Conflict of jurisdiction over parental authority dispute: territorial competence tied to minor's domicile and divorce court's continuing jurisdiction
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering that the Buftea Court retain competence to hear the case, effectively rejecting the Târgu Mureş Court’s claim and leaving the dispute pending before the originally seized instance. The underlying dispute involved a father’s request for a presidential order to supply the mother’s consent for enrolling their minor child in a new school, arising from disputes over the exercise of joint parental authority and the child’s residence following a divorce; the conflict emerged when two courts declined territorial jurisdiction, one citing the child’s temporary stay in Târgu Mureş and the other asserting jurisdiction based on the divorce file location. The decisive legal basis included Article 114(1) of the Code of Civil Procedure, which grants exclusive territorial jurisdiction to the court where the protected person resides, and Article 998, which assigns such requests to the competent court; the court determined that the child’s domicile remained in the Buftea court’s territory because their presence in Târgu Mureş was temporary and occasional, not constituting a stable residence, and the Buftea court was also the instance having decided on the substantive parental rights in the prior divorce judgment.
Legislator headnote
AI generatedart. 997 C. proc. civ, art. 114 alin. (1) C. proc. civ, art. 998 C. proc. civ, art. 114 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 107 C. proc. civ; Conflict of jurisdiction over parental authority dispute: territorial competence tied to minor's domicile and divorce court's continuing jurisdiction: The underlying dispute involved a father’s request for a presidential order to supply the mother’s consent for enrolling their minor child in a new school, arising from disputes over the exercise of joint parental authority and the child’s residence following a divorce; the conflict emerged when two courts declined territorial jurisdiction, one citing the child’s temporary stay in Târgu Mureş and the other asserting jurisdiction based on the divorce file location. The decisive legal basis included Article 114(1) of the Code of Civil Procedure, which grants exclusive territorial jurisdiction to the court where the protected person resides, and Article 998, which assigns such requests to the competent court; the court determined that the child’s domicile remained in the Buftea court’s territory because their presence in Târgu Mureş was temporary and occasional, not constituting a stable residence, and the Buftea court was also the instance having decided on the substantive parental rights in the prior divorce judgment.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural provision authorizing the High Court to resolve the negative conflict of jurisdiction and determine the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 06 decembrie 2022
Asupra conflictului negativ de competenţă:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 10 octombrie 2022 pe rolul Judecătoriei Buftea, secţia civilă, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., ca pe calea ordonanţei preşedinţiale să se dispună suplinirea consimţământului pârâtei la înscrierea la Şcoala Gimnazială Omega din municipiul Târgu Mureş a minorului C., cu cheltuieli de judecată.
În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 997 C. proc. civ.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 16009 din 31 octombrie 2022, Judecătoria Buftea, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.
Pentru a hotărî astfel, în interpretarea dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora în cazul cererilor având ca obiect ocrotire minor, competenţa teritorială aparţine instanţei în circumscripţia teritorială în care domiciliază persoana ocrotită, Judecătoria Buftea a reţinut că minorul C. locuia cu reclamantul, în muncipiul Târgu Mureş, astfel cum a reieşit din cererea de chemare în judecată şi din susţinerile reclamantului.
2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Târgu Mureş, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 4822 din 14 noiembrie 2022 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a dispus suspendarea cauzei; a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 10840 din 30 iunie 2022, pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. x/2021, s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor înregistrată sub nr. x din 19 mai 2005 în Registrul Stării Civile al Municipiului Bucuresti, din culpa comună a părţilor, şi ca autoritatea părintească asupra minorului C., să fie exercitată de ambii părinţi, în comun şi s-a stabilit locuinţa minorului C. la tată.
Ulterior, prin decizia civilă nr. 4170/A din 12 octombrie 2022, s-a admis cererea de suspendare a executării provizorii a sentinţei menţionate cu privire la modul de exercitare a autorităţii părinteşti, locuinţa minorului şi modul de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorul.
În raport de dispoziţiile art. 998 C. proc. civ., a apreciat că Judecătoriei Buftea îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, întrucât este instanţa care s-a pronunţat asupra fondului dreptului, şi anume asupra cererii de divorţ şi cererilor accesorii, prin sentinţa civilă nr. 10840 din 30 iunie 2022, inclusiv reclamantul a solicitat ca măsurile să îşi producă efectele temporar, până la soluţionarea dosarului civil nr. x/2021
Altfel spus, de vreme ce dosarul de divorţ nr. x/2021 al Judecătoriei Buftea, are ca obiect şi exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minor, această instanţă este cea în măsură să aprecieze asupra celor solicitate de către reclamant şi de pârâta-reclamantă reconvenţional, respectiv asupra suplinirii consimţământului pârâtei pentru a se înscrie la o altă unitate de învăţământ, cerere ce vizează exerciţiul autorităţii părinteşti şi asupra locuinţei minorului odată cu soluţionarea cererii reconvenţionale.
A apreciat că Judecătoria Târgu Mureş nu este competentă din punct de vedere teritorial, nici în cazul incidenţei în speţă a dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ., întrucât la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Buftea, reşedinţa copilului nu se afla în Târgu Mureş, după cum a arătat reclamantul, la termenul de judecată din 14 noiembrie 2022, minorul se află şi în prezent în judeţul Iflov, prezenţa sa în Târgu Mureş a avut un caracter temporar, ocazional, de aproximativ o lună şi jumătate.
II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, secţia civilă, în considerarea argumentelor ce succed:
Cererea de ordonanţă preşedinţială are ca obiect suplinirea consimţământului pârâtei pentru schimbarea şcolii minorului rezultat din relaţia dintre părţi, minor asupra căruia părinţii exercită în comun autoritatea părintească.
Prin sentinţa civilă nr. 10840 din 30 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Buftea, secţia civilă a dispus, printre altele, desfacerea căsătoriei părţilor înregistrată sub nr. x din 19 mai 2005 în Registrul Stării Civile al Municipiului Bucuresti, din culpa comună a părţilor, ca autoritatea părintească asupra minorului C., să fie exercitată de ambii părinţi în comun şi s-a stabilit locuinţa minorului C. la tată.
Prin decizia civilă nr. 4170 A din 12 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Ilfov, secţia civilă a admis cererea de suspendare a executării provizorii a hotărârii judecătoreşti; a dispus suspendarea executării provizorii a sentinţei apelate cu privire la modul de exercitare a autorităţii părinteşti, stabilirea locuinţei minorului şi modul de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorul.
Conform dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, dacă legea nu prevede altfel.
Aceste dispoziţii legale instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, dispoziţie derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 C. proc. civ., care, prin alin. (1), reglementează o competenţă teritorială generală, conform căruia, "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".
Sintagma "cereri privind ocrotirea persoanei fizice" include şi cererea vizând ocrotirea minorului prin părinţi, în sensul art. 106 alin. (1) teza I C. civ., respectiv cererile ce decurg din autoritatea părintească reglementată de Titlul IV din Cartea a II-a "Despre familie" din C. civ.
De asemenea, art. 998 C. proc. civ., text special în materia ordonanţei preşedinţiale, stabileşte că cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.
Din coroborarea acestor texte legale se desprinde concluzia că ocrotirea minorului are loc, în principal, prin părinţii săi, forma de realizare a acestei ocrotiri fiind exercitarea autorităţii părinteşti. Consimţământul unui părinte în privinţa unităţii de învăţământ unde urmează a fi înscris minorul reprezintă o modalitate de garantare a dreptului minorului la educaţie, fiind inclus în conţinutul autorităţii părinţeşti, conform art. 487 C. civ.
Prin urmare, solicitarea reclamantului de suplinire a consimţământului pârâtei reprezintă o formă de soluţionare a neînţelegerilor ivite între părinţi cu privire la exerciţiul autorităţii părinteşti.
Conform art. 486 C. civ., ori de câte ori există neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, instanţa de tutelă, după ce îi ascultă pe părinţi şi luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăşte potrivit interesului superior al copilului. Ascultarea copilului este obligatorie, dispoziţiile art. 264 fiind aplicabile.
De asemenea, art. 265 C. civ. stabileşte că, toate măsurile date prin Cartea a II-a - Despre familie - din C. civ. în competenţa instanţei judecătoreşti, toate litigiile privind aplicarea dispoziţiilor prezentei cărţi, precum şi măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competenţa instanţei de tutelă. Dispoziţiile art. 107 sunt aplicabile în mod corespunzător.
Pe cale de consecinţă, din textele legale enumerate anterior se desprinde concluzia că neînţelegerea părţilor privind modul de exercitare a autorităţii părinteşti reprezintă o cerere privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie.
Potrivit art. 92 alin. (1) C. civ., domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu în condiţiile prevăzute de lege este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte în mod statornic.
Dispoziţiile art. 88 C. civ. stabilesc că reşedinţa persoanei fizice este în locul unde îşi are locuinţa secundară.
Sub aspectul determinării domiciliului sau reşedinţei minorului, este necesară analiza unor circumstanţe apte să demonstreze că prezenţa fizică a minorului într-o localitate nu are caracter temporar sau ocazional, ci de stabilitate, relevante în acest sens fiind durata, regularitatea, condiţiile şi motivele şederii, aspecte ce pot reclama o anumită integrare într-un mediu social şi familial.
Cum, în speţă, în circumstanţele relevate de reclamant în faţa Judecătoriei Târgu Mureş, la termenul de judecată din 14 noiembrie 2022, prezenţa minorului în Târgu Mureş a avut un caracter temporar, ocazional, rezultă că la momentul sesizării primei instanţe, locuinţa statornică a minorului se afla în oraşul Otopeni, alături de mama sa, localitate care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Buftea, instanţă care s-a pronunţat şi asupra fondului dreptului, respectiv asupra cererii de divorţ şi a cererilor accesorii.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este Judecătoria Buftea, secţia civilă, ca instanţă în a cărei circumscripţie teritorială are domiciliul persoana ocrotită - minorul C., urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 06 decembrie 2022.