Jurisdiction for provisional suspension of execution: incidental character and unity of the execution court

Şedinţa publică din data de 06 decembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea formulată odată cu contestaţia la executare şi înregistrată la 29 martie 2022 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2022, contestatorul Ministerul Finanţelor a solicitat suspendarea provizorie a executării silite în dosarul nr. x/2022 al Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi A. până la soluţionarea cererii de suspendare din cadrul contestaţiei la executare.

În drept, îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 719 alin. (7) C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 6459 din 31 august 2022, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti sub nr. x/2022, în legătură cu care s-a formulat cererea de suspendare provizorie, s-a solicitat anularea întregii executări efectuate în dosarul nr. x/2022 al Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi A., fiind invocate motive de nelegalitate a executarii în raport de cele două hotărâri puse în executare, respectiv sentinţa civilă nr. 143/25.11.2008, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2008, şi sentinţa civilă nr. 4097/10.12.2014, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă în dosarul nr. x/2014.

A avut în vedere considerentele sentinţei civile nr. 2176/16.03.2022, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2022, potrivit cărora: "prin depunerea cererii de încuviinţare a executării silite pe rolul unui executor judecătoresc din circumscripţia teritorială a Judecătoriei Iaşi creditoarea a ales între cele două instanţe deopotrivă competente, iar prin pronunţarea de către Judecătoria Iaşi a încheierii de încuviinţare a executării silite împotriva a trei debitori din titlul executoriu, a fost fixată în mod definitiv competenţa teritorială de soluţionare a cereri de încuviinţare a executării silite în favoarea instanţei de la sediul debitorilor Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Iaşi".

Chiar în situaţia în care, la rândul său, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a încuviinţat executarea silită, prin încheierea din 15 martie 2022, în dosarul nr. x/2022, competenţa de soluţionare a cererii de suspendare a executării silite aparţine Judecătoriei Iaşi, atât în raport de criteriul cronologic (prima a fost pronunţată prin încheierea din 08 februarie 2022, în dosarul nr. x/2022), cel referitor la alegerea şi competenţa executorului judecatoresc (cu sediul în Iaşi), dar şi acela privind unicitatea instanţei de executare (potrivit considerentelor Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Iaşi, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 10883 din 21 octombrie 2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a suspendat judecata cauzei; a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut că dosarul de executare silită nr. x/2022 există trei încheieri de încuviinţare a executării silite; prima încheiere de încuviinţare a executării silite din data de 08 februarie 2022 a fost pronunţată de Judecătoria Iaşi, însă prin aceasta a fost încuviinţată executarea silită a debitorilor Curtea de Apel Iaşi, Tribunalul Iaşi şi Ministerul Justiţiei, fiind respinsă cererea de încuviinţare în raport cu Ministerul Finanţelor Publice.

La data de 15 martie 2022 Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a încuviinţat executarea silită împotriva tuturor debitorilor, fiind prima instanţă care a încuviinţat executarea silită a debitorului Ministerul Finanţelor Publice, devenind astfel instanţă de executare în raport cu debitorul Ministerul Finanţelor, debitor în raport cu care există o obligaţie distinctă de cea a celorlalţi debitori, respectiv de a aloca fondurile necesare plăţii sumelor acordate.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

În dosarul de executare silită nr. x/2022 instrumentat de Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi A. a fost demarată procedura de executare silită la cererea creditoarei B., împotriva debitorilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Iaşi, Tribunalul Iaşi şi Ministerul Finanţelor Publice, în temeiul titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 143 din 25 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2008, irevocabilă prin decizia nr. 670 din 05 iunie 2009, pronunţată de aceeaşi instanţă, şi sentinţa civilă nr. 4097 din 10 decembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 1322 din 03 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2014.

Prin încheierea nr. 589/CS din 08 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Iaşi, secţia civilă a încuviinţat executarea silită a debitorilor Curtea de Apel Iaşi, Ministerul Justitiei şi Tribunalul Iaşi, de către Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi A., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 143 din 25 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2008, irevocabilă prin decizia nr. 670 din 05 iunie 2009, pronunţată de aceeaşi instanţă, şi sentinţa civilă nr. 4097 din 10 decembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 1322 din 03 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2014, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului creditoarei B. rezultat din titlul executoriu.

Prin aceeaşi încheiere Judecătoria Iaşi, secţia civilă a respins cererea de încuviinţare a executării silite împotriva debitorului Ministerul Finanţelor Publice, ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 15 martie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă a încuviinţat executarea silită a debitorilor Curtea de Apel Iaşi, Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice şi Tribunalul Iaşi, de către Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi A., în temeiul titlurilor executorii reprezentat de sentinţa civilă nr. 143 din 25 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2008, irevocabilă prin decizia nr. 670 din 05 iunie 2009, pronunţată de aceeaşi instanţă, şi sentinţa civilă nr. 4097 din 10 decembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 1322 din 03 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2014, inclusiv sub aspectul obligaţiei debitorului Ministerul Finanţelor Publice de a aloca fondurile necesare plăţii sumelor acordate creditoarei.

Prin încheierea nr. 5575/CS din 03 iunie 2022, Judecătoria Iaşi, secţia civilă a încuviinţat executarea silită a debitorului Ministerul Finanţelor Publice, de către Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi A., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 143 din 25 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2008, irevocabilă prin decizia nr. 670 din 05 iunie 2009, pronunţată de aceeaşi instanţă, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului creditorului B. rezultat din titlul executoriu, respectiv obligarea Ministerului Economiei şi Finanţelor să aloce fondurile necesare plăţii sumelor acordate creditoarei, conform sentinţa civilă nr. 143 din 25 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2008.

Potrivit art. 719 alin. (1), "Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separată".

Caracterul incidental al cererii de suspendare a executării silite a fost tranşat în considerentele Deciziei nr. 2 din 08 februarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin care, interpretarea şi aplicarea sintagmei "până la soluţionarea contestaţiei la executare" din cuprinsul art. 719 C. proc. civ., în paragraful 60, s-a stabilit că suspendarea executării silite este limitată în timp până la soluţionarea în primă instanţă a contestaţiei la executare.

Astfel, este fără orice dubiu că şi cererea de suspendare provizorie a executării silite are caracter dublu incidental, atâta faţă de cererea de suspendare a executării până la soluţionarea contestaţiei la executare, cât şi faţă de contestaţia la executare.

Având caracterul unei cereri incidentale, cererea de suspendare provizorie a executării silite se judecă de instanţa competentă să soluţioneze cererea principală (contestaţia la executare), chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, potrivit dispoziţiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

În consecinţă, prorogarea legală de competenţă operează în favoarea instanţei competente să soluţioneze contestaţia la executare, iar nu în favoarea instanţei învestite cu cererea principală.

Prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., s-a stabilit că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlu executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În considerarea principiului unicităţii instanţei de executare s-a stabilit că una şi aceeaşi instanţă soluţionează cererile de încuviinţare a executării, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată drept instanţa de executare de către legiuitor.

În cadrul considerentelor deciziei menţionate s-a reţinut că, de regulă, nu pot exista două instanţe de executare în cadrul aceleiaşi executări silite, iar atunci când legiuitorul a dorit să confere altei instanţe competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare a indicat în mod expres acest lucru, făcând trimitere la art. 714 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, încă din momentul încuviinţării executării silite este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe tot parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.

Dispoziţiilor art. 111 alin. (12) teza finală din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, cu modificările şi completările ulterioare, prevăd că, dacă există contestaţie la executare depusă la instanţă, cererea de suspendare provizorie a executării silite, chiar formulată separat, se va judeca de către completul care soluţionează contestaţia la executare.

Or, în prezenta cauză, contestaţia la executare formulată de debitorul Ministerul Finanţelor împotriva executării silite demarate de Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi A. în dosarul execuţional nr. x/2022 şi a executării silite înseşi, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, la data de 29 august 2022, şi formează obiectul dosarului nr. x/2022, aşa cum reiese din aplicaţia Ecris, consecinţa învestirii în acest mod cu acţiunea principală este că aceeaşi judecătorie a devenit instanţa competentă să judece cererea cu caracter incidental, formulată pe cale separată, ţinând cont, totodată, că aceasta este şi prima instanţă care a încuviinţat executarea silită împotriva acestui debitor, având sediul în Bucureşti, b-dul x, nr. 16.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cererea de suspendare provizorie a executării silite deduse judecăţii este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 06 decembrie 2022.