Insurer's damages claim against insured is exclusively within Buftea Courthouse's competence as relative jurisdiction deemed waived

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 09.11.2021 sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata sumei de 10.046,28 RON, cu titlu de despăgubire, a sumei de 1.472,30 RON, cu titlu de dobândă legală, cu cheltuieli de judecată.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 6504/21.04.2022, Judecătoria Buftea a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zărneşti.

A reţinut instanţa că, potrivit art. 115 C. proc. civ.: (1) în materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află:1. domiciliul sau sediul asiguratului; 2. bunurile asigurate; 3. locul unde s-a produs riscul asigurat. (2) Alegerea competenţei prin convenţie este considerată ca nescrisă dacă a fost făcută înainte de naşterea dreptului la despăgubire. (3) În materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terţul prejudiciat poate introduce acţiune directă şi la instanţa domiciliului sau, după caz, a sediului său.

A mai reţinut instanţa că domiciliul asiguratului este în Zărneşti, iar riscul asigurat s-a produs în Bran, ambele localităţi aflându-se în raza teritorială a Judecătoriei Zărneşti, situaţie faţă de care alin. (3) al art. 115 C. proc. civ. nu este aplicabil, având în vedere că reclamanta nu are calitatea de terţ prejudiciat, ci de asigurător al persoanei care, prin fapta sa, a prejudiciat terţul. Or, chiar dacă reclamanta are dreptul să solicite rambursarea cheltuielilor efectuate cu reparaţia autoturismului persoanei prejudiciate, aceasta nu devine, pe această cale, terţ prejudiciat nemijlocit, în sensul textului legal menţionat.

Mai mult, potrivit art. 121 teza I C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului.

Prin încheierea din 14.10.2022, Judecătoria Zărneşti a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că dispoziţiile art. 115 C. proc. civ. reprezintă norme de competenţă teritorială alternativă, însă de ordine privată, iar competenţa teritorială este reglementată, în principiu, de norme dispozitive, care prezintă anumite particularităţi în ceea ce priveşte posibilitatea de invocare a excepţiei de necompetenţă, respectiv necompetenţa teritorială relativă poate fi invocată numai de către pârât, nu şi de către reclamant ori de către instanţă din oficiu sau de către procuror.

În speţă, pârâta a înţeles să nu conteste competenţa teritorială a Judecătoriei Buftea, prin simplul fapt al nedepunerii întâmpinării. Manifestarea de voinţă în sensul alegerii instanţei realizate de către reclamantă a atras competenţa teritorială a Judecătoriei Buftea, opţiune faţă de care instanţa iniţial sesizată nu mai putea pune în discuţie problema competenţei teritoriale. Prin alegerea competenţei Judecătoriei Buftea, această instanţă a devenit exclusiv competentă a judeca litigiul cu care a fost învestită, moment de la care, orice altă instanţă posibil competentă a pierdut această vocaţie.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, secţia civilă, pentru următoarele argumente:

Competenţa teritorială este reglementată, în principiu, de norme dispozitive, care prezintă anumite particularităţi în ceea ce priveşte posibilitatea de invocare a excepţiei de necompetenţă, respectiv, necompetenţa relativă poate fi invocată numai de pârât şi numai prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe (art. 130 alin. (3) C. proc. civ.).

Mai mult, potrivit art. 130 alin. (4) C. proc. civ., în situaţia necompetenţei de ordine privată "partea care a făcut cererea la o instanţă necompetentă nu va putea cere declinarea competenţei". În această situaţie, nici chiar reclamantul, după introducerea cererii de chemare în judecată, nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente.

De asemenea, potrivit art. 116 C. proc. civ. "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

Obiectul cauzei este reprezentat de solicitarea reclamantei S.C. A. S.A. de obligare a pârâtului B. la plata sumei de 11,518.58 RON cu titlu de despăgubire reprezentând contravaloarea dosarului de daună x aferentă poliţei de asigurare x şi a sumei de 1472.30 RON reprezentând contravaloare dobândă legală aferentă despăgubirii calculate conform O.G. nr. 13/2011, fiind vorba, aşadar, de o cerere în materie de asigurare.

În materia asigurărilor este reglementată o competenţă teritorială alternativă (deci, relativă), dispoziţiile art. 115 alin. (1) C. proc. civ. statuând în sensul că "cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află: 1.domiciliul sau sediul asiguratului; 2.bunurile asigurate; 3.locul unde s-a produs riscul asigurat."

Prin alegerea făcută de reclamantă în favoarea Judecătoriei Buftea, aceasta a devenit exclusiv competentă să judece litigiul cu care a fost învestită, dat fiind faptul că, deşi nu opera niciunul din criteriile prevăzute de textul legal menţionat, pârâtul nu a invocat prin întâmpinare necompetenţa.

Astfel, fiind vorba de o competenţă teritorială relativă, neinvocarea de către pârât, în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., a excepţiei de necompetenţă, prezumă împrejurarea că părţile au convenit tacit la prorogarea competenţei în favoarea instanţei sesizate, instanţa de judecată neputând să îşi decline competenţa din oficiu, aceasta rămânându-i definitiv câştigată, cum s-a arătat.

În cauză, instanţa de judecată a fost învestită cu o acţiune având ca obiect pretenţii în materie de asigurări, pentru care legea reglementează o competenţă teritorială de ordine privată, iar nu de ordine publică.

Astfel, întrucât excepţia de necompetenţă nu a fost invocată de către pârât până la termenul la care părţile legal citate puteau pune concluzii, respectiv termenul din 20.04.2022, instanţa de judecată nu mai putea, din oficiu, să invoce această excepţie, potrivit celor arătate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabilit competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 decembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.