Enforcement jurisdiction conflict resolved by principle of single enforcement court despite debtor's registered seat elsewhere

Şedinţa publică din data de 06 decembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, secţia civilă, la data de 02 februarie 2022, sub nr. x/2022, contestatorul Inspectoratul General al Poliţiei Române, în contradictoriu cu intimatul A., a formulat contestaţie la executare împotriva:

1. încheierii de stabilire a drepturilor salariale în dosarul nr. x/2021;

2. încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare în dosarul nr. x/2021;

3. încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare privind copia dosarului execuţional.

În drept, a invocat prevederile art. 622, art. 712 şi urm., art. 719 C. proc. civ., precum şi pe celelalte acte normative invocate.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 3326 din 02 iunie 2022, Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, raportându-se la prevederile art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., instanţa a reţinut că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, domiciliul debitoarei-Contestatoare se află în Bucureşti, adresă aflată în circuscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, potrivit H.G. nr. 337/1993. Mai mult, între părţi s-a mai judecat o contestaţie la executare, contestaţie soluţionată de aceeaşi instanţă - Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Secorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 8585 din 07 noiembrie 2022 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că cererea de executare silită a fost formulată împotriva debitoarei secţia Regională de Poliţie Transporturi Cluj, cu sediul în Cluj-Napoca, judeţul Cluj, fiind menţionată în titlul executoriu în calitate de pârâtă, iar faptul că în litigiul în care s-a pronunţat hotărârea ce constituie titlu executoriu, debitoarea a fost citată la sediul Inspectoratului General al Poliţiei Române, organ desemnat să o reprezinte, nu determină transferarea calităţii de debitor în cauză către organul care reprezintă debitoarea.

De altfel, Judecătoria Cluj-Napoca este cea care a încuviinţat executarea silită împotriva debitoarei secţia Regională de Poliţie Transporturi Cluj, nu prezintă relevanţă faptul că, în cauză, contestaţia la executare a fost formulată de către organul care reprezintă debitoarea, de esenţă în stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de executare fiind calitatea de debitoare ce rezultă din cererea de executare silită.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, secţia civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. instituie o competenţă teritorială specială statuând că: "(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

(2) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare.

(3) Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestaţia se introduce la instanţa de executare", prin instanţă de executare urmând a se înţelege, potrivit art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Prin Decizia nr. 20/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii, în paragraful 71, a statuat expres că: "ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care (...) toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare, iar în paragraful 80, faptul că "principiului unicităţii instanţei de executare presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legislator drept instanţă de executare."

Aşadar, principiul unicităţii instanţei de executare vizează procedura ulterioară încuviinţării executării silite, întrucât instanţa de executare a fost stabilită odată cu pronunţarea încheierii de încuviinţare a executării silite. Toate actele de executare se fac doar după acest moment, al pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite, doar după încuviinţare putând fi vorba de instanţa de executare care să soluţioneze cererile şi incidentele ce vor apărea pe parcursul executării silite, aspect ce rezultă şi din economia dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ.

În speţa de faţă, executarea silită formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc B., în baza sentinţei civile nr. 130 din 26 iunie 2020, pronunţate de Tribunalul Bistriţa Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, a fost încuviinţată de către Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă, prin încheierea civilă nr. 1455/CC din 08 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, astfel că aceasta este instanţa de executare competentă a soluţiona contestaţia la executare formulată de Inspectoratul General al Poliţiei Române.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii este Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 06 decembrie 2022.