Nullity of extraordinary appeal for failure to articulate specific legal errors challenging procedural standing

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la 16 martie 2020, sub dosar nr. x/2020, reclamanţii Municipiul Satu Mare, prin Primar şi Consiliul Local Satu Mare, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor, S.C. A. S.A. prin B. şi C., au solicitat să se constate că imobilele cărora în natură le corespund două blocuri de locuinţe, A şi B totalizând 86 de apartamente, situate în Satu Mare, sunt proprietatea privată a Statului Român; să se dispună radierea dreptului de folosinţă asupra terenului înscris în C.F. nr. x Satu Mare de sub nr. top. x de sub Cl, instituit în favoarea pârâtei S.C. A. S.A.; să se dispună de către O.C.P.I. Satu Mare înscrierea în evidenţele de C.F. a dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilelor-blocuri şi radierea dreptului de folosinţă instituit în favoarea pârâtei S.C. A. S.A., conform celor de mai sus.

Prin sentinţa civilă nr. 3596 din 20 noiembrie 2020, pronunţată de Judecătoria Satu Mare, a fost admisă excepţia neconpetenţei materiale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Satu Mare.

2. Sentinţa Tribunalului Satu Mare, secţia I civilă

Prin sentinţa civilă nr. 111 din 14 mai 2021, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor Municipiul Satu Mare, prin Primar şi Consiliul Local Satu Mare, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor, şi în consecinţă; a fost respinsă acţiunea civilă înaintată în dosar nr. unic x/2020 de către reclamanţii Municipiul Satu Mare, prin Primar şi Consiliul Local Satu Mare, împotriva pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi S.C. A. S.A. prin B., în faliment, având ca obiect acţiune în constatare; au fost disjunse, în temeiul dispoziţiilor art. 139 alin. (5) C. proc. civ., cauzele civile înregistrate sub dosar nr. unic x/2020 (având ca obiect acţiunea civilă înaintată de reclamanta C. împotriva pârâţilor Municipiul Satu Mare, Primarul municipiului Satu Mare şi Consiliul Local Satu Mare) si respectiv nr. unic 3261/296/2020 (având ca obiect acţiunea civilă înaintată de reclamantul Municipiul Satu Mare prin Primar împotriva pârâtei C.), ambele conexate la dosar nr. x/2020, şi, consecvent celor două raţionamente judiciare expuse cu ocazia verificării din oficiu a competenţei generale, materiale şi teritoriale în primă instanţă, în cuprinsul fiecăruia dintre cele două dosare astfel disjunse, s-a dispus restituirea acestora Judecătoriei Satu Mare spre competentă soluţionare.

3. Decizia Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă

Prin decizia nr. 1355 din 8 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a fost admis apelul formulat de apelanţii Municipiul Satu Mare, prin Primar şi Consiliul Local Satu Mare, în contradictoriu cu intimaţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Primarul Municipiului Satu Mare, C. şi S.C. A. S.A. prin B., împotriva sentinţei civile nr. 111 din 14 mai 2021, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care a anulat-o, cauza fiind trimisă spre rejudecare instanţei de fond care va ţine seama de considerentele prezentei decizii.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 1355A din 8 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare a formulat recurs.

În cuprinsul memoriului de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că susţine excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor în reprezentarea Statului Român, motivat de inexistenţa oricărui raport juridic între A. S.A. şi recurent, în legătură cu imobilele în litigiu, aspect ce rezultă din evidenţele de publicitate imobiliară şi în considerarea lucrului judecat dezlegat prin sentinţa civilă nr. 7376 din 31 octombrie 1997 a Judecătoriei Satu Mare, potrivit căreia dreptul de proprietate asupra celor două construcţii în litigiu aparţine, cu toate consecinţele legale, pârâtei A. S.A. Satu Mare.

Arată că terenul a intrat ope legis în proprietatea localităţii, conform art. 26 din Legea nr. 18/1991, iar din perspectiva opozabilităţii, hotărârea trebuie pronunţată în contradictoriu cu Municipiul Satu Mare, prin Primar.

Susţine că, pentru a stabili cine are calitate procesuală pasivă, este necesar a se stabili titularul dreptului ce face obiectul litigiului, iar voinţa reclamantului de a se judeca cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor nu este de natură să confere acestuia şi legitimare procesuală pasivă în cauză.

Invocă dispoziţiile art. 36 alin. (1), art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 18/1991 şi arată că terenurile situate în intravilanul localităţilor, care au aparţinut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat fără moştenitori, au trecut în proprietatea comunei, oraşului şi municipiului, după caz, şi în administrarea primăriilor, iar această trecere este opozabilă erga omens şi fără înscriere în cartea funciară.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimaţii Municipiul Satu Mare şi Consiliul Local Satu Mare prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, faţă de soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa supremă, în raport de solicitarea recurentului de admitere a recursului, casare a hotărârii şi rejudecare a fondului, iar pe fondul recursului, au solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin rezoluţie a fost fixat termen de judecată la 17 noiembrie 2022, în şedinţă publică, pentru soluţionarea recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând recursul în condiţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum şi dezvoltarea lor, iar dispoziţiile art. 488 alin. (1), punctele 1-8 din acelaşi act normativ prevăd, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri.

Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalităţii hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia motivelor de ordine publică ce pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

În măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menţionate în art. 488 C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate.

Înalta Curte reţine că, deşi se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., recursul nu conţine critici care să poată fi subsumate textelor legale menţionate şi nu se raportează la considerentele hotărârii atacate.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., se reţine că acesta a fost invocat formal întrucât în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici referitoare la lipsa motivelor pe care se întemeiază hotărârea sau existenţa unor motive contradictorii ori străine de natura cauzei.

Referitor la invocarea art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată că recurentul nu a adus critici punctuale deciziei atacate şi nu a arătat în ce au constat greşelile de judecată săvârşite de instanţa de apel, sub aspectul normelor legale interpretate ori aplicate greşit de către instanţa de apel, ceea ce echivalează cu indicarea formală a acestor dispoziţii.

Astfel, prin decizia atacată, instanţa de apel a expus raţionamentul juridic ce reflectă soluţia de admitere a apelului reclamanţilor, apreciind că, în raport de obiectul concret dedus judecăţii şi scopul urmărit de reclamanţi în promovarea cererii de chemare în judecată, respectiv recunoaşterea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului Statul Român, nu se poate reţine că acest pârât nu ar avea calitate procesuală pasivă, aspectele privind existenţa ori inexistenţa dreptului dedus judecăţii fiind aspecte de fond care, în cauza pendinte, nu se confundă cu legitimarea procesuală pasivă.

Prin cererea de recurs, pârâtul Statul Român a susţinut nelegalitatea soluţiei privind calitatea sa procesuală pasivă, invocând aspecte ce ţin de fondul cauzei, argumente cu privire la inexistenţa oricărui raport juridic între pârâta A. S.A. şi recurent, în legătură cu imobilele în litigiu, precum şi inexistenţa dreptului de proprietate în patrimoniul său, fără a formula critici concrete asupra raţionamentului curţii de apel care a determinat soluţia de admitere a apelului promovat de reclamanţi împotriva sentinţei atacate şi care să tindă a demonstra nelegalitatea judecăţii finalizate prin decizia recurată.

În raport de scopul recursului, instituit de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia în această etapă procesuală se realizează controlul judiciar de către instanţa superioară celei care a pronunţat decizia în apel, instanţă care nu rejudecă fondul pricinii, ci verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii recurate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte constată că, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel, astfel cum au fost menţionate în decizia atacată, şi fără a formula critici susceptibile ce cenzură în recurs, recurentul-pârât a nesocotit natura căii extraordinare de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, având în vedere că motivele invocate de recurentă nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi nici nu se pot reţine motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, conform alin. (3) al art. 489 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare împotriva deciziei nr. 1355A din 8 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea – secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare împotriva deciziei nr. 1355A din 8 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Oradea – secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 noiembrie 2022.