Conflict of jurisdiction for authorization of forced real estate execution: rebuttal of debtor domicile presumption by asset location
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning competence to the Iași Court for the resolution of a request for authorization of forced execution. The dispute arose when the Iași Court declined jurisdiction in favor of the Bucharest Sector 1 Court based on the debtor's domicile, while the latter declined back to Iași due to the location of the real estate subject to execution. The Court held that under the old Code of Civil Procedure, specifically Article 373, the executing court is the one in the jurisdiction where the execution takes place; the default presumption that assets are located at the debtor's domicile was rebutted by the explicit designation in the creditor's request of specific real estate assets situated in the Iași jurisdiction, thereby establishing the competence of the Iași Court.
Legislator headnote
AI generatedart. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, art. 22 alin. (5) C. proc. civ; Conflict of jurisdiction for authorization of forced real estate execution: rebuttal of debtor domicile presumption by asset location: A reţinut instanţa că din cererea creditoarei de executare silită imobiliară nr. 154/2019 rezultă că aceasta a fost formulată în cadrul dosarului de executare nr. 46/2011, care, în prezent, are număr nou de dosar x/2019. Totodată, petentul BEJ A. a menţionat că cererea de încuviinţare a executării silite a fost formulată în baza cererii de executare silită nr. x/28.02.2011 şi cererii de executare silită imobiliară nr. 154/10.06.2022, formulate de către creditoare, indicând drept temei de drept al cererii dispoziţiile art. 3711 alin. (3), art. 3731 şi art. 3733 alin. (1) din vechiul C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2022
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 20.06.2022, executorul judecătoresc A., din cadrul BEJ A. a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa comercială nr. 16/03.02.2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a V a comercială în dosarul nr. x/2009, la cererea creditoarei B. S.A. (fosta C.), împotriva debitoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, pentru recuperarea sumei de 467.778,29 RON.
II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
Prin sentinţa nr. 7721/05.07.2022, Judecătoria Iaşi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.
A reţinut instanţa că judecătoriei în circumscripţia căreia se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, îi revine competenţa să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite.
Cum în prezenta cauză, la data sesizării organului de executare silită, domiciliul debitoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului era în Bucureşti, revine Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei.
Prin sentinţa nr. 7126/26.07.2022, Judecătoria Sector 1 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Iaşi, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
A reţinut instanţa că din cererea creditoarei de executare silită imobiliară nr. 154/2019 rezultă că aceasta a fost formulată în cadrul dosarului de executare nr. 46/2011, care, în prezent, are număr nou de dosar x/2019. Totodată, petentul BEJ A. a menţionat că cererea de încuviinţare a executării silite a fost formulată în baza cererii de executare silită nr. x/28.02.2011 şi cererii de executare silită imobiliară nr. 154/10.06.2022, formulate de către creditoare, indicând drept temei de drept al cererii dispoziţiile art. 3711 alin. (3), art. 3731 şi art. 3733 alin. (1) din vechiul C. proc. civ.
Faţă de aceste aspecte, rezultă că cererea creditoarei de executare silită imobiliară nr. 154/10.06.2022 a fost formulată în cadrul unui dosar de executare deschis în anul 2011, fiind aplicabile, prin urmare, dispoziţiile din vechiul C. proc. civ., conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit căruia, "Dispoziţiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.".
Astfel, fiind aplicabile dispoziţiile art. 373 din vechiul C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea şi, având în vedere că prin cererea formulată s-a solicitat, în mod expres, încuviinţarea executării silite imobiliare asupra bunurilor imobile deţinute de debitoare situate în circumscripţia Judecătoriei Iaşi, rezultă că revine Judecătoriei Iaşi competenţa să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite.
III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 22 alin. (5) C. proc. civ. stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, pentru următoarele argumente:
Obiectul cauzei este reprezentat de cererea de încuviinţare a executării silite formulată de executorul judecătoresc în baza cererilor de executare silită nr. x/28.02.2011 şi nr. y/10.06.2022 ale creditoarei B. S.A. (fostă C.), în temeiul dispoziţiilor art. 3711 alin. (3), art. 3731 şi art. 3733 alin. (1) din vechiul C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, dispoziţii legale aplicabile în cauză raportat la data formulării cererii de executare silită.
Potrivit art. 373 din vechiul C. proc. civ., "(1) Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care se află acestea. Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripţiile mai multor curţi de apel, este competent oricare dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă una dintre acestea. (2) Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (3) Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, judecă contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."
Coroborând aceste dispoziţii legale, rezultă că instanţa competentă a soluţiona cererea de încuviinţare a executării silite a unui titlu executoriu este instanţa de executare, respectiv, instanţa de la sediul/domiciliul debitorului.
Regula de mai sus se fundamentează pe o prezumţie simplă, în sensul că la sediul sau domiciliul debitorului se află bunurile acestuia care vor fi sau nu susceptibile de a fi supuse executării silite.
Această prezumţie este însă una juris tantum, care poate fi răsturnată prin dovedirea împrejurării că debitorul deţine bunuri ce pot fi supuse executării silite în circumscripţia altei judecătorii decât cea de la domiciliul/sediul acestuia, cum este situaţia din cauza pendinte.
Astfel, este adevărat că sediul debitoarei se află pe raza teritorială a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, însă prin cererea de executare silită înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, executorul judecătoresc A., din cadrul BEJ A., a indicat expres că solicită ca executarea silită să se facă asupra bunurilor imobile deţinute de către debitoarea Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (fostă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului) situate în circumscripţia Judecătoriei Iaşi, conform cererii creditorului.
Astfel, în cauză au fost indicate nu numai titlul executoriu (sentinţa comercială nr. 16/03.02.2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V a comercială în dosar nr. x/2009) şi forma de executare (executare silită imobiliară), ci şi locul unde se găsesc bunurile urmăribile ale debitoarei, respectiv pe raza teritorială a Judecătoriei Iaşi, situaţie faţă de care competenţa de soluţionare aparţine acestei instanţe, potrivit dispoziţiilor legale incidente în materie anterior menţionate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 decembrie 2022.