Nullity of cassation for failure to substantiate illegality instead of rearguing factual findings in copyright royalty dispute

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 06 aprilie 2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă sub nr. x/2020, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei 4.294,5 RON fără TVA (înmulţit cu trei, suma de 12883,5 RON) reprezentând remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în perioada 01.07.2017 - 31.03.2020; la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 2100,45 RON, înmulţit cu trei 6301,35 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente sumei solicitate pe capătul 1 calculate până la data de 31.03.2020 şi în continuare la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,1% până la data achitării integrale a remuneraţiei de mai sus; la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1.166, art. 1349 şi urm. C. proc. civ., Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe cu modificările şi completările ulterioare (în vigoare pentru perioada dedusă judecăţii), inclusiv cu forma republicată la data de 14.06.2018 în M.O. Partea I nr. 489 din 14 iunie 2018 şi Decizia ORDA nr. 10/2016, Decizia ORDA nr. 120/2016 şi Decizia ORDA nr. 60/2019, ca norme de aplicare.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 1660 din 03 noiembrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor ArtiştilorInterpreţi - CREDIDAM în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L.; a obligat pârâta la plata către reclamanta a sumei de 12.883,5 RON reprezentând repararea prejudiciului cauzat artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/publicate în scop comercial/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual, reprezentând triplul remuneraţilor datorate în perioada 01.07.2017- 31.03.2020; a obligat pârâta să încheie cu reclamanta autorizaţii/licenţe neexclusive pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în spatiile administrate; a respins în rest acţiunea ca neîntemeiată; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 670 RON, cheltuieli de judecată.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 1094A din 07 iulie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul civil formulat de apelanta - pârâtă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1660 din 03 noiembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2020; a obligat apelantul la 800 RON cheltuieli de judecată în apel către intimatul-reclamant.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 1094 A din 07 iulie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs pârâta A. S.R.L.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 19 mai 2022, sub nr. x/2020, fiind repartizat computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2.

II.1. Motivele de recurs

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursul, casarea în totalitate a sentinţei atacate, cu consecinţa rejudecării cauzei de către instanţa de fond, care, în urma corectei administrări şi verificări a probelor şi a înscrisurilor depuse de pârâtă, pe calea excepţiei, să constatate necompetenţa materială şi teritorială a Tribunalul Bucureşti şi să decline competenţa litigiului la Tribunalul Hunedoara, aceeaşi secţie civilă, drept proprietate intelectuala pentru soluţionare având în vedere prevederile art. 101, 107 şi 113 pct. 9 C. proc. civ.

Totodată, pe fondul cauzei, a solicitat ca instanţa să respingă acţiunea formulată, ca nefondată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea căii de atac, a arătat că cererea depusă de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 4.294,50 RON fără TVA cu titlu remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerii acestora şi a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual începând cu data de 1 iulie 2017 şi până 31 martie 2020, în baza Deciziei ORDA nr. 120/2016, obligarea la plata sumei de 2.100,45 RON fără TVA reprezentând penalităţi de întârziere, precum şi la obligarea pârâtei să încheie autorizării neexclusive cu reclamanta, a fost adresată unei instanţe necompetente material şi teritorial având în vedere că locul săvârşirii faptului ilicit producător de pagubă în dauna reclamantei a fost în Haţeg, judeţul Hunedoara, la restaurantul, respectiv pensiunea pârâtei.

A mai arătat că din actele depuse la dosar nu rezultă în mod explicit care artişti sunt afiliaţi la reclamantă şi pentru care drepturi ale artiştilor solicită prestaţii, pârâta deţinând autorizaţii pentru încă trei instituţii de acelaşi fel cu reclamanta, motiv pentru care a solicitat instanţei fie eventuale precizări, fie constatări că cererea nu este formulată de un organ reprezentativ al artiştilor.

A susţinut că probele depuse la dosar din care rezultă distribuirea de fonograme cu artişti în incinta unităţii pârâtei (restaurant, camere pensiune) au fost obţinute în mod nelegal prin violarea proprietăţii şi fără acordul acesteia.

De asemenea, şi-a exprimat nemulţumirea faţă de modul de calcul al sumelor datorate ce cuprind spaţii ale unităţii pârâtei în care se organizează evenimente private cu artişti, care plătesc separat contribuţii la forurile la care sunt afiliaţi, pârâta fiind cea care pune la dispoziţie spaţiul acestor organizatori, astfel că aceştia sunt cei obligaţi la plata sumelor datorate cu titlu de prestaţii către organele de colectare, conform legii, în raport de sumele din contractele încheiate cu cei care desfăşoară evenimentul în sălile aparţinând pârâtei.

Deşi a fost notificată o singură dată, reclamanta nu a precizat cuantumul sumelor datorate sau condiţiile în care se vor elibera acele autorizaţii neexclusive de către aceasta, modul de calcul sau alte detalii, nu a fost sunat nici unul dintre administratori, deşi la data obţinerii acelor imagini obţinute ilicit de către un reprezentat sau colaborator al reclamantei, este clar că unul dintre aceştia s-a aflat în incinta restaurantului şi a pensiunii aparţinând pârâtei.

Recurenta-pârâtă a susţinut că este de bună-credinţă şi că doreşte să achite o sumă cu titlu de contribuţie la asociaţie, conform legii, însă achitarea acesteia poate interveni numai după o negociere, întrucât nu este corect să plătească aceleaşi sume la toate asociaţiile din care fac parte aceeaşi artişti şi compozitori, context în care a solicitat instanţei să-i pună în vedere reclamantei să contacteze administratorii.

A precizat că modul de calcul este neclar şi fără o verificare pe fiecare spaţiu ce aparţine societăţii pârâte cât timp datele referitoare la suprafeţele invocate nu mai corespund realităţii actuale.

A susţinut că a achitat integral, conform înţelegerii directe, contribuţii către UNPIR de la care are autorizaţie neexclusivă de utilizare a muzicii, fonograme în scop ambiental, sens în care doreşte să discute cu reprezentanţii artiştilor în vederea stingerii litigiului pe cale amiabilă şi medierea în ce priveşte sumele solicitate.

A arătat că motivarea instanţei de apel nu poate fi primită în cauză, având în vedere că a făcut dovada depunerii încă de la fond a întâmpinării, prin care a invocat excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Hunedoara, solicitând casarea sentinţei pentru ca instanţa de fond să se pronunţe pe această excepţie, întrucât i-a fost încălcat dreptul la apărare al recurentei-pârâte, în aprecierea acesteia, fiind vorba de o necompetenţă de ordine publică şi nu privată, după cum s-a reţinut în hotărârea atacată, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

II.2. Apărările formulate în cauză

La data de 17 iunie 2022, prin poştă, în termen legal, intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, să se constate că recursul este nul şi, în subsidiar, să fie respins, ca neîntemeiat, cu consecinţa menţinerii deciziei recurate, ca fiind legală, şi obligarea recurentei la achitarea cheltuielilor de judecată.

În susţinerea nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a arătat că recurenta-pârâtă nu a argumentat, în drept şi nici în fapt, cazurile de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., ci a reluat susţinerile expuse în cadrul apelului, care, în mod corect şi întemeiat, au fost analizate şi respinse de către instanţa de apel.

În subsidiar, în măsura în care instanţa de recurs va aprecia că recursul nu este nul, a solicitat respingerea căii de atac, ca nefondată. Este de menţionat că aspectele invocate de către recurentă nu vizează nelegalitatea deciziei pronunţate de instanţa de apel, ci o reapreciere a susţinerilor formulate în calea de atac a apelului.

Principala chestiune în discuţie este cea legată de competenţa teritorială şi materială, însă aceasta nu a fost invocată în termen, întrucât întâmpinarea formulată nu a fost comunicată la adresa corectă a instanţei, după cum a constatat şi instanţa de apel, astfel că nu a ajuns la dosarul cauzei şi, prin urmare, nici avută în vedere la soluţionarea cauzei.

În ceea ce priveşte artiştii care sunt "afiliaţi" la CREDIDAM, dreptul de comunicare publică în scop ambiental se gestionează colectiv obligatoriu, potrivit art. 145 alin. (1) lit. f) raportat la alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, iar pentru acest drept, CREDIDAM va colecta remuneraţiile în temeiul unui mandat legal, atât pentru artiştii interpreţi care sunt membrii organismului de gestiune colectivă, pentru artiştii care nu sunt membrii, cât şi pentru artiştii care nu sunt membrii niciunui organism de gestiune colectivă.

Pe de altă parte, CREDIDAM este organismul desemnat drept colector ai remuneraţiilor cuvenite artiştilor interpreţi sau executanţi pentru sursa comunicare publică în scop ambiental, potrivit dispoziţiilor normelor de aplicare a legii. în consecinţă, susţinerea apelantei în sensul că există mai multe organisme care ar colecta remuneraţiile pentru artiştii interpreţi sau executanţi este neîntemeiată.

La data de 05 decembrie 2022, prin poştă electronică, recurenta-pârâtă a depus concluzii scrise, prin care a reiterat apărările expuse în cadrul motivelor de recurs.

II.3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "Dispoziţiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 din C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 06 aprilie 2022, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

Prin rezoluţia din data de 20 iulie 2022, în temeiul dispoziţiilor art. 4711 alin. (5) C. proc. civ., completul filtru a stabilit termen de judecată la data de 06 decembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1094A din 07 iulie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul în condiţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac de reformare care, în concordanţă cu principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ. poate fi exercitat în termenele şi condiţiile prevăzute de lege.

Una dintre condiţiile esenţiale stabilite de legiuitor este aceea că poate fi exercitat pentru motivele strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aceasta înseamnă că titularul recursului este ţinut să îşi conformeze conduita procesuală acestor exigenţe legale pentru a crea premisele necesare pentru exercitarea controlului de legalitate de către instanţa de recurs.

Dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. permit părţilor unui proces exercitarea recursului exclusiv pentru motive de nelegalitate, instanţa de recurs neavând competenţa legală de a proceda la reaprecierea probelor pe baza cărora aceasta a fost reţinută ori de a cenzura situaţia de fapt căreia i-au fost aplicate normele de drept incidente.

Înalta Curte constată că, deşi şi-a fundamentat recursul, în partea finală, pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă nu a explicitat în ce constă greşeala instanţei care a pronunţat hotărârea atacată din perspectiva normelor de drept material sau procesual, raportat la argumentele avut în vedere de instanţa de apel, simpla susţinere relativ la încălcarea dreptului la apărare şi aprecierea că, în cauză, este vorba de o competenţă de ordine publică şi nu privată nu se constituie în critici apte a demonstra nelegalitatea judecăţii finalizate prin decizia recurată şi a permite încadrarea acestora într-unul dintre motivele de casare prevăzute în mod imperativ de norma menţionată.

În realitate, recurenta-pârâtă, în susţinerea recursului, a expus argumente ce ţin de situaţia de fapt, tinzând la o cenzurare a aprecierii date de instanţă mijloacelor de probă (actele depuse la dosar nu relevă în mod explicit care sunt artiştii afiliaţi reclamantei şi pentru care drepturi ale acestora se solicită plata prestaţiilor, distribuirea de fonograme cu artişti în incinta unităţii pârâte - restaurant şi pensiune, notificarea prin care nu s-au precizat cuantumul sumelor datorate sau condiţiile în care se vor elibera autorizaţii neexclusive de către reclamantă) şi la o nouă judecată a fondului ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei şi a elementelor de fapt ale cauzei.

Înalta Curte mai observă că motivele de recurs sunt similare cu cele deduse judecăţii apelului şi care au fost analizate punctual de către prima instanţă de control judiciar, recurenta-pârâtă neaducând nicio critică concretă soluţiei instanţei de apel, ci doar reiterează aceleaşi apărări care şi-au primit deja o rezolvare din partea instanţei, inclusiv cele referitoare la depunerea întâmpinării la fond, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a primei instanţe. Nu se decelează din aşa-zisa motivare a recursului, considerentele pentru care raţionamentul expus de către curtea de apel, în analiza aceloraşi susţineri, este greşit, făcându-se cu aplicarea eronată a normelor de drept material sau procesual.

De fapt, recurenta-pârâtă tinde la o nouă verificare a susţinerilor sale din cererea de apel şi nu prin raportare la ceea ce a analizat în concret instanţa de apel, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac. Or, instanţa de fond şi cea de apel au plenitudinea de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor pe care şi-au întemeiat soluţiile acestora.

Aşadar, în sensul exigenţelor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., era necesar ca recurenta-pârâtă să formuleze o argumentare juridică a nelegalităţii hotărârii atacate, prin identificarea explicită a motivelor ce reclamă nemotivarea hotărârii, existenţa unor motive contradictorii sau străine de natura cauzei reţinute de instanţa de apel, identificarea normei sau a normelor de drept material pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de către instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, iar nu doar chestiuni legate de situaţia de fapt şi de analizarea probelor administrate în etapele procesuale anterioare, ceea ce relevă o invocare pur formală a textelor de lege menţionate.

În consecinţă, reţinând că obiectul recursului îl constituie decizia instanţei de apel, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegală decizia atacată, iar nu aspecte ce ţin de fondul cauzei, care au fost arătate prin motivele de apel şi nu se circumscriu dezlegării date de instanţa de apel.

Pentru considerentele expuse, având în vedere că, în cauză, nu pot reţinute nici motive de ordine publică, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1094A din 07 iulie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

În baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, reţinând culpa procesuală a recurentei-pârâte, o va obliga la plata către intimata-reclamantă Asociaţia Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM a cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 RON, potrivit extrasului bancar nr. x din 09 iunie 2022, emis de B., aflat la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1094A din 07 iulie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă A. S.R.L. la plata către intimata-reclamantă Asociaţia Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM a cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 06 decembrie 2022.