Tort damages for lost baggage; appeal inadmissible due to tardiness and unaddressed renumbering under Art. 172 CPC

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia civilă la data de 06.06.2017, reclamanta Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române Tarom S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., obligarea acestuia la plata sumei de 251.706,07 RON, reprezentând prejudiciu moral, precum şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezenta cauză.

În drept, au fost invocate prevederile art. 194 C. proc. civ., art. 998 C. civ. de la 1864.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Ilfov

Prin sentinţa nr. 3089/12.11.2018, Tribunalul Ilfov, secţia civilă a admis acţiunea; a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 251.706,07 RON reprezentând prejudiciu material; a obligat pârâtul la plata sumei de 779,09 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant constând în onorariu de avocat.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 866/A/26.05.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârât împotriva sentinţei.

Prin decizia nr. 940/A/15.06.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis cererea de completare formulată de către intimata-pârât şi a completat decizia nr. 866/A/26.05.2021 în sensul că a obligat apelantul la plata, către intimată, a sumei de 707,57 RON, cheltuieli de judecată.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul A..

Recurentul a arătat că instanţa de apel a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 998-999 C. civ. vechi, întrucât în cauză nu a fost îndeplinită condiţia caracterului cert al prejudiciului.

Astfel, instanţa de apel şi-a întemeiat decizia pe motive contradictorii, pe de o parte reţinând faptul că experţii din cadrul urmării penale (primele două rapoarte de expertiză) nu s-au putut pronunţa cu privire la cuantumul prejudiciului, iar pe de altă parte reţine că expertiza efectuată în apel confirmă concluziile efectuate în dosarul de urmărire penală (al treilea raport).

Mai arată recurentul că în mod greşit instanţa de apel nu a aplicat art. 337 C. proc. civ., deşi faţă de circumstanţele cauzei se impunea aplicarea acestuia, întrucât se impunea completarea sau lămurire celui de-al treilea raport de expertiză. În vederea întocmirii raportului de expertiză contabilă, expertul contabil trebuie să studieze materialul documentar adecvat. Studierea materialului documentar adecvat constituie premisa şi condiţia necesară întocmirii unui raport de expertiză contabilă temeinic fundamentat, bazat pe documente justificative şi evidenţieri contabile, şi nu pe prezumţii, declaraţii ale părţilor şi/sau ale martorilor. Or, al treilea raport se bazează, în fapt, pe nişte mandate poştale neconfirmate prin semnătură de Oficiul Poştal Aeroport Otopeni.

Învederează recurentul că simpla prezentare a chitanţelor aflate la dosarul cauzei, care în mod practic nu au fost declarate ca fiind false de vreo instanţă de judecată, fără a fi corelate cu procesele-verbale de despăgubire sau punctate cu plăţile făcute de TAROM S.A. către recurent, nu poate conduce la stabilirea certă şi neechivocă a presupusului prejudiciu.

În acest sens, în practica instanţelor de iudecată s-a arătat că expertiza nu va fi luată în considerare dacă expertul nu aiunge la concluzii pe bază de date şi raţionamente precise, ci face o simplă apreciere subiectivă. Din niciunul din rapoartele de expertiză întocmite nu rezultă cu exactitate care este cuantumul prejudiciului suportat efectiv de către intimată. În ce priveşte concluziile primului raport, acestea nu au fost considerate satisfăcătoare de către organul de urmărire penală de la acel moment, solicitându-se, în vederea clarificării lor, un supliment care însă nu s-a putut realiza întrucât ştampilele CN Poşta Română S.A. ale căror impresiuni ar fi constituit model de comparaţie fuseseră casate, astfel cum se arată şi în Ordonanţă. Potrivit celui de-al doilea raport, expertul nu a putut stabili cuantumul prejudiciului suportat de către reclamantă în lipsa chitanţelor originale eliberate de CN Poşta Română S.A. şi a registrului de încasări al acesteia. În ce priveşte concluziile celui de-al treilea raport, concluziile acestuia sunt echivoce şi furnizate împreună cu o serie de rezerve, iar expertul nu a răspuns clar obiectivului stabilit de către instanţă, expunând cu titlu de concluzii nişte calcule tabelare, fără a preciza expres ce reprezintă sumele incluse în tabel şi care este prejudiciul suportat de către intimat.

O condiţie esenţială pentru angajarea răspunderii civile delictuale este caracterul direct şi personal al prejudiciului, condiţie pe care instanţa de apel a analizat-o în mod greşit. În cauză, faptele imputate recurentului nu au generat un prejudiciu în patrimoniul intimatei, ci exclusiv în patrimoniul pasagerilor săi care nu au mai încasat de la aceasta sumele cuvenite pentru rătăcirea/întârzierea bagajelor. Pentru ca prejudiciul intimatei să fi fost personal, direct şi deci, supus reparaţiei, ar fi fost necesar ca intimata-reclamantă să achite sumele datorate către proprii pasageri păgubiţi după declanşarea urmării penale împotriva recurentului, urmând ca, pe cale de regres, să se constituie parte civilă în dosarul penal pentru a recupera sumele respective. Or, există un singur pasager căruia intimata i-a plătit despăgubirea după declanşarea urmării penale împotriva recurentului, respectiv numitul B.. În plus, în situaţia în care, victima faptei ilicite a fost despăgubită, raportul obligaţional delictual se stinge şi, pe cale de consecinţă, şi dreptul la acţiune al acesteia s-a stins, prin executare. Dreptul victimei de a pretinde despăgubiri, se poate stinge şi în situaţia în care acoperirea prejudiciului s-a făcut de un terţ, printr-un act cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. În cazul terţului care a făcut plata prejudiciului cu titlu oneros, acesta se va subroga în drepturile creditorului-victimă, şi va avea o acţiune în regres împotriva debitorul ui-autor al faptei ilicite. Astfel, prejudiciul intimatei a fost acoperit indirect de către terţii-pasageri, care nu au pretins de la intimată sumele de bani iar intimata nu a procedat la plata acestor sume de bani. Prin urmare, prejudiciul pretins de către intimată a fost reparat în totalitate de către terţii-pasageri, aceştia din urmă având un drept, de regres împotriva recurentului pentru plata acestor sume-despăgubiri.

Recursul nu a fost încadrat în drept.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin rezoluţie, completul de filtru a fixat termen pentru soluţionare în cameră de consiliu, fără citare părţi la data de 07.12.2022.

Recurentul a formulat punct de vedere la raport, prin care a invocat nulitatea actelor de procedură emise în legătură cu citarea sa, arătând că hotărârea recurată, rezoluţia de primire din 07.07.2022, adresa prin care i s-a pus în vedere să plătească taxa de timbru, întâmpinarea şi raportul de admisibilitate, nu i-au fost comunicate potrivit legii. Actele procedurale au fost comunicate la adresa din Otopeni, judeţul Ilfov,Calea x, adresă care nu mai există, urmare a faptului că Primăria Oraşului Otopeni a procedat recent la renumerotarea adresei din Calea x conform HCL nr. 42/23.12.1994. Astfel, adresa Calea x a devenit Calea x, bl. 7. 1, situaţie faţă de care factorul poştal era în imposibilitate să comunice actele procedurale conform dispoziţiilor legale.

Recurentul a mai arătat că a luat cunoştinţă de această situaţie la data de 08.07.2022, prin înştiinţarea cu nr. x emisă de Primăria Oraşului Otopeni.

Consecinţa necomunicării în conformitate cu dispoziţiile procedurale este desfiinţarea actului de la data îndeplinirii lui, iar instanţa trebuie să dispună refacerea, potrivit art. 179 C. proc. civ.. Prin urmare, termenele procedurale nu au început să curgă, nici termenul de declarare a recursului şi nici cel pentru plata taxei de timbru, sancţiunea decăderii neputând fi aplicată.

Solicită refacerea procedurii de citare la noua adresă, în vederea acordării posibilităţii de exercitare a drepturilor procesuale, respectiv de a plăti taxa de timbru ori de a formula cerere de reexaminare.

6. Apărările formulate în cauză

La data de 03.08.2022 (data poştei), în termen legal, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia de tardivitate a recursului pentru nedeclararea căii de atac în termenul prevăzut de lege, excepţia de nulitate pentru nesemnarea cererii de recurs şi pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi a arătat că hotărârea instanţei de apel este motivată conform legii, au fost indicate temeiurile de drept în baza cărora s-a pronunţat hotărârea, au fost avute în vedere toate aspectele de fapt şi probele administrate, au fost respectate dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Criticile privind interpretarea celor trei rapoarte de expertiză nu pot fi primite în prezenta cale de atac, întrucât instanţa de recurs nu este îndrituită să procedeze la o reinterpretare a probelor.

În cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, fiind incidente dispoziţiile art. 998-999 C. civ., în vigoare la data săvârşirii faptei (2001-2004).

Referitor la neaplicarea dispoziţiilor art. 337 C. proc. civ., arată că recurentul nu indică în ce constă vătămarea produsă de către instanţa de apel prin neanalizarea textului legal menţionat.

Recurentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.

La data de 28.11.2022, intimata-reclamantă a depus cerere de solicitare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 617,13 RON, reprezentând onorariu de avocat aferent fazei procesuale a recursului, depunând şi acte doveditoare în acest sens .

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Recursul este declarat în afara termenului legal prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., întrucât hotărârea instanţei de apel a fost comunicată recurentului la data de 06.05.2022, termenul de recurs s-a împlinit la data de 06.06.2022 (zi lucrătoare de luni), iar recursul a fost declarat la data de 07.06.2022, prin poşta electronică.

Faţă de această împrejurare, devine incidentă în cauză excepţia de tardivitate invocată prin întâmpinare, aspectele de nelegalitate reţinute prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. nemaiputând fi analizate, întrucât aspectul procedural menţionat este prioritar.

Deşi prin raportul de admisibilitate recurentul a învederat că adresa la care s-a comunicat atât hotărârea atacată, dar şi actele procedurale efectuate în etapa recursului nu este cea reală (primăria oraşului Otopeni procedând, recent, la o renumerotare, adusă la cunoştinţa recurentului în cursul lunii iulie 2022), o asemenea susţinere nu poate fi primită şi nu este de natură să înlăture tardivitatea căii de atac formulate.

Astfel, în calea de atac a apelului, procedura de citare s-a realizat conform legii, respectiv la adresa din Otopeni, Calea x, judeţul Ilfov, aşa cum a fost indicată de către apelantul-pârât prin cererea de apel, cu menţiunea că actele procedurale au fost depuse la cutia poştală. La aceeaşi adresă, în aceleaşi condiţii de legalitate, s-a realizat şi comunicarea hotărârii. De altfel prin faptul că apelantul-pârât a formulat răspuns la întâmpinare, a depus la dosar dovada achitării onorariului provizoriu de expert, a formulat cerere prin care a învederat că nu se poate prezenta la unul din termenele de judecată acordate, a depus obiecţiuni la raportul de expertiză, rezultă că acesta a avut cunoştinţă de stadiul procesului, prezumţia creată fiind aceea că i-au fost înmânate citaţiile/comunicările. Faţă de cele arătate, rezultă că pe tot parcursul cercetării judecătoreşti a apelului, la dosarul cauzei nu a fost depusă, de către recurent (căruia îi revenea atare obligaţie procesuală), nicio dovadă cu privire la vreo modificare a adresei sale de domiciliu, de natură să justifice vreo neregulă procedurală sub acest aspect.

Aceeaşi adresă, menţionată mai sus, a fost indicată de către parte şi prin memoriul de recurs, adresă la care s-au efectuat toate citaţiile şi comunicările specifice acestei etape procesuale, iar faptul că recurentul a formulat punct de vedere la raport este un argument în plus că, aşa cum rezultă din dovezile aflate la dosar (care poartă menţiunea că actele au fost depuse la cutia poştală), actele procedurale i-au fost aduse la cunoştinţă conform legii.

Prin urmare, faptul că la momentul formulării punctului de vedere la raport recurentul indică o nouă adresă (cea din Otopeni, Calea x, judeţul Ilfov), nu este de natură să-l repună pe acesta în termenul de recurs, câtă vreme o astfel de informare este ulterioară împlinirii termenului de recurs. Astfel, recurentul a depus la dosar, în copie, adresa nr. x/08.07.2022 emisă de Primăria Oraşului Otopeni, din care rezultă noua numerotare a adresei de domiciliu a acestuia, însă la momentul emiterii acestei adrese (08.07.2022), termenul de recurs era deja depăşit, respectiv hotărârea instanţei de apel a fost comunicată la data de 06.05.2022, termenul de recurs s-a împlinit la data de 06.06.2022 (zi lucrătoare de luni), iar recursul a fost declarat la data de 07.06.2022, prin poşta electronică.

În contextul arătat, rezultă că recurentul nu a administrat dovezi din care să rezulte imposibilitatea respectării termenului de declarare a recursului dintr-o cauză neimputabilă.

Nu în ultimul rând, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 172 C. proc. civ., conform cărora "Dacă în cursul procesului una dintre părţi şi-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoştiinţeze instanţa, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum şi partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoştiinţare, procedura de citare pentru aceeaşi instanţă este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare".

Chiar dacă textul legal anterior menţionat face vorbire despre schimbarea locului citării, situaţia învederată de către recurent cu privire la renumerotarea adresei sale de domiciliu este asimilabilă situaţiei reglementate de dispoziţiile art. 172 C. proc. civ., iar modalitatea în care recurentul a luat sau nu a luat cunoştinţă de renumerotarea propriei adrese nu poate fi imputată instanţei, reprezentând, în realitate, invocarea propriei turpitudini, care nu poate fi primită potrivit principiului de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans.

Prin urmare, întrucât la dosarul cauzei nu există o dovadă din care să rezulte că la momentul comunicării hotărârii instanţei de apel adresa recurentului era alta decât cea indicată prin cererea de apel, sancţiunea tardivităţii formulării căii extraordinare de atac a recursului nu poate fi înlăturată.

Recursul este afectat şi de alte vicii de formă, nefiind legal timbrat, întrucât nu s-a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilită de către instanţă în sarcina recurentului.

Astfel, recurentul-pârât datorează taxa judiciară de timbru de 3061 RON, potrivit art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, obligaţie ce a fost adusă la cunoştinţa acestuia prin adresa comunicată la data de 18.07.2022 . Totodată, recurentul a luat cunoştinţă de obligaţia procedurală şi prin intermediul raportului de admisibilitate, în cadrul căruia s-a consemnat acest aspect, raport comunicat recurentului la data de 20.10.2022 şi la care acesta a formulat punct de vedere.

Cu toate acestea, recurentul nu s-a conformat obligaţiei procesuale, situaţie faţă de care recursul este şi netimbrat.

Întrucât intimata-reclamantă a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 617,13 RON, reprezentând onorariu de avocat şi a făcut dovada acestora, având în vedere soluţia ce se va da asupra recursului, respectiv aceea a anulării, Înalta Curte reţine că recurentul-pârât este parte căzută în pretenţii conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât va fi obligat la plata acestor cheltuieli.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 866/A din 26 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi va obliga pe recurentul-pârât la plata sumei de 617,13 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat către intimata-reclamantă Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române Tarom S.A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 866/A din 26 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă pe recurentul-pârât la plata sumei de 617,13 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat către intimata-reclamantă Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române Tarom S.A..

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 decembrie 2022.