Unstamped appeal in civil enforcement proceedings: annulment for failure to satisfy mandatory pre-condition of judicial stamp duty payment

Şedinţa publică din data de 06 decembrie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă la data de 02 iulie 2018, sub nr. x/2018, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Asociaţia de Proprietari bl. 97 str. x, a formulat contestaţie la executare cu privire la dosarul de executare nr. 101/2018 al B.E.J. "B.", precizând că solicită anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare, precum şi desfiinţarea titlului executoriu.

I.2. Încheierea pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti:

Prin încheierea de şedinţă din 28 noiembrie 2018, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă, în temeiul art. 242 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecăţii cauzei, privind pe contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Asociaţia de Proprietari bl. 97 str. x, pentru neîndeplinirea de către contestator a obligaţiilor impuse de instanţă prin încheierea de şedinţă din 17 octombrie 2018, respectiv de a indica în mod clar titlul executoriu cu privire la care solicită anularea în prezenta cauză şi de a preciza în mod clar dacă solicită suspendarea executării silite în prezenta cauză.

I.3. Deciziile pronunţate de Tribunalul Bucureşti:

Prin decizia nr. 135 R din 25 aprilie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-contestator A. împotriva încheierii din 28 noiembrie 2018, pronunţate de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. x/2018.

Prin decizia civilă nr. 39 R din 28 mai 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de completare a deciziei 135R din 25 aprilie 2019 privind recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva încheierii din 28 noiembrie 2018, pronunţate de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. x/2018.

Prin decizia civilă nr. 33R din 19 februarie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 39 din 28 mai 2020, pronunţate în dosarul nr. x/2018 de secţia a V-a a Tribunalului Bucureşti.

I.4. Deciziile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti:

Prin decizia nr. 10R din 11 ianuarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 33R din 19 februarie 2021 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 538R din 24 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia tardivităţii, invocată din oficiu; a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 10 din 11 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca tardiv formulată.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 538 R din 24 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs contestatorul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 04 august 2022, sub nr. x/2022, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2.

II.1. Motivele de recurs:

Prin cererea de recurs transmisă, prin poştă electronică, la data de 14 iulie 2022, fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-contestator a susţinut că, în raport de data primirii, toate cererile aparţinând acestuia au fost formulate în interiorul termenului acordat de legiuitor, sens în care a solicitat poştei să aplice ştampila cu data reală la care i s-au înmânat înscrisurile din partea instanţei, solicitare care a fost menţionată în registrul poştei şi care i-a fost refuzată pe motiv că ştampila poartă doar data de intrare în poştă.

În expunerea unor ample pasaje din cuprinsul cererilor deduse judecăţii în dosarele nr. x/2018, nr. y/2019, nr. z/2016 şi nr. w/2014, prin care a solicitat administrarea unor probe, suspendarea cauzei până la soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate de către Curtea Constituţională, invocate pe parcursul soluţionării litigiilor, ce însumează 6 ani, pe care instanţele de judecată le-au ignorat, context în care a reliefat interzicerea accesului la actul de justiţie, cu costurile aferente.

Reiterând aspecte ce ţin de excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor ce vizează taxa de timbru, precum şi a art. 9, art. 200 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. prin raportare la art. 1 (5), art. 2 (2), art. 16 (1) şi (2), art. 21, art. 124 pct. 2 teza 2 şi 3, pct. 3 teza 2 din Constituţia României, a solicitat suspendarea cauzei până la soluţionarea capetelor de cerere ce privesc inadmisibilitatea cererii de încuviinţare a executării silite şi soluţionarea celor 11 excepţii de neconstituţionalitate, invocate în dosarele anterior menţionate.

De asemenea, a precizat că a invocat, pe cale de excepţie, la fond, introducerea unui soft adecvat care să asigure respectarea legislaţiei în domeniu, prin raportare la art. 1 (5), art. 15 alin. (1), art. 16, art. 44 alin. (1), art. 47 alin. (2) din Constituţia României, precum şi neconstituţionalitatea art. 451 C. proc. civ. prin raportare la art. 16, art. 21, art. 44 din Constituţia României.

A susţinut că executorul judecătoresc, prin demersul iniţiat, a încălcat art. 751 alin. (1) pct. 2 ultima teză, art. 2 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 15 alin. (1) din Constituţia României, precum şi drepturile legitime ale recurentului- art. 21 alin. (1) din Constituţia României

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 16 şi 21 din Constituţia României, art. 9 şi art. 22 C. proc. civ., art. 5 par. 1 din C.E.D.O, art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 304/2004, art. 155 Codul fiscal.

II.3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor, la data de 20 octombrie 2022.

Prin punctul de vedere depus la data de 24 octombrie 2022, recurentul-contestator a arătat, în esenţă, că în cuprinsul raportului întocmit în cauză nu s-a precizat faptul că recursul vizează sentinţa civilă nr. 14974/2015 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2014, faţă de care a formulat cerere de completare şi cerere de apel, că nu au fost menţionate solicitările acestuia, astfel cum au fost expuse în cererea de recurs, formulate împotriva asociaţiei de proprietari şi a executorului judecătoresc, ce au făcut obiectul dosarelor nr. x/2018 şi nr. y/2019, precum şi a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate, împrejurări ce au condus la încălcarea accesului la justiţie, a egalităţii părţilor în proces şi, pe această componentă, a egalităţii impuse prin art. 16 (1) şi art. 124 (2) teza a III-a din Constituţia României.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 03 noiembrie 2022, completul de filtru a stabilit termen la data de 06 decembrie 2022, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în vederea examinării admisibilităţii în principiu a recursului declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 538R din 24 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborat cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepţia netimbrării recursului, soluţionarea acesteia făcând de prisos examinarea altor excepţii sau aspecte ce ţin de fondul recursului promovat în cauză, reţinând următoarele:

Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru, condiţie prealabilă şi extrinsecă actului de procedură (cererea de recurs), fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal învestită.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Dispoziţiile art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 arată că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 din acelaşi act normativ: "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON. "

Dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru de plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanţa, reclamantul nu îndeplineşte obligaţia de plată a taxei, instanţa va anula cererea sau o va soluţiona în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. arată că: "la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii (…)." Corelativ alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că neîndeplinirea acestei cerinţe este sancţionată cu nulitatea.

În speţă, prin rezoluţia de primire a dosarului din data de 07 septembrie 2022, s-a stabilit în sarcina recurentului-contestator obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, în temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării cererii de recurs.

Adresa purtând aceste menţiuni a fost depusă în lipsa destinatarului, la data de 19 septembrie 2022, la cutia poştală situată la domiciliul indicat pentru comunicarea actelor de procedură în antetul cererii de recurs, şi anume Bucureşti, str. x, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosarul de recurs.

Recurentul-contestator a luat cunoştinţă de conţinutul adresei cât timp prin cererea depusă la data de 22 septembrie 2022, prin poştă, a făcut referire la taxa judiciară de timbru, însă din modul de redactare a actului procedural nu rezidă intenţia părţii de a solicita reexaminarea modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, în sensul dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, ori acordarea facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (2) coroborat cu cele ale art. 42 din acelaşi act normativ, ci reiterează parte din motivele expuse în cererea de recurs iniţială în ceea ce priveşte prioritizarea soluţionării cererilor ce vizau sesizarea Curţii Constituţionale şi a instituţiilor abilitate, cu consecinţa suspendării cauzei.

Raportul întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a reţinut că recurentul-contestator nu s-a conformat dispoziţiei instanţei, în sensul de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit, a fost depus la cutia poştală la data de 20 octombrie 2022, la aceeaşi adresă de domiciliu a recurentului, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosarul de recurs.

Prin punctul de vedere depus la data de 24 octombrie 2022, prin poştă electronică, recurentul-contestator a susţinut nelegalitatea raportului şi sub aspectul obligaţiei achitării taxei judiciare de timbru, ceea ce denotă o consecvenţă în conduita procesuală a părţii din perspectiva netimbrării recursului a cărui soluţionare este condiţionată de îndeplinirea unei obligaţii instituite de lege.

Având în vedere că plata taxelor judiciare de timbru este o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, în raport de fiecare fază procesuală, obligaţia de achitare anticipată a acestora este justificată, ca şi sancţiunea anulării cererii, în caz de neplată, aşa cum s-a apreciat şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că accesul liber la justiţie nu este un drept absolut, iar în legătură cu scopul stabilirii taxelor judiciare de timbru, instanţa de contencios european a reţinut că restricţia dreptului de acces la justiţie urmăreşte un scop legitim, vizând, în esenţă, buna administrare a justiţiei. Astfel, s-au reafirmat coordonatele dreptului de acces la o instanţă, în sensul că dreptul de a sesiza tribunalul, ca un element esenţial al dreptului la un tribunal, nu este absolut, ci poate fi limitat prin lege.

Impunerea prin lege a unor exigenţe, cum ar fi plata unor taxe, pentru valorificarea de către titular a dreptului său subiectiv are o solidă justificare prin prisma finalităţii urmărite constând în limitarea în timp a stării de incertitudine în derularea raporturilor juridice şi în restrângerea posibilităţilor de exercitare abuzivă a respectivului drept.

Faţă de aceste considerente, reţinând că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţa legală prevăzută de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 248 şi art. 486 alin. (3) coroborat cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva decizie nr. 538R din 24 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 538R din 24 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 06 decembrie 2022.