Peremption of appeal following suspension for succession and survival of legal mandate after mandator’s death

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2022

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni la 14 ianuarie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea acesteia să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 500 mp teren arabil intravilan, situat la locul numit "În grădină", evidenţiat în titlul de proprietate nr. x din 13 martie 1995, emis pe numele C., învecinat cu drumul comunal şi cu numiţii D., E. şi F.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 630 C. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Fălticeni

Prin sentinţa civilă nr. 1429 din 4 octombrie 2019, Judecătoria Fălticeni a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a judecăţii formulată de mandatarul pârâtei după închiderea dezbaterilor. A admis acţiunea în revendicare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., obligând-o pe aceasta să îi lase, în deplină proprietate şi liniştită posesie, suprafaţa de 500 mp teren, identificată cu S2 (219 mp, curţi-construcţii şi 281 mp teren arabil, pe aliniamentul 16-54-61-53-50-11-12-13-14-15-16, haşură punctată), în anexa 2 a raportului de expertiză întocmit de expertul G.. Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 1.213 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Hotărârea Tribunalului Suceava

Prin decizia nr. 549 din 8 iulie 2020, Tribunalul Suceava – secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâta B., prin împuternicit H., în contradictoriu cu reclamantul A., împotriva sentinţei civile nr. 1429 din 4 octombrie 2019 pronunţate de Judecătoria Fălticeni. A obligat-o pe apelanta-pârâtă să achite intimatului suma de 800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

4. Hotărârea Curţii de Apel Suceava

Prin încheierea din 10 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Suceava – secţia I civilă a suspendat judecata recursului declarat de pârâta B. împotriva deciziei nr. 549 din 8 iulie 2020 a Tribunalului Suceava – secţia I civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la introducerea în cauză a moştenitorilor defunctei recurente-pârâte, decedate la 2 august 2020.

Dosarul a fost repus pe rol la 15 septembrie 2021, în vederea discutării excepţiei de perimare, urmare constatării faptului că, de la data suspendării judecării recursului şi până la repunerea acestuia pe rol, în cauză nu a fost efectuat niciun act de procedură.

Prin decizia nr. 260 din 10 noiembrie 2021, Curtea de Apel Suceava – secţia I civilă a constatat perimată cererea de recurs formulată de pârâta defunctă B., prin împuternicit H., împotriva deciziei nr. 549 din 8 iulie 2020 pronunţate de Tribunalul Suceava – secţia I civilă, în contradictoriu cu reclamantul-intimat A..

5. Recursul

Împotriva deciziei nr. 260 din 10 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a declarat recurs H., în calitate de mandatar al defunctei-pârâte B..

Prin cererea de recurs, s-a arătat că, prin procura judiciară autentificată sub nr. x/2016, defuncta-pârâtă B. l-a împuternicit pe mandatarul H. să o reprezinte în dosarul nr. x/2016. În conţinutul procurii s-a menţionat că dreptul său de reprezentare a fost dat pentru toate actele judecăţii, pentru toate fazele procesuale, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Au fost invocate dispoziţiile art. 2030 lit. c) C. civ., care reglementează cauzele de încetare a mandatului, respectiv moartea, incapacitatea sau falimentul mandantului ori a mandatarului. S-a susţinut că aceste norme prevăd şi faptul că, în cazul în care mandatul are ca obiect încheierea unor acte succesive în cadrul unei activităţi cu caracter de continuitate, acesta nu încetează dacă activitatea este în curs de desfăşurare, cu respectarea dreptului de revocare sau de renunţare al părţilor ori al moştenitorilor acestora.

S-a arătat că, în cauză, mandatul nu a fost revocat de către mandant. Deşi pe parcursul procesului s-a încercat dezbaterea succesiunii defunctei, această procedură nu s-a finalizat până la data pronunţării hotărârii recurate.

După data comunicării încheierii din 10 martie 2021, pronunţate în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel Suceava – secţia I civilă, prin care a fost suspendată judecata recursului declarat de pârâta B. împotriva deciziei nr. 549 din 8 iulie 2020 a Tribunalului Suceava – secţia I civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., au fost făcute demersuri pentru dezbaterea succesiunii acesteia. Cu acest prilej, s-a constatat că nu fusese dezbătută nici succesiunea defunctei I. (autoarea pârâtei decedate) şi că nu puteau fi identificaţi moştenitorii acesteia.

S-a menţionat că, pe rolul Judecătoriei Fălticeni a fost înregistrat dosarul nr. x/2019, având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului de 500 mp, prin efectul uzucapiunii, aceeaşi suprafaţă de teren cu cea din prezenta cauză, a cărui judecată a fost suspendată la 7 septembrie 2021. S-a apreciat că, pronunţarea unei hotărâri favorabile în acest dosar ar conduce la anularea tuturor hotărârilor date în dosarul pendinte, motiv pentru care s-a solicitat suspendarea perimării până la soluţionarea dosarului nr. x/2018, în baza art. 413 alin. (1) şi art. 417 C. proc. civ.

S-a susţinut că, a fost eronată modalitatea de evaluare a probatoriului propus de reclamant în dovedirea dreptului său de proprietate, fiind încălcate dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

S-a invocat neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 416 C. proc. civ., în baza cărora Curtea de Apel Suceava a constatat ca fiind perimată cererea de recurs formulată de defunctă, prin mandatar, împotriva deciziei nr. 549 din 8 iulie 2020 a Tribunalului Suceava, întrucât abandonarea temporară a judecării cauzei nu a fost determinată de starea precară de sănătate a mandatarului, ci de faptul că pe rolul Judecătoriei Fălticeni era dosarul nr. x/2019, care avea înrâurire asupra litigiului de faţă, obiectul acestuia vizând aceeaşi suprafaţă de teren ce face obiectul dezbaterii în cauza pendinte.

S-a arătat că nu a fost analizată conduita unuia dintre membrii completului de judecată al Tribunalului Suceava, care a participat la judecata cauzei în apel şi a pronunţat sentinţa civilă nr. 2008 din 21 noiembrie 2016, fiind încălcat astfel principiul imparţialităţii stabilit prin Principiile de la Bangalore şi prin normele de competenţă materială. S-a apreciat că incompatibilitatea judecătorului care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau a evaluat modul de soluţionare a unei excepţii procesuale trebuie raportată la dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ. (în dosarul nr. x/2016 fiind examinată şi soluţionată excepţia lipsei de interes în soluţionarea unei cereri de chemare în judecată).

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ.

6. Întâmpinarea şi răspunsul la întâmpinare

Prin întâmpinarea depusă la 10 ianuarie 2022, intimatul-reclamant a invocat excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a recurentei, în raport de data decesului acesteia (2 august 2020) şi data declarării recursului (16 octombrie 2020), excepţia lipsei calităţii de reprezentat a mandatarului H., precum şi excepţia nulităţii recursului.

La 26 ianuarie 2022, J., în calitate de unică moştenitoare a recurentei-pârâte B., prin mandatar H., a depus răspuns la întâmpinare.

7. Procedura de filtru

Raportul întocmit în condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost comunicat părţilor, iar prin încheierea din camera de consiliu din 29 septembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă a admis în mod formal recursul, stabilind că admisibilitatea acestuia urmează a fi supusă dezbaterii părţilor în şedinţa publică din 24 noiembrie 2022, în condiţii de contradictorialitate, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiilor invocate de intimat prin întâmpinare, precum şi asupra recursului, apreciind că motivele acestuia, care vizează greşita aplicare a normelor de procedură care reglementează principiul rolului activ al judecătorului (art. 22 C. proc. civ.) şi imparţialitatea acestuia (art. 41 alin. (1) C. proc. civ.), precum şi perimarea cererilor (art. 416 C. proc. civ.) pot fi încadrate în cazul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

8. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate, în baza art. 248 alin. (2) C. proc. civ., excepţiile invocate de intimat prin întâmpinare, respectiv excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a recurentei, în raport de data decesului acesteia (2 august 2020) şi de data declarării recursului (16 octombrie 2020), excepţia lipsei calităţii de reprezentat a mandatarului H., precum şi excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte constată următoarele:

8.1 Excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a recurentei

Excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei B. este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Prevalându-se de dispoziţiile art. 56 alin. (3) C. proc. civ., prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul A. a invocat excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a defunctei-pârâte B., arătând că aceasta a decedat la 2 august 2020, iar recursul împotriva deciziei nr. 549 din 8 iulie 2020 a Tribunalului Suceava a fost declarat de mandatarul H., la 16 octombrie 2020, ulterior survenirii decesului. Cauza a fost soluţionată prin decizia nr. 260 din 10 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava – secţia I civilă, obiect al recursului de faţă. Intimatul a invocat vătămarea prevăzută de art. 177 C. proc. civ., solicitând anularea cererii de recurs, în baza art. 40 din acest act normativ.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, Înalta Curte reţine că aceasta este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie, ce vizează încălcarea uneia dintre condiţiile de exerciţiu a acţiunii civile şi care, potrivit art. 56 alin. (3) C. proc. civ., poate fi ridicată de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu, în tot cursul procesului.

Nulitatea actului de procedură este sancţiunea procedurală ce intervine în cazul actului de procedură care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru validitatea lui, lipsindu-l total sau parţial de efectele fireşti.

Lipsa capacităţii procesuale de folosinţă atrage nulitatea actului de procedură, nulitate necondiţionată de existenţa vreunei vătămări, deoarece capacitatea procesuală este o condiţie de exerciţiu a dreptului la acţiune, deci o condiţie extrinsecă actului de procedură.

Conform dispoziţiilor art. 56 alin. (1) C. proc. civ., "Poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile".

Capacitatea procesuală de folosinţă, constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii, reprezintă aplicarea în plan procesual a capacităţii civile şi presupune ca partea să fie în viaţă pe tot parcursul procesului.

Potrivit dispoziţiilor art. 35 C. civ., în cazul persoanelor fizice, "Capacitatea de folosinţă începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia."

În cauză, decesul pârâtei B. a survenit pe parcursul procesului, la 2 august 2020, anterior pronunţării de către Curtea de Apel Suceava a deciziei nr. 260 din 10 noiembrie 2021, care face obiect de analiză în recursul pendinte.

Pârâta a decedat ulterior introducerii acţiunii civile şi soluţionării căii de atac a apelului, respectiv în timpul desfăşurării procedurii judiciare în faza procesuală a recursului declarat prin mandatar H. împotriva deciziei nr. 549 din 8 iulie 2020, pronunţate de Tribunalul Suceava – secţia I civilă.

Cum nulitatea trebuie să fie contemporană întocmirii actului a cărui nulitate se solicită a se constata, în situaţia particulară a cauzei, Înalta Curte reţine că pârâta a avut capacitate de folosinţă la momentul promovării cererii de chemare în judecată şi a căilor de atac a apelului şi a recursului împotriva hotărârii anterior menţionate.

Totodată, pârâta a fost reprezentată în proces, în toate etapele procesuale, de mandatarul H., care, în baza procurii judiciare speciale autentificate sub nr. x din 16 martie 2016, a formulat cererea de chemare în judecată şi a exercitat căile de atac prevăzute de lege, inclusiv recursul împotriva hotărârii de perimare care face obiect de analiză în cauza pendinte.

În acest sens, în cuprinsul cererii de recurs de faţă, numitul H. a menţionat că promovează calea extraordinară de atac în calitatea sa de reprezentant al pârâtei defuncte.

Conform menţiunilor din cuprinsul procurii judiciare autentificate sub nr. x din 16 martie 2016, mandatul acestuia era valabil până la revocarea expresă de către mandatar. Însă, o manifestare de voinţă a defunctei-pârâte în acest sens nu a avut loc pe parcursul procesului.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 88 C. proc. civ., "Mandatul nu încetează prin moartea celui care l-a dat şi nici dacă acesta a devenit incapabil. Mandatul dăinuieşte până la retragerea lui de către moştenitori sau de către reprezentantul legal al incapabilului."

De asemenea, art. 2030 lit. c) C. civ. prevede că moartea, incapacitatea sau falimentul mandantului ori a mandatarului nu conduc la încetarea mandatului atunci când acesta are ca obiect încheierea unor acte succesive în cadrul unei activităţi cu caracter de continuitate, dacă această activitate este în curs de desfăşurare, cu respectarea dreptului de revocare sau renunţare al părţilor ori al moştenitorilor acestora.

Raportând normele legale menţionate la circumstanţele cauzei, Înalta Curte constată că la dosar a fost depus certificatul de moştenitor autentificat de Biroul Individual Notarial Public "K." sub nr. x din 26 ianuarie 2022, din care reiese că succesoarea legală a defunctei-pârâte B. este numita J..

Aceasta nu numai că nu a retras mandatul dat de autoarea sa mandatarului H., ci, în baza unei noi procuri judiciare, autentificate sub nr. x din 26 ianuarie 2022, l-a împuternicit pe acelaşi mandatar să îi reprezinte interesele în procesul pendinte, pe care a înţeles să îl continue în calitatea sa de moştenitoare legală a defunctei-pârâte.

Faţă de această împrejurare, se constată că nu operează în cauză sancţiunea nulităţii, reglementată prin art. 179 alin. (1) sau prin art. 40 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a susţinut intimatul, întrucât sunt incidente dispoziţiile art. 88 C. proc. civ.

În baza acestor prevederi legale şi în virtutea mandatului său de reprezentare, numitul H. a formulat recursul împotriva deciziei nr. 260 din 10 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în scopul preîntâmpinării pierderii dreptului de exercitare a acestei căi extraordinare de atac.

8.2 Continuând acest raţionament, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii de reprezentant a mandatarului H., Înalta Curte constată că, potrivit art. 80 alin. (1) C. proc. civ., în plan procedural, reprezentarea presupune existenţa unui mandat pentru îndeplinirea actelor de procedură în numele şi în interesul altei persoane.

În procesul civil, calitatea de reprezentant nu poate fi prezumată, părţile având obligaţia de a indica în ce calitate participă la activitatea judiciară, lipsa de justificare a calităţii de reprezentant conducând la nulitatea cererii.

În cauză, astfel cum s-a arătat, mandatarul H. a exercitat dreptul de reprezentare al pârâtei B. în baza procurii judiciare autentificate sub nr. x din 16 martie 2016, împuternicirea vizând îndeplinirea tuturor actelor de procedură necesare judecăţii, precum şi exercitarea căilor legale de atac, până la soluţionarea definitivă a litigiului.

În baza dispoziţiilor art. 88 C. proc. civ., mandatul său de reprezentare şi-a produs efectele şi ulterior decesului pârâtei B., întrucât nu a devenit incidentă ipoteza reglementată de acest text legal pentru încetarea sa, anume retragerea mandatului de către moştenitorii defunctei.

Se constată astfel că, în mod legal mandatarul H. a exercitat calea de atac a recursului pendinte.

Această ipoteză este susţinută şi prin faptul că, urmare dezbaterii succesiunii pârâtei B. (la 26 ianuarie 2022) finalizate prin emiterea certificatului de moştenitor nr. x din 26 ianuarie 2022, moştenitoarea legală a defunctei, J., nu a procedat la revocarea mandatului acestuia, ci, dimpotrivă, prin procura judiciară autentificată sub nr. x din 26 ianuarie 2022, l-a împuternicit să îi reprezinte interesele în litigiul pendinte.

Faţă de aceste argumente, Înalta Curte va respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant a mandatarului H., considerând că nu se impune anularea cererii de recurs formulate de acesta în reprezentarea defunctei B..

8.3 Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge şi excepţia nulităţii cererii de recurs, invocate de intimat, în cauză nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 40 C. proc. civ., dar nici cele reglementate de art. 175 alin. (1) din acelaşi cod, prin actul procedural îndeplinit de mandatar, intimatului nefiindu-i cauzată vătămarea cerută de lege pentru desfiinţarea actului de procedură îndeplinit.

9. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul declarat împotriva deciziei nr. 260 din 10 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava – secţia I civilă, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, este necesar să se precizeze că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va proceda la analiza recursului prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cărora li se subscriu motivele de casare invocate în cauză, ce vizează încălcarea de către Curtea de Apel Suceava a normelor de procedură reglementate de art. 416 şi art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când, "prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii."

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. evocă prevederile art. 175 şi art. 176 din acest act normativ, cu privire la nulitatea condiţionată sau necondiţionată a actelor de procedură, precum şi pe cele ale art. 178, referitoare la regimul juridic al nulităţii, şi ale art. 179 din cod, care vizează efectele acesteia.

Nulitatea, ca sancţiune procedurală, se impune a fi analizată în strânsă corelaţie cu actele de procedură pe care instanţa, părţile sau alţi participanţi le-au îndeplinit pe parcursul activităţii judiciare.

Obiectul recursului pendinte este reprezentat de decizia nr. 260 din 10 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia I civilă, prin care a fost constatată perimată cererea de recurs formulată de pârâta B., prin mandatar H., împotriva deciziei nr. 549 din 8 iulie 2020 a Tribunalului Suceava – secţia I civilă.

În ceea ce priveşte perimarea, Înalta Curte constată că, potrivit reglementării din art. 416 alin. (1) C. proc. civ., aceasta se înfăţişează ca o sancţiune care se răsfrânge asupra întregii activităţi judiciare, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea unui litigiu dedus judecăţii.

Pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni, din motive imputabile părţilor, în sensul că acestea să nu fi săvârşit vreun act de procedură în vederea judecării, deşi aveau posibilitatea să o facă.

Raportând aceste considerente la circumstanţele cauzei, Înalta Curte constată că, prin cererea înregistrată la 27 octombrie 2020 pe rolul Curţii de Apel Suceava – secţia I civilă, pârâta B., prin mandatar H., a formulat recurs împotriva deciziei nr. 549 din 8 iulie 2020 a Tribunalului Suceava – secţia I civilă.

Prin cererea depusă la 14 octombrie 2020, mandatarul H. a arătat că pârâta B. a decedat la 2 august 2020 şi a solicitat suspendarea judecării recursului până la dezbaterea succesiunii acesteia.

La termenul de judecată din 10 martie 2021, la solicitarea mandatarului defunctei-pârâte, Curtea de Apel Suceava a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la introducerea în cauză a moştenitorilor acesteia.

Încheierea din 10 martie 2021 a curţii de apel a fost atacată cu recurs de către intimatul-reclamant A., însă recursul a fost anulat, ca netimbrat, prin decizia nr. 1410 din 16 iunie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă în dosarul nr. x/2016.

Urmare referatului întocmit de Curtea de Apel Suceava la 15 septembrie 2021, în condiţiile prevăzute de art. 420 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se că de la data suspendării judecăţii şi până la data menţionată nu au fost efectuate acte de procedură, cauza a fost repusă pe rol, stabilindu-se termen la 10 noiembrie 2021 pentru constatarea intervenirii perimării cererii de recurs.

Măsura dispusă de Curtea de Apel Suceava este legală de vreme ce ultimul act de procedură efectuat în dosar este reprezentat de încheierea de suspendare a judecării cauzei din 10 martie 2021, termenul de perimare împlinindu-se, astfel cum corect a stabilit această instanţă prin raportare la dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., la 10 septembrie 2021.

Faţă de aspectele expuse, Înalta Curte apreciază că, prin soluţia de constatare a perimării cererii de recurs formulate împotriva deciziei nr. 549 din 8 iulie 2020 a Tribunalului Suceava – secţia I civilă, recurentului nu i s-a produs vătămarea prevăzută de art. 175 alin. (1) C. proc. civ. pentru a se putea constata nulitatea deciziei atacate.

Pe de altă parte, nu se poate reţine în cauză intervenirea unei cauze de suspendare a cursului perimării. Astfel, chiar dacă intimatul a atacat cu recurs încheierea din 10 martie 2021, prin care s-a dipus suspendarea judecării cauzei, această împrejurare nu este de natură să afecteze legalitatea deciziei hotărârii atacate.

Concluzia se fundamentează pe însăşi soluţia pronunţată asupra recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă, prin decizia nr. 1410 din 16 iunie 2022 (de anulare a recursului), care nu a avut posibilitatea să aprecieze asupra măsurii de suspendare adoptate de curtea de apel din pricina faptului că recurentul A. nu s-a conformat obligaţiei legale de timbraj, prealabilă oricărei judecăţi. Astfel, cererea de recurs formulată împotriva încheierii de suspendare nu a întrerupt cursul perimării, din moment ce a fost anulată şi nu a avut ca finalitate continuarea judecării litigiului de fond.

În ceea ce priveşte suspendarea cursului perimării, determinată de existenţa pe rolul Judecătoriei Fălticeni a dosarului nr. x/2019, despre care recurentul a susţinut că vizează constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra aceleiaşi suprafeţe de teren ca în cauza de faţă, iar pronunţarea unei hotărâri favorabile ar conduce la anularea tuturor hotărârilor din dosarul pendinte, Înalta Curte apreciază că această situaţie nu poate determina incidenţa dispoziţiilor art. 418 C. proc. civ., de vreme ce cererea de chemare în judecată formulată în acest dosar a fost constatată ca fiind perimată, prin sentinţa civilă nr. 1178 din 11 octombrie 2022.

În ceea ce priveşte critica privind încălcarea, de către instanţa de recurs, a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., care constituie reglementări ale rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului, Înalta Curte constată că nerespectarea acestor norme de procedură a fost invocate prin prisma modalităţii de evaluare a probatoriul propus de reclamant în dovedirea dreptului său de proprietate.

Or, în cauză, raportat la soluţia adoptată, ce a vizat perimarea cererii de recurs, nu se mai impune analiza pe fond a motivului de recurs invocat din perspectiva art. 488 pct. 5 C. proc. civ.. Se constată că, de altfel, instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra probatoriului exhibat de părţi, ci a procedat în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., care trasează coordonatele judecăţii în situaţia invocării unor excepţii (fără a face distincţie dacă acestea sunt ridicate din oficiu sau de părţi), în sensul că "Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".

În acelaşi sens, nu poate fi examinată nici critica referitoare la imparţialitatea magistraţilor, din perspectiva faptului că nu au analizat conduita unuia dintre membrii completului de judecată din apel, care a pronunţat anterior, într-o altă cauză (dosarul nr. x/2016), sentinţa civilă nr. 2008 din 21 noiembrie 2016 a Judecătoriei Fălticeni.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi excepţia nulităţii recursului şi, în baza art. 497 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de H., în calitate de mandatar al pârâtei B. - decedată, având-o ca moştenitoare pe J., împotriva deciziei nr. 260 din 10 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi excepţia nulităţii recursului.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de H., în calitate de mandatar al pârâtei B. - decedată, având-o ca moştenitoare pe J., împotriva deciziei nr. 260 din 10 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2022.