Conflict of jurisdiction for execution challenge: application of the unity of enforcement court doctrine and plaintiff's choice in absolute alternative competence.

Şedinţa publică din data de 06 decembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 22 decembrie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul Ministerul Finanţelor, în contradictoriu cu intimata A., a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite însăşi ce formează obiectul dosarului execuţional nr. x/2020 al B., solicitând anularea tuturor actelor de executare şi a executării silite însăşi, admiterea cererii de întoarcere a executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare, cu cheltuieli de judecată.

Contestatorul a contestat şi legalitatea încheierii de încuviinţare a executării silite din 13 ianuarie 2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2021, având în vedere că între creditoare şi Ministerul Finanţelor nu există niciun raport obligaţional direct stabilit prin titlul executoriu prin care Ministerul Finanţelor să fie obligat doar să aloce sumele necesare plăţii drepturilor salariale restante. Această obligaţie de a face poate fi dusă la îndeplinire doar la cererea ordonatorului principal de credite, Ministerul Justiţiei, şi nu la cererea creditoarei persoană fizică.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 712 şi urm. C. proc. civ., precum şi toate dispoziţiile legale invocate în cuprinsul acţiunii.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 3934 din 12 mai 2022, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a hotărî astfel, raportându-se la art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., precum şi la decizia nr. 20/20201, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, a reţinut că, în speţă, există două încheieri de încuviinţare a executării silite pronunţate împotriva tuturor debitorilor, întrucât executorul judecătoresc s-a adresat în acest scop atât Judecătoriei Oradea cât şi Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În această situaţie, pentru a da eficienţă principiului unicităţii instanţei de executare, instanţa a apreciat că atunci când există două încheieri de încuviinţare ce îi vizează pe toţi debitorii, instanţa de executare este prima instanţă care a încuviinţat executarea sau, dacă încuviinţarea a fost dispusă în aceeaşi zi, cum este cazul în speţă, prima instanţă sesizată în acest scop.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Oradea, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 6055 din 05 octombrie 2022 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a suspendat judecata cauzei; a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că la data de 30 decembrie 2020, executorul judecătoresc a formulat cerere de încuviinţare a executării silite împotriva debitorilor, fiind înregistrată atât pe rolul Judecătoriei Oradea (31 decembrie 2020), cât şi pe rolul Judecătoriei Sector 5 Bucureşti (05 ianuarie 2020), ambele instanţe de judecată sesizate au soluţionat cererea de încuviinţare a executării silite în dosarul execuţional nr. x/2020 al B., în sensul admiterii, la aceeaşi dată, data de 13 ianuarie 2022.

Aşadar, prin încuviinţarea executării silite în aceeaşi zi, potrivit interpretării date textelor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ. prin Decizia nr. 20/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii, se constată că ambele instanţe de judecată, atât Judecătoria Oradea, cât şi Judecătoria Sector 5 Bucureşti, sunt instanţe de executare, fiind deopotrivă competente teritorial să soluţioneze prezenta contestaţie la executare.

Prevederile art. 116 C. proc. civ. stabilesc posibilitatea pentru reclamant de a opta pentru introducerea acţiunii la oricare dintre instanţele competente teritorial, iar, din moment ce alegerea a fost făcută, se stabileşte, în mod definitiv, competenţa acelei instanţei, fără ca instanţa sesizată să se poată declara ulterior necompetentă, nici din oficiu, nici la cererea părţii adverse.

Or, în speţă, contestatorul-debitor Ministerul Finanţelor a ales să introducă contestaţia la executare pe rolul Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, instanţă de judecată competentă din punct de vedere teritorial să judece prezenta cauză, fiind una dintre instanţele care au încuviinţat executarea silită.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul litigiului este reprezentat de contestaţia la executare şi întoarcerea executării silite demarate în dosarul execuţional nr. x/2020 al B. de către creditoarea-intimată A. împotriva debitorilor Ministerul Finanţelor, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor şi Ministerul Justiţiei.

Din analiza dosarului execuţional, se reţine că la data de 30 decembrie 2020, creditorul a sesizat executorul judecătoresc B. în vederea punerii în executare silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 641/LM/2009 din 09 aprilie 2009, pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2008, irevocabilă, şi încheierea de lămurire dispozitiv din 21 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2008, fiind deschis, la aceeaşi dată, dosarul execuţional nr. x/2020.

Cererea de încuviinţare a executării silite, formulată de executorul judecătoresc, la data de 30 decembrie 2020, a fost înregistrată atât pe rolul Judecătoriei Oradea, la data de 31 decembrie 2020, conform menţiunii de intrare de pe ştampila instanţei aplicate pe cerere, cât şi pe rolul Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, la data 05 ianuarie 2021, conform verificării înregistrărilor de pe portalul Judecătoriei Sector 5 privitor la dosarul de încuviinţare nr. x/2021 în lipsa unei menţiuni cu privire la data înregistrării în cuprinsul cererii de încuviinţare adresate Judecătoriei Sector 5.

Ambele instanţe de judecată sesizate au soluţionat cererea de încuviinţare a executării silite în dosarul execuţional nr. x/2020 al B., în sensul admiterii, la aceeaşi dată, respectiv 13 ianuarie 2022.

Prin Decizia nr. 20/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii, în paragraful 71, a statuat expres că: "ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care (...) toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare, iar în paragraful 80, faptul că "principiului unicităţii instanţei de executare presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legislator drept instanţă de executare."

Aşadar, principiul unicităţii instanţei de executare vizează procedura ulterioară încuviinţării executării silite, întrucât instanţa de executare a fost stabilită odată cu pronunţarea încheierii de încuviinţare a executării silite. Toate actele de executare se fac doar după acest moment, al pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite, doar după încuviinţare putând fi vorba de instanţa de executare care să soluţioneze cererile şi incidentele ce vor apărea pe parcursul executării silite, aspect ce rezultă şi din economia dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ.

Cum, în speţă, prin încuviinţarea executării silite, în aceeaşi zi, în interpretarea dată textelor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., prin Decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii, ambele instanţe de judecată, atât Judecătoria Oradea, cât şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, sunt instanţe de executare, fiind deopotrivă competente teritorial să soluţioneze contestaţia la executare formulată de debitorul Ministerul Finanţelor.

Înalta Curte constată că în absenţa unui text de lege special care să reglementeze stabilirea instanţei competente să soluţioneze contestaţia la executare, în ipoteza unei competenţe teritoriale absolute alternative, devin incidente dispoziţiile cu caracter general ale art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Or, prin depunerea contestaţiei la executare la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, debitorul Ministerul Finanţelor a ales între cele două instanţe deopotrivă competente, fixând, în mod definitiv, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea primei instanţe sesizate, respectiv cea de la sediul acestuia, aceasta fiind una dintre instanţele care a încuviinţat executarea silită.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 06 decembrie 2022.