de cuprinsul şi înţelesul actelor de proprietate ale Obştii Gemenea, respectiv cuprinsul şi traducerile înscrise în extrasele de carte funciară, la rubrica numelui proprietarului, în baza cărora s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea Obştii Gemenea.

În aceasta manieră, esenţialmente nelegală, recurentelor şi intervenienţilor din acest dosar li s-a încălcat dreptul de a se apăra şi de a depune şi înscrisuri din care rezultă că termenul de E. este corect tradus în extrasele de carte funciară ca obşte în devălmăşie cu cote egale pentru fiecare membru deposedat.

5. Întâmpinarea şi răspunsul la întâmpinare

Prin întâmpinarea depusă la 9 februarie 2022, intimata Instituţia Prefectului – Judeţul Suceava a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La 14 februarie 2022, recurenta A. a depus întâmpinare la recursul declarat de recurenta Obştea Gemenea, iar această din urmă recurentă a depus întâmpinare la recursul declarat de recurenta A..

La 3 martie 2022, recurentele au depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata Instituţia Prefectului – Judeţul Suceava.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost comunicat părţilor, iar prin încheierea din camera de consiliu din 29 septembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă a admis în principiu recursurile, stabilind termen pentru soluţionarea acestora în şedinţa publică de la 24 noiembrie 2022, cu citarea părţilor.

7. Soluţia şi considerentele Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asupra recursurilor

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Recurentele critică, în condiţiile impuse de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., respingerea de către instanţa de apel a motivului referitor la încălcarea de către prima instanţă a principiilor reglementate de art. 13 şi 14 C. proc. civ. privind dreptul la apărare şi contradictorialitatea procesului civil. Susţin recurentele că instanţa de fond a trecut la judecata cauzei fără a aştepta soluţionarea dosarului în care formulaseră contestaţie în anulare împotriva hotărârii prin care au fost anulate hotărârile comisiilor de fond funciar deşi, pentru acest motiv, a amânat judecata cauzei în perioada din 18.10.2019 - 5.02.2021, când a fixat un termen pentru ca părţile să-şi prezinte concluziile pe fondul cauzei.

Critica este nefondată. Astfel, în mod corect instanţa de apel a apreciat că nu se încalcă principiul respectării dreptului la apărare şi nici cel al contradictorialităţii întrucât părţile au fost citate pentru dezbaterile pe fond, după mai multe amânări succesive, refuzul acestora de a formula concluzii pe fondul pricinii reprezentând o încălcare a obligaţiilor procesuale ce nu putea împiedica instanţa să treacă la judecata pricinii.

Având în vedere că în prezenta cauză nu s-a dispus suspendarea judecăţii până la soluţionarea dosarului nr. x/2019 (care viza soluţionarea unei căi extraordinare de atac de retractare formulată împotriva unei hotărâri definitive) şi nici nu s-a statuat asupra vreunei legături între cele două litigii care să creeze o dependenţă a obiectului prezentului litigiu de soluţia pronunţată în cel paralel, în mod corect s-a procedat la soluţionarea cauzei, reţinând instanţa de apel că, dimpotrivă, după admiterea contestaţiei în anulare, judecata acţiunii în anularea hotărârii comisiei de fond funciar a fost suspendată până la soluţionarea acestui dosar care vizează legalitatea înfiinţării persoanei juridice care se pretinde îndreptăţită la reconstituire.

Or, în raport de această situaţie, recurentele nu au invocat o vătămare a drepturilor lor substanţiale produse prin soluţionarea acestui dosar anterior celuilalt, ci doar au susţinut că instanţa de fond ar fi revenit asupra dispoziţiei de amânare a cauzei, cu încălcarea garanţiilor lor procesuale.

Sub acest aspect, corect instanţa de apel a apreciat că încheierile de amânare a judecăţii cauzei nu au caracter interlocutoriu, instanţa putând reveni asupra măsurii dispuse dacă interesele procesului o cer. În condiţiile în care părţilor li s-a adus la cunoştinţă faptul că urmează a se discuta cauza pe fond, în contextul în care prelungirea nejustificată a judecării cauzei în primă instanţă înfrânge principiul celerităţii actului de judecată, nu se poate reţine o încălcare a dreptului la apărare sau a principiului contradictorialităţii trecerea la judecată, dat fiind refuzul acestora de a se prezenta la momentul dezbaterilor pe fond, instanţa fiind suverană în a aprecia dacă litigiul se află în etapa procesuală a dezbaterilor.

Într-o a doua critică întemeiată pe dispoziţiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., se invocă nerespectarea dispoziţiilor legale privind citarea pârâtei Obştea Gemenea, prin reprezentant legal D..

Critica nu este fondată în condiţiile în care nelegala citare la judecata unei cauze poate fi invocată doar de către partea care pretinde vătămari aduse drepturilor şi garanţiilor sale procesuale. Rezultă cu evidenţă, în cauză, faptul că pârâta Obştea Gemenea a cunoscut de proces şi a făcut apărările corespunzătoare, astfel încât invocarea nelegalei sale citări nu poate fi justificată de existenţa unei vătămări. De altfel, dispoziţia art. 155 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. privind citarea persoanei juridice prin reprezentant legal sau convenţional se referă la locul citării acesteia şi nu la persoana obligată să semneze de primire. Aceasta, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 162 alin. (1) C. proc. civ., înmânarea citaţiei se poate face şi către alte persoane abilitate în vederea primirii corespondenţei, obligaţia de a cita partea fiind legal îndeplinită, potrivit art. 153 C. proc. civ., câtă vreme se asigură aducerea la cunoştinţă a procesului în care este parte respectiva persoană juridică.

Pe de altă parte, dat fiind faptul că între cele două pârâte nu sunt interese procesuale contrare, iar A. s-a prevalat de mandatul de administrator încredinţat de către persoana juridică, calitate în care a primit şi a semnat citaţiile, aceasta nu îşi poate invoca propria culpă pentru a obţine rejudecarea cauzei în folosul său.

O a treia critică vizează împrejurarea că instanţa de fond nu s-ar fi pronunţat, în dispozitivul hotărârii, asupra cererilor de intervenţie accesorie, pârâta A. fiind şi moştenitoarea numitului C..

Critica este nefondată dat fiind faptul că, astfel cum a statuat instanţa de apel, omisiunea soluţionării unei cereri, chiar şi accesorie, poate fi invocată, de către partea interesată, printr-o cerere de completare a dispozitivului hotărârii, formulată în condiţiile art. 444 C. proc. civ., o atare omisiune neputând fi invocată în apel sau recurs astfel cum dispune art. 445 C. proc. civ.

Contrar susţinerilor recurentelor, legea procesual civilă nu instituie un drept de opţiune între calea de atac a apelului şi procedura de completare a hotărârii, iar împrejurarea că termenul de formulare a cererii a fost pierdut prin decesul intervenientului, nu determină admisibilitatea, sub acest aspect, a căii ordinare de atac declarată de succesoarea lui în nume propriu, parte în litigiul pendinte ci, cel mult ridică o problemă de interes a acesteia în formularea cererii completatoare, câtă vreme cererea de intervenţie avea un caracter accesoriu apărării sale şi nu principal.

Recurentele au susţinut, pe fondul cauzei, că instanţele devolutive au încălcat dispoziţiile art. 966 şi 967 C. civ. 1864 considerând că înscrisurile a căror nulitate au constatat-o sunt fondate pe o cauză ilicită. Apreciază că prezumţia legală a cauzei ilicite nu a fost răsturnată, dat fiind faptul că respectivele înscrisuri sunt, în realitate, copii ale unor copii de pe înscrisuri, deci fără putere doveditoare.

Critica, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., este, de asemenea, nefondată.

În mod corect instanţa de apel a statuat că actele juridice au fost constatate nule pentru cauză ilicită în condiţiile în care părţile s-au folosit de aceste înscrisuri contrafăcute (potrivit raportului de constatare tehnico – ştiinţifică efectuat în dosarul penal), prezentate ca originale, respectiv aşezământul şi statutul Obştei Gemenea, în scopul validării unui drept de proprietate asupra a 582,6 ha teren pădure din fondul forestier de stat. Împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale nu împiedică cercetarea valabilităţii actului juridic de către instanţa civilă.

În plus, instanţa de apel a stabilit că nu există alte documente referitoare la Obştea de pădure Gemenea, astfel că prezumţia de valabilitate a cauzei celor două acte juridice a fost răsturnată.

Faţă de aceste dezlegări ale instanţei de apel care a statuat în mod corect asupra aspectului de nelegalitate invocat, recurentele nu au adus argumente care să combată raţionamentul juridic conţinut în considerente.

Mai susţin recurentele că au fost încălcate şi dispoziţiile art. 286 şi următ. C. proc. civ., care reglementează regimul copiilor, astfel că cererea reclamantului, de anulare a unor înscrisuri fără putere probatorie, este nu numai nelegală, dar şi lipsită de interes, respectiv inadmisibilă, motiv pentru care au înţeles să invoce excepţia inadmisibilităţii cererii, condiţia interesului putând fi verificată de instanţă pe tot parcursul procesului. Apreciază că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 247 şi art. 248 C. proc. civ., prin faptul că a nesocotit invocarea de către apelantă a excepţiei de inadmisibilitate a cererii introductive, reţinând, în schimb, incidenţa dispoziţiilor art. 470 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi a art. 185 alin. (1) teza 1 din acelaşi cod, în baza cărora a calificat excepţia ca simplu motiv de apel, invocat în afara termenului procedural.

Reiterează în recurs excepţia inadmisibilităţii, considerând că nu este justificat interesul actual al declanşării unui demers juridic pentru desfiinţarea unor înscrisuri care nu au valoare şi nu pot fi considerate acte juridice în sensul legii civile, chiar dacă o autoritate administrativă sau judiciară, nesocotind prevederile art. 286 alin. (5) C. proc. civ. şi alte dispoziţii privitoare la evaluarea probelor, le-au conferit o astfel de putere.

Critica este nefondată. Astfel, excepţia inadmisibilităţii acţiunii întemeiate pe inexistenţa unui interes actual şi juridic protejat de a solicita anularea unor înscrisuri care, în opinia recurentelor, nu au valoare şi nu pot fi considerate acte juridice în sensul legii civile, nu reprezintă o excepţie absolută în sensul art. 246-247 C. proc. civ. şi un motiv de ordine publică ce poate fi invocat în orice fază procesuală, întrucât nu tind la demonstra un fine de neprimire pentru acţiunea introductivă de instanţă, ci reprezintă apărări de fond întrucât vizează neîndeplinirea unei condiţii de fond a acţiunii, dedusă din calificarea actului juridic a cărui valabilitate se contestă. Prin urmare, excepţia nu poate fi invocată ca motiv de ordine publică direct în calea de atac, ci în cadrul apărărilor formulate care tind să paralizeze pe fond demersul procesual al reclamantului.

Susţinerea constantă a pârâtelor în sensul că nu pot fi anulate copii, ci doar originalele actelor juridice, este determinată de ignorarea efectelor juridice distincte pe care le produce un act juridic privit în sensul de negotium iuris, ca manifestare de voinţă a părţilor, raportat la suportul material pe care este redat, respectiv în sens de instrumentum probationis.

Astfel, potrivit situaţiei de fapt reţinute de instanţele devolutive, ce nu poate face obiect al controlului judiciar în recurs, pârâtele s-au prevalat de înscrisurile privite ca instrumentum probationis pe care le-au falsificat prin suprascrierea unei copii pe care au recopiat-o, pentru a crea aparenţa existenţei unei persoane juridice numite Obştea Gemenea, cu vocaţie la reconstituirea dreptui de proprietate asupra unui teren forestier.

Or, actele juridice privite ca negotium iuris au produs efecte juridice, în sensul că au introdus în raporturile juridice de drept civil şi administrativ, ca titular de drepturi şi obligaţii, o persoană juridică ce nu a existat anterior şi care nu avea vocaţie la redobândirea unui patrimoniu de natura celui pretins de pârâte.

Prin urmare nu prezintă relevanţă, din acest punct de vedere, pentru ca manifestarea de voinţă a persoanei interesate să producă efectele juridice urmărite, faptul că s-a solicitat anularea unor copii şi nu a unor înscrisuri originale, din perspectiva suportului material, câtă vreme nici nu au existat înscrisuri originale, ci doar cele contrafăcute şi prezentate sub formă de copii.

Se mai critică şi faptul că instanţa de apel ar fi preluat, fără a motiva, menţiunea instanţei de fond referitoare la numele propriu "E." care apare în extrasele de carte funciară, conferindu-i sensul greşit de comună şi nu cel de obşte, în sensul de asociere de persoane, aşa cum s-a intenţionat de către recurente. Susţin recurentele că în faţa instanţei de fond nu a fost pus în discuţie acest aspect legat de cuprinsul şi traducerile înscrise în extrasele de carte funciară, la rubrica numelui proprietarului, în baza cărora s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea Obştii Gemenea, motiv pentru care li s-a încălcat dreptul de a se apăra şi de a depune şi înscrisuri din care rezultă că termenul de E. este corect tradus în extrasele de carte funciară ca obşte în devălmăşie cu cote egale pentru fiecare membru deposedat.

Această susţinere nu poate fi calificată drept o critică de nelegalitate a hotărârii pronunţate, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., nefiind un considerent decisiv în pronunţarea soluţiei de anulare a înscrisurilor falsificate, ci a fost preluat şi valorificat de către instanţa de apel din considerentele hotărârii de fond, ca un argument factual suplimentar în ceea ce priveşte concluzia acesteia cu privire la faptul că Obştea Gemenea nu a existat ca persoană juridică, referirile din arhivele instituţiilor statului pentru perioada 1938-1945 fiind la Comuna Gemenea, ca unitate administrativ teritorială. Prin urmare, nu se poate aprecia că părţile nu au avut cunoştinţă de atare aserţiune pentru a-şi construi apărări relative la acest considerent, neputând fi nici reţinută, în acest context, în aplicarea art. 488 pct. 5 C. proc. civ., încălcarea dreptului la apărare.

Pentru toate aceste considerente, reţinând legalitatea deciziei atacate, Înalta Curte va respinge, în baza art. 496 C. proc. civ., recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtele A. şi Obştea Gemenea, prin reprezentant legal D., împotriva deciziei nr. 1035 din 27 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava – secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 decembrie 2022.