Recusal appeal annulled for failure to state legal grounds; interlocutory order stands.

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Este reprezentat de recursul declarat de A., în calitate de reprezentant al reclamantei B. împotriva încheierii de şedinţă din 09.11.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă în dosar nr. x/2018.

2. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin încheierea de şedinţă din 09.11.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă a respins cererea de recuzare formulată de petenta B., ca nefondată.

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 6 CEDO art. 53 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., art. 52 din Constituţia României, art. 117 alin. (1), art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 modificată, recurenta B., prin reprezentant A..

Recurenta a arătat că încheierea atacată este netemeinică şi nelegală, nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., a încălcat dreptul la un proces echitabil astfel cum este reglementat de art. 6 CEDO, iar prin actul procedural cererea de recuzare a fost respinsă într-un mod cu totul nejustificat.

S-a mai arătat că litigiul pe fond a fost soluţionat de o instanţă necompetentă, iar pârâta a fost favorizată la toate instanţele.

Încălcarea drepturilor procesuale ale petentei prin soluţia dată cererii de recuzare a continuat cu pronunţarea deciziei nr. 1810/A/10.12.2021 a aceleiaşi instanţe, hotărâre de asemenea nelegală şi abuzivă.

Prin memoriul de recurs s-au făcut ample referiri la situaţia de fapt a litigiului, etapele procesuale anterioare, precum şi la pretinsul caracter nelegal şi abuziv al deciziei nr. 1810/A/10.12.2021, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă a soluţionat cauza în apel, decizie definitivă raportat la obiectul pe fond al cauzei, respectiv contestaţie întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, Legii nr. 165/2013.

Ca efect al admiterii prezentului recurs, s-a solicitat: refacerea actelor de procedură şi a dovezilor administrate la prima instanţă; să se constate că Tribunalul Botoşani a avut dintotdeauna competenţa teritorială şi materială să judece cauza; să se constate că sentinţa civilă nr. 800/14.09.2018, prin care Tribunalul Botoşani a declinat competenţa, este nelegală; să se caseze hotărârea civilă nr. 1810/10.12.2021, întrucât a fost pronunţată cu încălcarea principiului continuităţii completului de judecată.

S-a mai arătat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 117 alin. (1) C. proc. civ., cererile privind drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul, iar acţiunile reclamantei B. au fost introduse cu respectarea acestor dispoziţii legale, respectiv la Tribunalul Botoşani. În condiţiile în care decizia de invalidare contestată (decizia nr. 20272/23.05.2018) a fost comunicată reclamantei în afara cadrului legal, respectiv a termenului prevăzut de lege, cauza cu acest obiect nu poate fi judecată de Tribunalul Bucureşti.

În raport de momentul intrării în vigoare a Legii nr. 111/24.05.2019, la dosarul cauzei în apel nu există încheierea interlocutorie de verificare a competenţei conform art. 131 C. proc. civ.

Curtea de Apel Bucureşti a încălcat dispoziţiile art. 214 alin. (1) şi art. 19 C. proc. civ. prin faptul că a permanentizat un judecător desemnat în complet doar pentru vacanţa judecătorească, judecător care a făcut ulterior parte din completul recuzat de către reclamantă şi care figurează în completul care a pronunţat decizia nr. 1810/2021, deşi nu a participat la deliberări.

De asemenea, hotărârea judecătorească arătată trebuia semnată doar de membrii completului de judecată iniţial învestit cărora le-a fost încredinţată cauza spre soluţionare, astfel cum au fost consemnaţi prin încheierea de şedinţă din 16.07.2021 şi care au participat la dezbaterile pe fond.

Concluzionând, recurenta a solicitat anularea hotărârii instanţei de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa pe care Înalta Curte o va aprecia competentă teritorial, material şi general să soluţioneze pricina, întrucât atât tribunalul cât şi curtea de apel au încălcat dreptul la un proces echitabil al reclamantei, nu au admis niciuna dintre probele propuse de către aceasta şi au refuzat să răspundă la o serie de cereri şi excepţii formulate în cauză.

4. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin rezoluţie a fost stabilit termen de soluţionare în cameră de consiliu, fără citare părţi, la data de 07.12.2022.

Recurenta a formulat punct de vedere la raport prin care a solicitat să fie anulate toate actele de procedură întocmite în cauză de către Tribunalul Botoşani, Tribunalul Bucureşi şi Curtea de Apel Bucureşti cu încălcarea deciziei nr. 31/2019 în interesul legii, singura instanţă competentă material, teritorial şi general să soluţioneze prezenta cauză fiind Tribunalul Botoşani.

A învederat recurenta că raportul de admisibilitate nu îndeplineşte condiţiile legale, respectiv; nu este datat; nu cuprinde numele, prenumele şi calitatea membrilor completului de filtru; nu este semnat de către membrii completului de filtru; este tardiv, nefiind întocmit în termenul prevăzut de art. 493 alin. (1) C. proc. civ. nu este motivat; este lipsit de logică juridică, întrucât pe de o parte, se reţine că recursul este admisibil, iar pe de altă parte se reţine că este lovit de nulitate; conţine contradicţii flagrante, în sensul că deşi se reţine că în cauză este incidentă sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se apreciază că recursul este lovit de nulitate conform art. 493 alin. (5) din acelaşi cod şi totodată, deşi se reţine că recursul este admisibil, se arată că nu este susceptibil de încadrare; din conţinutul său lipsesc onestitatea, corectitudinea şi rolul activ al completului de filtru în aflarea şi stabilirea adevărului în cauza dedusă judecăţii; reprezintă o antepronunţare nepermisă de lege; prin neîntocmirea raportului în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 493 C. proc. civ., completul de filtru a acceptat în mod tacit cererea de recuzare; un raport nelegal, netemeinic şi lovit de nulitate absolută nu poate să bareze dreptul recurentei la o cale de atac şi, implicit, la un proces echitabil.

Recurenta a solicitat anularea raportului de admisibilitate, întrucât este nelegal şi netemeinic şi stabilirea unui termen de judecată cu citarea părţilor, termen până la care să i se comunice dovezile de comunicare către CNCI a raportului, conţinutul punctului de vedere la raport formulat de către această parte pentru a fi puse în discuţia părţilor în condiţii de legalitate şi contradictorialitate.

În temeiul art. 238 alin. (1) C. proc. civ., recurenta a solicitat ca la primul termen de judecată să se estimeze, de către instanţă, durata procesului, astfel încât acesta să fie soluţionat într-un termen optim şi previzibil.

5. Apărările formulate în cauză

La data de 05.08.2022 (data înregistrării), în termen legal, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului

La data de 23.08.2022, în termen legal, recurenta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor formulate în cadrul actului procedural şi a reluat aspecte deduse judecăţii prin memoriul de recurs.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În cauză, recursul nu este susceptibil de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., întrucât prin intermediul căii de atac nu se deduc judecăţii, în mod punctual, aspecte de nelegalitate ale încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare formulată de către reclamantă, astfel cum a fost indicată ca obiect al recursului.

Prin memoriul de recurs se realizează un amplu istoric al pricinii având ca obiect contestarea unei decizii de invalidare emisă de CNCI şi sunt exprimate nemulţumiri legate de decizia nr. 1810/A/10.12.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă în dosar nr. x/2018 cu acest obiect.

Deşi se arată că încheierea de şedinţă prin care a fost respinsă cererea de recuzare este nelegală, că nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la competenţa instanţelor din Bucureşti în soluţionarea pricinii, că a încălcat dreptul la un proces echitabil al petentei B. astfel cum este reglementat de art. 6 CEDO, cererea de recuzare fiind respinsă într-un mod cu totul nejustificat, aceste susţineri sunt de ordin general şi nu demonstrează pretinsul caracter nelegal al încheierii recurate (prin care s-a reţinut că nu s-a expus ori dovedit nicio situaţie de incompatibilitate), nefiind critici punctuale împotriva soluţiei atacate şi a motivelor justificative ale acesteia.

În susţinerea recursului sunt aduse exclusiv argumente legate de competenţa de soluţionare a litigiului, de modalitatea de administrare şi evaluare a probatoriilor, adică aspecte de fond ale pricinii ce nu pot fi avute în vedere cu prilejul analizei legalităţii sau nelegalităţii încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare.

Astfel, întrucât din memoriul de recurs nu pot fi extrase critici subsumabile dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., în cauză este incidentă sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte apărările deduse judecăţii prin punctul de vedere la raportul de admisibilitate, Înalta Curte reţine următoarele:

- Aspectele privind competenţa materială, teritorială şi generală la care face referire recurenta sunt străine de prezentul recurs, ce are ca obiect o încheiere prin care s-a respins o cerere de recuzare, astfel încât nu au relevanţă în dezlegarea dată de către instanţă în raport cu obiectul învestirii;

- Dispoziţiile legale în materie nu instituie obligativitatea datării raportului de admisibilitate, iar câtă vreme în cauză întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea termenelor procedurale privind comunicarea motivelor de recurs, formularea întâmpinării şi răspunsului la întâmpinare, o asemenea menţiune nici nu are vreo relevanţă;

- Conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., "...preşedintele completului va întocmi un raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului sau va desemna un alt membru al completului ori magistratul-asistent în acest scop...". În speţă, raportul de admisibilitate a fost semnat de magistratul-asistent desemnat cu întocmirea lui, potrivit dispoziţiilor legale menţionate;

- Potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. "După analiza raportului în complet de filtru, acesta se comunică deîndată părţilor, care pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare...". În cauză, prin rezoluţia de comunicare a raportului de admisibilitate semnată de toţi membrii completului de filtru s-a luat act de conţinutul acestuia, care a fost însuşit de complet urmare a analizei efectuate potrivit textului legal menţionat;

- În conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ., raportul de admisibilitate a fost întocmit pe baza recursului, întâmpinării şi răspunsului la întâmpinare, acte procedurale pentru efectuarea cărora a fost necesară respectarea termenelor procedurale corespunzătoare, astfel încât nu poate fi primită afirmaţia recurentului privind o eventuală tardivitate a raportului. Pe de altă parte, termenul de 30 de zile la care face referire recurentul este unul de recomandare, iar nu unul care să atragă vreo sancţiune procesuală;

- Dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. statuează că "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează, sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părţilor.". Contrar susţinerilor recurentului, care afirmă că raportul nu este motivat şi că nu subt indicate "...nici măcar unul din cele 3 motive de anulare prevăzute de art. 493 alin. (5)....", prin raportul de admisibilitate s-a concluzionat că aspectele deduse judecăţii prin intermediul recursului nu sunt încadrabile în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., arătându-se şi de ce nu este posibilă atare încadrare;

- Contrar susţinerilor recurentului, care afirmă că raportul este lipsit de logică juridică şi conţine contradicţii flagrante, se reţine că prin actul procedural s-a constatat că recursul este admisibil, însă este nul pentru neîncadrare. Admisibilitatea vizează posibilitatea exercitării căii de atac recunoscută de lege, iar sancţiunea nulităţii pentru neîncadrare vizează faptul că susţinerile din cadrul memoriului de recurs nu se raportează la considerentele hotărârii atacate ori nu se circumscriu ipotezele expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel încât cele două noţiuni nu sunt în contradicţie, cum greşit pretinde recurentul, ci reprezintă aspecte procedurale care trebuie verificate în cadrul procedurii de filtru şi consemnate ca atare în raportul de admisibilitate. Prin raport nu s-a reţinut că cererea de recurs este lovită de nulitate în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cum greşit susţine recurentul, ci s-a reţinut că recursul este lovit de nulitate potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmare a verificărilor efectuate conform art. 493 alin. (5) din acelaşi cod;

- Rolul activ al completului de filtru s-a manifestat prin aceea că a identificat aspectele procedurale care au determinat soluţionarea recursului în cameră de consiliu, fără citare părţi, aşa cum prevăd dispooziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

- Potrivit art. 493 alin. (3) C. proc. civ. "Raportul va verifica dacă recursul îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii, dacă motivele invocate se încadrează în cele prevăzute de art. 488, dacă există motive de ordine publică ce pot fi invocate în condiţiile art. 489 alin. (3) ori dacă este vădit nefondat...". Prin raportul de admisibilitate întocmit în cauză aceste aspecte au fost analizate, concluzia fiind aceea că recursul nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.. Contrar susţinerilor recurentului, aceasta nu semnifică o antepronunţare, ci realizarea unei verificări impusă de lege, întrucât scopul procedurii de filtru a fost acela de a simplifica modalitatea de soluţionare a acelor recursuri care nu îndeplineau condiţiile necesare dezbaterii în şedinţă publică, cu citare părţi (aşa cum este situaţia recursului de faţă);

- Contrar susţinerilor recurentului, prin raportul de admisibilitate nu s-au făcut aprecieri cu privire la cererea de recuzare, ci la faptul că aspectele deduse judecăţii nu se raportează la considerentele încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare, fapt ce determină incidenţa sancţiunii nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

- Partea adversă nu a formulat punct de vedere la raport, iar modalitatea în care s-a stabilit soluţionarea cauzei, în cameră de consiliu şi fără citare părţi, exclude orice dezbatere contradictorie;

- Urmare a concluziilor raportului de admisibilitate, termenul de soluţionare a cauzei a fost stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., respectiv în cameră de consiliu, fără citare părţi, astfel încât solicitarea recurentului de stabilire a unui termen de judecată în şedinţă publică, cu citare părţi şi realizarea unei estimări a duratei procesului este lipsită de obiect.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul formulat de recurenta B., prin mandatar A. împotriva încheierii de şedinţă din 9 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta B. împotriva încheierii din 9 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 decembrie 2022.