Nullity of cassation appeals for failure to articulate specific legal illegality critiques against the appellate decision

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, secţia civilă, la data de 04 august 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Mărgineni solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 495.000 RON reprezentând prejudiciu.

Prin sentinţa civilă nr. 7399 din 28 noiembrie 2016, Judecătoria Bacău, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Tribunalul Bacău.

Prin sentinţa civilă nr. 1118 din 06 noiembrie 2017, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei competenţei funcţionale a secţiei a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal; a constatat conflictul negativ de competenţă; a suspendat judecarea cauzei până la data soluţionării conflictului negativ de competenţă; a trimis cauza la Curtea de Apel Bacău pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 34/CC din 08 decembrie 2017, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis sesizarea; a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civilă a Tribunalului Bacău.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bacău:

Prin sentinţa civilă nr. 641 din 18 decembrie 2020, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a admis în parte acţiunea privind pe reclamantul A. şi pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială, prin primar, având ca obiect "pretenţii"; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 75.331 RON reprezentând despăgubiri pentru imobilele construcţii (casă şi magazie) amplasate pe str. x, comuna Mărgineni, judeţul Bacău, precum şi suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1.095,24 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorarii experţi, corespunzător cotei de 17,23 % din cuantumul total al despăgubirilor solicitate; a obligat pârâta să plătească Statului 1.474 RON reprezentând 17,23% din cheltuielile de judecată constând în taxă judiciară de timbru în sumă de 8.555 RON, pentru plata căreia reclamantul a obţinut scutire prin încheierea din 28 septembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Bacău, diferenţa rămânând în sarcina Statului, în temeiul art. 18 şi art. 502 din O.U.G. nr. 51/2008.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bacău:

Prin decizia nr. 143 din 02 februarie 2022, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins apelul formulat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Mărgineni, prin primar, împotriva sentinţei civile nr. 641 din 18 decembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016, ca nefondat; a admis apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva aceleiaşi sentinţe; a schimbat, în parte, sentinţa civilă apelată, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 131.677 RON în loc de 75.331 RON reprezentând despăgubiri; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu contravin prezentei decizii; a obligat apelanta-pârâtă să plătească apelantului-reclamant suma de 1.116 cu titlu de cheltuieli de judecată din apel.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 143 din 02 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, au declarat recurs reclamantul A. şi pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Mărgineni, prin primar.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 11 aprilie 2022, sub nr. x/2016, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2.

II.1. Recursul declarat de reclamantul A.:

II.1.1. Motivele de recurs:

Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a deciziei atacate, cu consecinţa admiterii în integralitate a pretenţiilor precizate, precum şi a cheltuielilor de judecată efectuate la fond (cheltuielile judiciare în apel au fost acordate integral), cu cheltuieli de judecată în recurs reprezentând taxa judiciară de timbru şi onorariu de avocat, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, a arătat că decizia recurată este în parte nelegală, întrucât instanţa de apel a admis doar parţial pretenţiile (despăgubirile) solicitate de reclamant pentru daunele produse de lucrările neautorizate ale intimatei-pârâte U.A.T. Margineni, în urma majorării despăgubirii datorate de la suma de 75.331 RON, pentru casă şi magazine, la valoarea din expertiza B., respectiv la suma de 131.677 RON, omiţând să se pronunţe şi asupra despăgubirilor aferente celorlalte bunuri imobile distruse de lucrările culpabile şi neautorizate ale intimatei-pârâte, încălcând astfel dispoziţiile art. 1357, art. 1381, art. 1385 şi art. 1386 C. civ. cu privire la răspunderea delictuală şi la repararea integrală a prejudiciului suferit.

În acest sens a susţinut că la instanţa de fond, pentru termenul din 23 iunie 2017, a precizat acţiunea, prin care a enumerat bunuri afectate de către inundaţiile şi infiltraţiile de apă cauzate de lucrările efectuate de către pârâtă, respectiv în curte: casa de locuit de 88 m.p. (8m x 11m), cu trei camere, bucătărie, cămară, două holuri, veranda şi baie, construită din zid, acoperită cu tablă, dotată cu trei sobe de teracotă, racordată la energie electrică, apă potabilă, gaze, telefon (construită în anii 1958, renovată şi îmbunătăţită în 2007); magazie şi atelier de 28 m.p. (7m x 4m), cu două încăperi, construită din zid BCA, acoperită cu tablă, racordată la energie electrică (construită în 2005); coteţ pentru păsări de 6 m.p. (2m x 3m) - construit din zid de cărămidă, acoperit cu ţiglă din azbociment, racordată la energie electrică (edificat în 1999); beci de 17.50 m.p. (7m x 2,5m) - edificat din beton şi armatură de oţel, racordat la energie electrică (construit în 1960 şi renovat în 1999); alei de acces betonate şi pavaje betonate de aprox. 47 m.p. (reconstruite în 2006); sistem de susţinere vie - tip boltă pe o suprafaţă de aprox. 28 m.p. (construită în 1992); gard pe latura din faţă (la drumul public) pe o lungime de 46 m, cu fundaţie de beton, stâlpi de susţinere de metal (ţeavă), cherestea şi scândură, acoperit cu tablă pe întreaga lungime (construit în 1995, refăcut parţial în 2010); garduri laterale pe o lungime de 40 m, cu fundaţie de beton, stâlpi de susţinere de metal (ţeavă), din scândură (20 m) şi plasă metalică (20 m); gardul din spate nu a fost afectat, întrucât este pe o panta ridicată mai înaltă de 2 m.

În ceea ce priveşte grădina, recurentul a reliefat pomii fructiferi pe rod (86 la număr): meri, caişi, vişini, piersici, pruni, un gutui (unii plantaţi în anii 1980-1990, iar majoritatea plantaţi în 2002-2003); viţa de vie (5 rânduri), cu sistem de susţinere pe spalieri de beton şi sârmă, cu sistem de picurare apă la rădăcina plantei (plantată în 2009); latrina (WC), cu fosă septică din beton, construită din lemn şi acoperită cu tablă (edificată în 1994).

Deşi a fost evidenţiată şi constatată starea acestor bunuri, prin probele administrate la fond (mai puţin bunurile din gradină), instanţa de fond a admis despăgubiri parţiale în cuantum de 75.331 RON, doar pentru casa de locuit şi o magazie, şi daune morale de 10.000 RON, împreună cu parte din cheltuielile judiciare (1.095,24 RON) pentru o parte din onorariile de expertiză, iar instanţa de apel a majorat parţial despăgubirile, de la suma de 75.331 RON la suma de 131.677 RON, şi s-au acordat cheltuielile de judecată din apel, fără a acorda integral despăgubirile şi pentru celelalte bunuri imobile precizate la fond şi nici nu s-a efectuat o nou expertiză, aşa cum a solicitat prin motivele de apel, pentru a se verifica şi daunele evidenţiate de recurent pentru restul bunurilor imobile distruse şi afectate de către lucrările pârâtei.

Nu s-au acordat proporţional cu pretenţiile acordate diferenţa de cheltuieli judiciare de la fond, instanţa de apel menţinând în rest dispoziţiile hotărârii apelate.

A menţionat că instanţa de apel nu a analizat solicitările formulate prin memoriul de apel ce vizau acordarea despăgubirilor pentru aducerea terenului la nivelul actual al drumului comunal (edificat de către pârâtă) la stadiul la care se poate construi pe el, acordarea despăgubirilor pentru gardurile împrejmuitoare distruse de către lucrările intimatei-pârâte, precum şi reanalizarea şi acordarea cheltuielilor de judecată proporţional cu admiterea acţiunii, ceea ce duce la nelegalitatea parţială a deciziei recurate.

Deşi prin decizia recurată, instanţa de apel şi-a însuşit motivarea de la fond unde sunt enumerate şi invocate o serie de principii de drept şi de decizii din practica judiciară cu privire la despăgubirile materiale, dar şi la cele morale, totuşi instanţa de apel nu s-a pronunţat şi pe despăgubirile solicitate pentru restul bunurilor imobile afectate.

Cu toate că prin expertizele însuşite de către instanţă s-a constatat că imobilul (teren, construcţii, alei şi garduri) este iremediabil afectat şi că nu mai poate fi utilizat cu destinaţia de locuinţă, fiind consecinţa lucrărilor intimatei-pârâte, care în mod culpabil a generat daunele, s-a tras concluzia unei despăgubiri parţiale în sensul în care prejudiciul nu ar fi unul actual (prezent) şi efectiv, ci unul viitor şi incert, deşi probele menţionate de către instanţele anterioare, în mod corect, au arătat că prejudiciul este prezent şi efectiv, cert şi concret: casa este distrusă integral, aleile de acces sunt colmatate şi nefolosibile, gardul este distrus, iar terenul este iremediabil afectat pentru că a rămas într-o groapă de peste 1,50 m adâncime, care la fiecare precipitaţie adună apa şi face impracticabilă curtea şi construcţiile din ea.

Atât expertizele, cât şi martorii audiaţi în cauză au format convingerea instanţei că lucrările neautorizate ale pârâtei la drumul public au generat pentru proprietatea reclamantului daune ireversibile în actualul context (groapa formată prin lucrările pârâtei, care adună apa în curtea şi construcţiile reclamantului), că aceste daune sunt severe, iar o reparare a stării actuale este posibilă prin despăgubirea care să permită reclamantului umplerea golului (gropii), compactarea terenului pentru a fi apt pentru construcţii şi refacerea imobuluilui, casa de locuit cu anexele şi împrejmuirile avute înainte de producerea daunei, care presupun avize şi autorizaţii, proiecte şi execuţie, cu costuri evidente şi mari, dar o reparaţie echitabilă şi corectă a prejudiciului cauzat prin fapta generatoare de daune a pârâtei presupune acoperirea integrală a acestor costuri cât timp pârâta l-a lipsit de locuinţă, iar repararea acestei pierderi înseamnă asigurarea unei noi locuinţe la nivelul avut înainte de distrugerea provocată de către pârâtă.

Redând conţinutul art. 1357 C. civ., indicat ca temei juridic al pretenţiilor formulate, recurentul a arătat că repararea înseamnă readucerea bunului şi a situaţiei la starea de dinaintea distrugerii. Lucrările efectuate de către pârâtă în imediata apropiere a gardului său, prin modul în care s-au efectuat au dus la situaţia să nu mai existe niciun fel de scurgere a apelor din curte mea. Cota la care a fost ridicat drumul public (la nivelul podului construit) este mult peste cota anterioară a drumului public şi cu mult peste cota existentă în interiorul curţii aparţinând recurentului, astfel încât acum această curte reprezintă (a fost transformată implicit) o groapă în care se adună apa fără posibilitatea de scurgere.

Din fotografiile depuse rezultă că grădina a trebuit să fie acoperită integral cu un strat de pământ de cel puţin 1,5 metri pentru a putea fi la nivelul drumului ce trece peste pod şi pentru a nu periclita lucrările de acces pe pod.

Faptul că a fost pus pământ nu exonerează pârâta de răspunderea pentru despăgubire, căci acest pământ a fost pentru a restrânge suprafaţa luciului de apă (a bălţii) creat în curtea şi gradina sa ca urmare a lucrărilor efectuate de pârâtă.

Pârâta a recunoscut nevoia de înălţare a cotei din proprietatea recurentului afectată de lucrările întreprinse de aceasta, după cum a recunoscut şi că a fost înştiinţată despre daunele cauzate proprietăţii recurentului, aspecte ce nu au fost reţinute de instanţa de fond, trecând peste această recunoaştere şi, astfel, diminuând în mod nelegal despăgubirea acordată.

Despăgubirea persoanei vătămate trebuie să ţină seama de dimensiunea daunei suferite, fapt probat cu expertizele din dosar, deci dovada prejudiciului exista deja, însă aceste aspecte au fost ignorate atât de decizia recurată, cât şi de sentinţa de la fond. Probele administrate la fond dovedesc distrugerile suferite la toate bunurile imobile enumerate în acţiunea precizată, iar instanţa de apel trebuia să ţină seama şi de acestea, respectiv expertiza C. a menţionat că datorită faptului că partea superioară a drumului se află la cca. un metru şi jumătate deasupra cotei terenului şi pentru că pe terenul aflat între pârâul Trebeş şi gardul ce mărgineşte proprietatea recurentului s-a depozitat o cantitate mare de pământ, toata apa provenită din precipitaţii se adună în faţa şi în interiorul curţii acestuia, strângându-se cantităţi însemnate de apă care inundă curtea, casa şi anexele acesteia, precum şi terenul agricol aflat în imediata vecinătate a terenului, fapt ce duce la degradarea imobilelor.

De asemenea, expertiza B. a arătat că podul a fost finalizat în condiţiile realizării unor lucrări conexe, favorabile şi defavorabile totodată pentru locaţia de la nr. 9, str. x - proprietatea recurentului, în sensul în care prin depozitarea pământului excavat de la pod şi şosea, pe terenul proprietatea recurentului s-au realizat lucrări favorabile pentru apărarea proprietăţii de eventuale inundaţii dinspre râul Negel (adică Trebes) (imobilul fiind amplasat pe un teren cu o cotă joasă, fiind posibil inundabil), dar astfel a blocat scurgerea apelor pluviale acumulate în amonte, de-a lungui str. x şi amplasamentul riveran acesteia, producându-se asemenea inundaţii.

Aşadar, la data edificării, întreaga locaţie situată pe str. x a fost supusă unei inundaţii masive, inundaţii care au avut următoarele cauze: acumulări masive de apă, colectată în urma unor ploi torenţiale, de pe un areal important situat în amonte şi care a stagnat în incinta proprietăţii reclamantului; depozitarea pământului excedentar, rezultat de pe podul de peste râul Negel şi de la amenjarea străzii, în partea de Nord a proprietăţii reclamantului şi care a blocat scurgerea normală, gravitaţională a apelor din rigola existentă; efectuarea de lucrări de captare şi dirijare a apelor pluviale din zonă fără a fi asigurată o reţea de rigole şi canalizare corect dimensionate şi executate şi care să asigure evacuarea totală a apelor (lucrările trebuiau să fie proiectate şi executate odată cu modernizarea străzii şi edificarea podului); neexecutarea de rigole pluviale betonate, aferente străzii Grădiniţei, respectiv, stânga-dreapta drumului, în amonte încât să se evite antrenarea de aluviuni; neîntreţinerea rigolelor existente şi traversării din tuburi de beton de către administraţia străzilor, constatande-se la data expertizei că aceste tuburi erau aproape în întregime colmatate, pline de vegetaţie; proiectarea deficitară (o subdimensionare) a traversării a apelor colectate, pe sub şosea, traversare situată în imediata apropiere a porţilor recurentului, fără să se ţină seama de situţia din amonte, unde se antrenau masiv aluviuni, şi de schimbare a pantei fără masuri corespunzătoare (să fie prevăzut înainte de traverse, un cămin de liniştire şi stocare a aluviunilor) şi asigurarea unei pante de scurgere corespunzătoare pe toata lungimea traseului de deversare.

În aceste condiţii, expertul a apreciat că situaţia actuală nu este accidentală, iar casa recurentului de pe actualul amplasament fiind cu risc maxim de inundaţii, fenomenul putându-se repeta oricând, situaţie ce impune măsuri corespunzătoare severe. Completarea la raportul de expertiză tehnică în construcţii efectuată de expertul B. a arătat că odată cu realizarea podului-de peste pârâu a fost demolat gardul grădinii recurentului, unde au fost făcute umpluturi la nivelul apropiat ce cel al şoselei, umpluturi care au avut un rol primordial de a apăra imobilele de posibile inundaţii ce s-ar fi produs din cauza pârâului Trebeş, dar şi ridicarea la cota şoselei a terenului, acţiune care ar fi fost benefică pentru toate părţile dacă erau studii şi lucrări de amenajări corespunzătoare privind dirijarea apelor pluvial colectate în amonte, pe str. x.

Instanţa de apel, deşi a făcut referire la dispoziţiile legale din materia răspunderii delictuale, care impun despăgubirea integrală în limita prejudiciului produs, totuşi nu s-a pronunţat pe despăgubirile aferente unora dintre bunurile imobile distruse din culpa pârâtei, acordând doar parţial despăgubiri pentru casa de locuit şi magazie, iar diminuarea despăgubirilor încalcă principiul reparării integrale şi echitabile a daunei cauzate de către pârâtă şi art. 1385 alin. (3) C. civ., încălcare ce trebuie înlăturată prin acordarea despăgubirii care să acopere dauna produsă.

Recurentul-reclamant a susţinut că hotărârea recurată este parţial nelegală şi pe aspectul limitării acordării cheltuielilor de judecată sub proporţia admiterii pretenţiilor solicitate, aspect ce relevă o încălcare a dispoziţiilor art. 450 - 455 C. proc. civ.

Astfel, a precizat că prin sentinţa primei instanţei a fost acordat numai un procent de 17,23% (1.095,24 RON) din cuantumul cheltuielior de judecată efectuate de recurent cu onorariile pentru expertizele administrate la fond, în considerarea faptului că acţiunea a fost admisă doar în parte şi cheltuielile de judecată au fost acordate proporţional cu admiterea acţiunii, însă în condiţiile în care în apel au fost admise şi majorate pretenţiile reclamantului şi cheltuielile menţionate trebuiau majorate.

În acest sens, a susţinut că în apel s-au admis despăgubiri în valoare de 131.677 RON, ceea ce reprezintă un procent de 26,60 % din valoarea la care s-a raportat instanţa de fond, însă instanţa de apel, deşi a majorat despăgubirea, adică a acordat mai mult decât la fond, nu a majorat proporţional şi cheltuielile de judecată de la fond, care au fost menţinute identic cu cele din sentinţa de fond, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 450 - 455 C. proc. civ.

Dacă 17,23% din totalul cheltuielilor cu onorariul pentru expertize (6.356,60 RON) era în valoare de 1.095,24 RON, procentul de admitere a acţiunii în apel a fost de 26,60%, rezultă că acelaşi procent (26,60%) din cei 6.356,60 RON, duce la suma de 1.690,85 RON cheltuieli de iudecată la fond, care nu au fost analizate şi nici nu au fost modificate în apel.

Or, cheltuiala aferentă expertizelor nu poate fi asimilată cu cea a taxelor judiciare de timbru care se raportează la mărimea pretenţiei deduse judecăţii, lăsată la libera apreciere a reclamantului, care timbrează la cât pretinde, însă onorariul pentru expertiză este stabilit în mod obiectiv de către instanţă prin raportare la complexitatea expertizei şi nu poate fi tratat prin corelarea cu câtimea admiterii pretenţiei reclamantului; admiterea acţiunii, fie şi în parte, ca urmare a administrării expertizelor, nu trebuie să limiteze această cheltuială de judecată, căci a fost generate de culpa pârâtului care cade în pretenţii.

Potrivit art. 451 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., diminuarea onorariilor poate fi dispusă de către instanţă doar atunci când sunt disproporţionate în raport de valoarea sau complexitatea cauzei ori activitatea desfăşurată de către experţi, însă o atare situaţie nu operează în speţă cât timp au fost aprobate de către instanţă prin încheierea interlocutorie.

II.2. Recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Mărgineni, prin primar:

II.2.1 Motivele de recurs:

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei la instanţa de apel pentru rejudecarea apelurilor, cât timp instanţa de apel nu a analizat motivul de apel privind neîndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, cu referire la istoricul litigiului, a arătat că prejudiciul a fost cauzat prin activitatea desfăşurată de către cele două societăţi, care au efectuat lucrări: S.C. "D." S.R.L. şi S.C. "E." S.R.L., însă, fără a face o analiză a îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale, instanţa de apel a apreciat că recurenta-pârâtă are calitate procesuală, deoarece este proprietara podului şi a drumului.

A susţinut că între recurentă şi cele două societăţi nu a existat un raport de prepuşenie, pentru a interveni răspunderea comitenţilor pentru prepuşi, deoarece raportul de prepuşenie este un raport de subordonare, comitentul exercitând controlul asupra activităţii prepusului, pe când în speţă au fost încheiate contracte de execuţie lucrări între pârâta şi societăţi, părţi aflate pe aceiaşi poziţie juridică.

În cauză, a apreciat că nu sunt incidente prevederile art. 1362 C. civ., întrucât reclamantul nu şi-a întemeiat acţiunea pe această prevedere, iar în raport de art. 9 alin. (2) C. proc. civ., trebuia admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentului, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată.

Reclamantul nu a exercitat drepturile procesuale cu bună-credinţă, potrivit art. 12 C. proc. civ.

În mod eronat, instanţa de apel a reţinut faptul că nu a dovedit că s-a primit anterior despăgubiri pentru aceeaşi situaţie de fapt cât timp a depus fotografii şi borderoul acordării despăgubirilor din anul 2010, faţă de fratele reclamantului care lucrează în cadrul instituţiei recurente, sens în care inundaţia reclamată nu este singulară, fiind determinată de poziţionarea casei în raport cu drumul.

A susţinut că reclamantul nu locuieşte în casa părinţilor săi şi nici nu o demolează, întrucât prin poziţia acesteia sub nivelul străzii, obţine avantaje financiare de fiecare dată când au loc inundaţii, după cum s-a întâmplat în anii 2005 şi 2010, când a primit despăgubiri de la pârâtă.

A precizat că soluţia primei instanţe de acordare parţială a despăgubirilor este întemeiată, iar acordarea de daune morale nu se justifică într-o astfel de situaţie, în care este vorba de o casa nelocuită.

II.3. Apărările formulate în cauză:

La data de 20 mai 2022, prin poştă, în termenul legal, recurenta-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Mărgineni, prin primar, a depus întâmpinare la recursul formulat de reclamantul A., prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În susţinerea poziţiei sale procesuale, a arătat că prin motivele de recurs, reclamantul a reiterat aceleaşi argumente pe care le-a invocat în faţa primelor instanţe de judecată, pe care la consideră nejustificate, întrucât inundaţia care a cauzat prejudiciul acestuia nu este singulară, fiind determinată de poziţionarea casei în raport de drum, soluţia primei instanţe de acordare parţială a despăgubirilor fiind întemeiată, iar acordarea de daune morale nu se justifică într-o asemenea situaţie.

Cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, a apreciat că instanţa de apel a dat eficienţă prevederilor art. 451 alin. (2) şi (3) şi art. 453 alin. (2) C. proc. civ., judecătorii având dreptul de a micşora cuantumul acestora.

Totodată, a precizat că nu este necesar a-şi exprima acordul ca recursul să fie soluţionat în complet de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ., întrucât acest articol a fost abrogat.

II.3. Procedura de filtrare a recursului:

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., la data de 07 octombrie 2022, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, la data de 20 octombrie 2022 şi, respectiv, la data de 21 octombrie 2022, potrivit proceselor-verbale de înmânare aflate la dosar, iar, prin punctul de vedere la raport, depus la data de 01 noiembrie 2022, prin poştă electronică, recurentul-reclamant a arătat că recursul este admisibil prin raportare la dispoziţiile legale invocate şi la criticile formulate în cadrul memoriului de recurs, precum şi la argumentele supuse analizei instanţei de recurs.

A considerat recursul promovat de pârâta U.A.T. Mărgineni, ca vădit nefondat, în totală contradicţie cu situaţia de fapt şi cu probatoriul administrat în această cauza.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluţia din 02 noiembrie 2022, completul de filtru a stabilit termen de judecată la data de 06 decembrie 2022, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în vederea discutării admisibilităţii în principiu a recursurilor declarate de reclamantul A. şi de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Mărgineni împotriva deciziei nr. 143 din 02 februarie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând recursurile în condiţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabileşte că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanţa de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, şi concluzia că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să conţină critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative de la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Ca atare, instanţa de recurs nu poate examina decât susţinerile ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunţate în apel care să permită încadrarea acestora în vreunul dintre motivele de recurs strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., normă de ordine publică.

În contextul reperelor enunţate, în ceea ce priveşte cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant A., Înalta Curte observă că partea s-a prevalat în mod formal de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. cât timp nu a circumstanţiat în niciun mod criticile sub aspectul încălcării sau aplicării greşite a normelor de drept material invocate în considerarea soluţiei de admitere în parte a pretenţiilor deduse judecăţii, consecinţă a lucrărilor neautorizate efectuate de intimata-pârâtă. Atare critici ar fi presupus pe lângă identificarea explicită a normelor de drept material aplicabile cauzei şi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de către instanţa de apel încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme, aspect ce nu se regăseşte, însă, în cuprinsul cererii de recurs în analiză.

Astfel, în prima parte a memoriului de recurs, recurentul a invocat nelegalitatea hotărârii atacate sub aspectul neacordării integrale a pretenţiilor (despăgubirilor) pentru toate bunurile imobile afectate de lucrările culpabile şi neautorizate ale pârâtei cu referire la normele de drept material (art. 1357, art. 1381, art. 1385 şi art. 1386 C. civ.), care reglementează răspunderea civilă delictuală şi repararea integrală a prejudiciului încercat, indicate ca temei juridic al pretenţiilor formulate, pretins a fi încălcate de către instanţa de apel, însă pentru a atrage incidenţa efectivă a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu este suficientă doar expunerea unor texte legale, ci este necesar a se arăta în concret prin raportare la argumentele reflectate în cuprinsul hotărârii judecătoreşti contestate de ce instanţa de apel le-a aplicat greşit sau le-a dat o interpretare eronată.

Limitându-se în a enumera bunurile afectate de inundaţiile şi infiltraţiile de apă cauzate de lucrările defectuoase ale pârâtei ce au făcut obiectul precizării acţiunii în faţa instanţei de fond, astfel cum au fost evidenţiate la pct. II.1.1., paragraful 3, din prezenta decizie, recurentul a arătat că prima instanţă a admis despăgubiri în cuantum de 75.331 RON doar pentru casa de locuit şi o magazie, deşi starea celorlalte bunuri a fost constatată prin probele administrate la fond (cu excepţia bunurilor din grădină), iar instanţa de apel a majorat despăgubirile la suma de 131.677 RON, cu excepţia celor care se cuveanu pentru celelalte bunuri imobile, deşi o atare solicitare a făcut obiectul motivelor de apel.

Or, prin motivele de apel, partea a solicitat modificarea în parte a sentinţei apel, în sensul acordării integrale a despăgubirilor stabilite prin raportul de expertiză întocmit de expertul B., adică suma de 131.677,00 RON, acordarea despăgubirilor pentru aducerea terenului la nivelul actual al drumului comunal, edificat de către pârâtă, la stadiul la care se poate construi pe el, precum şi acordarea despăgubirilor pentru gardurile împrejmuitoare distruse de lucrările pârâtei.

Prin hotărârea recurată, admiţând în parte apelul, instanţa de apel a acordat reclamantului întreaga sumă calculată de expertul B. (131.677 RON), conform completării raportului de expertiză tehnică construcţii, pentru readucerea terenului la un nivel care să nu mai permită scurgerea apei ca urmare a ridicării terenului de către pârâtă şi pentru readucerea construcţiilor (casa, magazia, garduri) la nivelul de folosinţă şi la calităţile avute de acestea înaintea inundaţiei, ţinând cont că recurentul, în calitate de proprietar, este îndreptăţit a primi o despăgubire aptă să aducă imobilul la aceeaşi stare de folosinţă avută înaintea inundaţiei, chiar dacă acesta nu va decide să reconstruiască imobilul, întrucât trebuie tratat după lipsa din patrimoniul său a valorii imobilului, fiind irelevantă destinaţia pe care ar fi dat-o banilor obţinuţi din vânzare dacă aceasta s-ar fi produs înainte de inundaţie.

Prin răspunsul la obiecţiunile formulate de reclamant la raportul de expertiză întocmit în cauză, acelaşi expert a menţionat că în ceea ce priveşte construcţiile reprezentate de coteţ de păsări şi WC, acestea nu se află în zona inundată şi nu se reţin ca fiind afectate .

În considerentele sentinţei apelate, la pagina 4, ultimul alineat, prima instanţă a reţinut că reclamantul a declarat că renunţă la administrarea probei cu expertiză agricolă, iar în concluziile orale formulate prin reprezentantul său convenţional a solicitat doar suma de 131.677 RON stabilită de expertiza efectuată în specialitatea construcţii, fără nicio referire la pretenţiile iniţiale privind plantaţia de pomi fructiferi şi de viţă de vie, astfel că nefiind vorba de o renunţare expresă la judecata acestui capăt de cerere şi în lipsa unei expertize care să evalueze prejudiciul încercat prin distrugerea plantaţiilor de pomi fructiferi şi de viţă de vie, a apreciat că nu poate acorda reclamatului nicio sumă pentru acoperirea acestui prejudiciu.

Aşadar, se observă, pe de o parte, că argumentele recurentului-reclamant cu trimitere la probele administrate de instanţa de fond, întemeiate pe neacordarea despăgubirilor pentru celelalte bunuri imobile (atelier, coteţ de păsări, alei pietonale, sistem de susţinere vie, pomi fructiferi, viţă de vie), nu au fost aduse în discuţie şi nu au fost supuse controlului judiciar în apel, constituind aşadar motive invocate omisso medio şi nu pot fi primite de instanţa de recurs.

Pe de altă parte, este de evidenţiat că alegaţiile făcute de către autorul căii extraordinare de atac de reformare pendinte exprimă, în mare parte, nemulţumiri legate de modul în care instanţa de apel a interpretat şi apreciat mijloacele de probă (expertize) din perspectiva cuantumului despăgubirilor acordate, însă nu pot fi valorificate în această etapă procesuală, întrucât prin criticile expuse se tinde la o cenzurare a aprecierii date de instanţa de apel asupra situaţiei de fapt stabilite efectiv pe baza administrării probatoriilor şi care constituie premisa pentru judecata recursului, faptele astfel cum au fost determinate de către instanţa de apel sunt câştigate cauzei, iar instanţei de recurs îi revine rolul de a verifica doar dacă normele de drept au fost corect aplicate la aceste fapte, ţinând cont că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare ce poate fi exercitată pentru temeiuri de nelegalitate limitativ determinate de legiuitor, nu şi de netemeinicie a hotărârii atacate.

Cu alte cuvinte, în faţa instanţei de recurs nu se poate pune în discuţie o reapreciere sau reevaluare a probelor administrate, după cum este inadmisibil a se înfăţişa critici de netemeinicie ale hotărârii atacate, căci, dacă s-ar admite această teză, ar însemna acceptarea unei extinderi a controlului judiciar dincolo de limitele evocate în paragrafele anterioare.

Aceeaşi observaţie este valabilă şi în privinţa criticilor ce expun neefectuarea unei noi expertize prin intermediul căreia să se verifice daunele evidenţiate de către recurent pentru restul bunurilor imobile distruse şi afectate de lucrările pârâtei.

Nici susţinerile ce reclamă pretinsa omisiune a instanţei de apel de a se pronunţa asupra pretenţiilor solicitate pentru restul bunurilor imobile afectate în contextul însuşirii motivării instanţei de fond ce cuprinde o serie de principii de drept şi decizii din practica judiciară, relativ la despăgubirile materiale şi morale, nu constituie critici pertinente la adresa hotărârii recurate, apte a declanşa controlul judiciar eficient, în condiţiile în care recurentul-reclamant nu a indicat în concret care sunt principiile de drept preluate de către instanţa de apel în motivarea deciziei recurate sau deciziile relevante, cu titlu de jurisprudenţă, în raport de care normele de drept material invocate au fost interpretate sau aplicate în mod greşit de către prima instanţă de control judiciar.

Un examen atent relevă, însă, distinct de cele arătate mai sus, faptul că la pagina 3, ultimul paragraf, paginile 4, 5 şi 6, paragrafele 1, 2 şi 3, pagina 8, paragrafele 2, 3, 4 şi 5, şi pagina 9, paragrafele 1 şi 2 din memoriul de recurs, recurentul-reclamant a reluat quasi ad litteram criticile expuse în cadrul motivelor de apel ce au primit deja dezlegare jurisdicţională din partea instanţei de apel, cu o motivaţie identică ce nu este aptă să răspundă cerinţelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nefiind în prezenţa unor veritabile critici ale considerentelor prezentate de instanţa de apel în susţinerea soluţiei pronunţate, cu consecinţa unei ignorări a existenţei judecăţii în apel, finalizate prin decizia recurată.

Aceasta, deoarece a motiva recursul înseamnă atât arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cât şi, mai ales, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici de nelegalitate privind modul de judecată a instanţei de apel, raportat la motivul de recurs, nefiind suficientă simpla menţiune că decizia atacată nu este legală ori că nu s-au respectat anumite prevederi legale enumerate de către recurent.

Este fără dubiu că aceste cerinţe nu pot fi considerate îndeplinite nici în ipoteza în care în memoriul de recurs, la pagina 6, paragrafele 5 şi 6, şi pagina 7, paragrafele 1, 2 şi 3 sunt redate concluziile experţilor C. şi B. în cadrul rapoartelor de expertize tehnice în specialităţile căi ferate, drumuri şi poduri şi construcţii pentru a se justifica la nivel formal teza referitoare la îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale în cazul pârâtei, în sensul în care deduc judecăţii recursului chestiuni de netemeinicie a hotărârii atacate, întrucât implică o evaluare care se sprijină pe analiza unor împrejurări factuale ale speţei, prin prisma probatoriului administrat în cauză, iar nu pe o interpretare a normelor juridice invocate, astfel că nu pot fi supuse cenzurii în recurs.

În sensul exigenţelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că este necesar să se formuleze o argumentare juridică a nelegalităţii hotărârii atacate, prin precizarea greşelilor săvârşite de instanţă în legătură cu dispoziţiile legale invocate, iar nu doar o expunere a situaţiei de fapt şi a analizării probelor administrate în etapa procesuală anterioară, instanţa de apel este suverană în a decide asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, în timp ce, potrivit legii, instanţa de recurs nu are competenţa de a proceda la reinterpretarea probelor administrate sau de a stabili o altă situaţie de fapt decât cea reţinută anterior în cauză, întrucât în calea extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect la judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

În aceeaşi măsură şi simpla afirmaţie prin care se reproşează instanţei de apel nepronunţarea pe despăgubirile aferente unora dintre bunurile imobile distruse din culpa pârâtei, având ca reper dispoziţiile art. 16 C. civ., este lipsită de valenţe juridice în prezenţa unor consideraţii de ordin general care nu reliefează aspecte de nelegalitate ale deciziei recurate în contextul factual al cauzei prin prisma textului de lege evocat.

În ceea ce priveşte criticile ce reclamă încălcarea dispoziţiilor art. 450-455 C. proc. civ. sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată circumstanţiat la onorariile pentru expertizele administrate în cauză, acordate de prima instanţă, în contextul admiterii pretenţiilor reclamantului, astfel cum au fost majorate, de către instanţa de apel, Înalta Curte reţine că aceste argumentări ţin de netemeinicia hotărârii recurate şi de aprecierea probelor administrate, neputând forma obiectul controlului de legalitate al instanţei de recurs.

Cu privire la cererea de recurs formulată de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Mărgineni, prin primar, Înalta Curte constată că partea nu a adus critici punctuale deciziei atacate şi nu a arătat în ce au constat greşelile de judecată săvârşite de instanţa de apel, sub aspectul normelor legale interpretate ori aplicate greşit de către instanţa de apel, limitându-se să reitereze parte din motivele deduse judecăţii apelului, ceea ce echivalează cu indicarea formală a dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În aceste condiţii, cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurenta-pârâtă să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să cuprindă critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar eficient.

Cu toate acestea, prin cererea de recurs nu au fost formulate critici concrete asupra raţionamentului curţii de apel care a determinat soluţia de respingere a apelului promovat de pârâtă împotriva sentinţei atacate şi care să tindă a demonstra nelegalitatea judecăţii finalizate prin decizie recurată, partea rezumându-se în a relua în aceeaşi formulă a neîndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale, aspecte relative la calitatea procesuală a acesteia în contextul încheierii contractelor de execuţie lucrări între pârâta şi societăţi S.C. "D." S.R.L. şi S.C. "E." S.R.L., părţi aflate pe aceiaşi poziţie juridică ce exclude existenţa raportului de prepuşenie, de aplicabilitatea prevederilor art. 1362 C. civ., a art. 9 alin. (2) şi art. 12 C. proc. civ., de probatoriul administrat în cauză ce a conturat situaţia de fapt dedusă judecăţii (fotografii, borderoul acordării despăgubirilor din anul 2010), concluzionând că soluţia primei instanţe de acordare parţială a despăgubirilor este întemeiată, iar acordarea de daune morale nu se justifică în cauză.

Or, după cum s-a arătat la începutul analizei, aceste critici au fost dezvoltate în calea de atac a apelului, regăsindu-se inserate în considerentele deciziei recurate (paginile 8 şi 9), în raport de care instanţa de apel a expus raţionamentul juridic ce reflectă soluţia de respingere a apelului, ca neîntemeiat, stabilind că pârâta este proprietara drumului, podului şi terenului care s-a înălţat, că obligaţia de a nu schimba direcţia de scurgere a apelor pluviale incumbă proprietarului fondului care a efectuat aceste lucrări şi că nu s-a făcut dovada că anterior reclamantul ar fi primit despăgubiri pentru ridicarea terenului aflat în proprietatea pârâtei.

Însă, în raport de scopul recursului, instituit de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia în această etapă procesuală se realizează controlul judiciar de către instanţa superioară celei care a pronunţat decizia în apel, instanţă care nu rejudecă fondul pricinii, ci verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii recurate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte constată că, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel, astfel cum au fost menţionate în decizia atacată, şi fără a formula critici susceptibile ce cenzură în recurs, recurenta-pârâtă a nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii extraordinare de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, având în vedere că, în cauză, motivele invocate de recurenţi nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi nici nu se pot reţine motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, conform alin. (3) al art. 489 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursurilor declarate de reclamantul A. şi de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Mărgineni împotriva deciziei nr. 143 din 02 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursurilor declarate de reclamantul A. şi de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Mărgineni împotriva deciziei nr. 143 din 02 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 06 decembrie 2022.