Revision for contradictory judgments: Triply identity test for res judicata and timeliness of procedural nullities

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea supusă revizuirii

Prin decizia civilă nr. 374 A din 17 iunie 2020 a Tribunalului Bihor, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă contestaţia la titlu introdusă de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimatul B., împotriva deciziei civile nr. 1120A din 29 noiembrie 2018 dată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2018.

2. Cererea de revizuire

Împotriva acestei hotărâri, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta A. a formulat cerere de revizuire, susţinând că este potrivnică faţă de încheierea civilă nr. 41 C. civ. din 13 august 2019 a Tribunalului Bihor, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

3. Decizia pronunţată de instanţa de revizuire

Prin decizia civilă nr. 919A din 15 septembrie 2021, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a respins cererea de revizuire.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Revizuenta A. a atacat pe calea recursului decizia pronunţată în revizuire, invocând în susţinerea motivelor incidenţa cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1,4,5,6,7 şi 8 C. proc. civ.

Structurând criticile ce rezultă din memoriul de recurs, Înalta Curte reţine că acestea se referă la următoarele aspecte:

- instanţa de judecată nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale (art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.), respectiv în mod greşit s-a menţionat completul de judecată ca fiind constituit din, în loc de completul de judecată era compus din, noţiunea de compunere a completului de judecată fiind distinctă de cea a constituirii instanţei;

- instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti (art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.) în sensul că prin utilizarea sintagmei completul de judecată constituit din au fost depăşite atribuţiile conferite prin lege şi s-a realizat un exces de putere;

- prin hotărârea pronunţată au fost încălcate regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.). Procedura de citare cu intimatul în Grecia nu a fost îndeplinită, acesta indicând doar un domiciliu procesual, în timp ce revizuenta s-a referit la domiciliul părţii adverse, iar instanţele bihorene, judecătorie şi tribunal, au adoptat două opinii contrare în ce priveşte faptul dacă executarea s-a consumat sau nu;

- hotărârea pronunţată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.), respectiv considerentele acesteia sunt generice, imprecise şi neargumentate prin raportare la cele învederate de către revizuentă;

- în cauză a fost încălcată autoritatea de lucru judecat (art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.) astfel cum a fost învederată prin cererea de revizuire, respectiv există hotărâri definitive potrivnice contradictorii, prima statuând că executarea silită s-a produs în aceeaşi pricină, dar în dosare diferite, iar cea de-a doua (a cărei revizuire se solicită) stabilind că nu este vorba despre o executare silită. În cadrul acestui motiv de recurs, revizuenta a reiterat aspectele din cererea de revizuire privind îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi argumentele în susţinerea cererii de revizuire.

A solicitat admiterea căii de atac, anularea ultimei hotărâri şi obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

5. Apărările formulate în cauză

Recursul a fost comunicat intimatului la 2 decembrie 2021, conform dovezii de comunicare de la dosar ICCJ, iar termenul pentru formularea întâmpinării a expirat la 3 ianuarie 2022 (zi lucrătoare de luni), prin prorogarea reglementată de art. 181 alin. (2) C. proc. civ.

În cauză această parte nu a formulat întâmpinare.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru şi comunicat părţilor potrivit dovezilor de înmânare de la dosarul de recurs.

Părţile nu şi-au exprimat poziţia procesuală prin formularea unui punct de vedere la raport.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Recursul declarat are caracter nefondat, potrivit considerentelor ce urmează a fi expuse.

Procedând la examinarea criticilor ilustrate în memoriul de recurs, Înalta Curte constată că sunt susceptibile de verificare în controlul judiciar numai susţinerile relativ la neîndeplinirea procedurii de citare cu intimatul la momentul soluţionării cererii de revizuire şi încălcarea autorităţii de lucru judecat a încheierii civile nr. 41 C. civ. din 13 august 2019 a Tribunalului Bihor, secţia I civilă, în coordonatele motivelor de casare înscrise în art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 7 C. proc. civ.

Aserţiunile prin care se pretinde nelegala constituire a completului de judecată şi depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti nu pun în discuţie aspecte concrete de nelegalitate care să poată fi subsumate dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 4 C. proc. civ., ci reliefează pretinse erori prin raportare la o anumită terminologie juridică, nesusceptibile de încadrare în motivele de recurs invocate.

De asemenea, critica privind nemotivarea hotărârii atacate - prin care se arată că argumentele instanţei de revizuire sunt formulate de o manieră generică, nu analizează situaţia particulară a revizuentei şi nu fac referire la doctrina şi jurisprudenţa în materia revizuirii, motivarea fiind realizată prin reproducerea cazului de revizuire la nivel teoretic şi fără să fie realizată o examinare concretă a cauzei - este invocată în mod formal în planul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Se reţine că deşi revizuenta reclamă absenţa motivării soluţiei date căii extraordinare de atac, nu indică în concret aspectele afectate de acest viciu, astfel că nemulţumirile recurentei formulate în aceşti termeni nu pot fi cercetate în cadrul motivului de casare afirmat.

Aceleaşi concluzii se impun şi în privinţa motivului de aplicare greşită a legii - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta nearătând ce norme de drept material au fost greşit aplicate sau interpretate de către instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cererii de revizuire.

Înalta Curte constată că nu poate fi primită critica grefată pe neîndeplinirea procedurii de citare cu partea adversă la termenul de soluţionare a revizuirii.

Dispoziţiile art. 160 alin. (3) C. proc. civ. statuează că în lipsa părţii nelegal citate, neregularitatea privind procedura de citare a acesteia poate fi invocată şi de celelalte părţi ori din oficiu, însă numai la termenul la care ea s-a produs.

Situaţia învederată în cadrul motivului de recurs se circumscrie acestei norme, recurenta supunând dezbaterii o neregularitate procedurală săvârşită cu privire la procedura de citare a intimatului B., anume lipsa citării la domiciliul din Grecia pentru termenul din 15 septembrie 2021, când instanţa a reţinut cauza în pronunţare asupra cererii de revizuire. Din practicaua deciziei nr. 919/2021 rezultă că partea intimată nu a fost prezentă la judecată, astfel în temeiul normei enunţate recurenta avea posibilitatea de a semnala lipsa de procedură numai la termenul la care s-a produs neregularitatea procedurală, 15 septembrie 2021, - recurenta neconformându-se acestei exigenţe - şi nu ulterior prin intermediul căii de atac, cum a procedat în speţă. Este de menţionat că principiile fundamentale ale procesului civil, pe care se întemeiază regula generală a obligativităţii citării legale a părţilor, sunt de ordine publică, dar în materia invocării neregularităţilor privind citarea, legea procesual civilă disciplinează conduita procesuală a părţilor şi dă prioritate interesului general privind celeritatea soluţionării cauzei, în condiţiile în care toate neregularităţile procesuale trebuie verificate şi înlăturate în termene strict reglementate. Raţiunea realizării unei judecăţi fluente care să descurajeze abuzul de drept prin reguli prin care se impune limitarea termenelor în care incidente procedurale fără ineficienţă pot destabiliza raporturile juridice procesuale este fundamentată pe dreptul constituţional al părţilor la soluţionarea cauzei lor într-un termen optim, rezonabil şi pe prezumţia că principiile fundamentale ale procedurii nu sunt afectate în lipsa unei vătămări concrete invocate în termen util, dacă scopul propriu-zis al citării s-a realizat: cunoaşterea efectivă a termenului de judecată.

Cealaltă critică susceptibilă de verificare conturează greşita apreciere a instanţei de revizuire asupra neîndeplinirii condiţiilor impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât recurenta revizuentă consideră că prin cea de-a doua hotărâre pronunţată a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a încheierii civile nr. 41 C. civ. din 13 august 2019 a Tribunalului Bihor, secţia I civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, coroborate cu dispoziţiile art. 430, 431 C. proc. civ., pentru a putea fi invocat motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil şi în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu (adică să fi existat tripla identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză) sau în litigii diferite, dar între care există o anumită legătură (când identitatea celor trei elemente se regăseşte doar parţial); hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunţate în acelaşi proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite; în cel de-al doilea proces, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

În speţă, obiectul cererii de revizuire este reprezentat de decizia civilă nr. 374 A din 17 iunie 2020 a Tribunalului Bihor, secţia I civilă, pe motiv că înfrânge autoritatea de lucru judecat a celor statuate prin încheierea civilă nr. 41 C. civ. din 13 august 2019 a Tribunalului Bihor, secţia I civilă.

Prin decizia civilă nr. 374 A din 17 iunie 2020 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă contestaţia la titlu introdusă de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimatul B. împotriva deciziei nr. 1120A din 29 noiembrie 2018 a Tribunalului Bihor, din perspectiva neîntrunirii condiţiilor cerute de art. 712 C. proc. civ. ce reglementează mijlocul procedural al uzării de contestaţia la titlu. Instanţa a statuat, pe de o parte, că nu se pune problema unei executări silite astfel cum este reglementată de art. 662 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, contestaţia la titlu are în vedere o hotărâre definitivă prin care a fost soluţionată o plângere de carte funciară, astfel că aceasta poate viza doar măsurile luate şi care se regăsesc în dispozitivul acesteia "înţelesul, întinderea şi aplicarea sa’’ şi nu aspecte litigioase ale procesului căruia i-a pus capăt, în mod definitiv, decizia civilă nr. 375/15.07.2010 a Tribunalului Timiş.

Încheierea civilă nr. 41 C. civ. din 13 august 2019 a Tribunalului Bihor, secţia I civilă, dată în dosarul nr. x/2018, a privit soluţionarea unei cereri de suspendare a executării deciziei civile nr. 1120 din 29 noiembrie 2018 a aceleiaşi instanţe, judecată între contestatorii C., D., A. şi E. şi intimatul B., solicitarea fiind respinsă ca lipsită de obiect, deoarece s-a procedat la executarea voluntară a hotărârii prin îndeplinirea tuturor operaţiunilor de carte funciară dispuse, prin încheierea nr. 40090 din 15 aprilie 2019 a OCPI Bihor.

Este corect raţionamentul Curţii de Apel care, procedând la compararea celor două dosare, a ajuns la concluzia că toate cele trei elemente caracteristice autorităţii de lucru judecat sunt diferite, părţi, obiect şi cauză, astfel cum rezultă şi din expunerea precedentă, astfel că nu se poate stabili că decizia nr. 374 A din 17 iunie 2020 ar încălca autoritatea de lucru judecat a încheierii de suspendare, pentru a se reţine incidenţa cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În consecinţă, formulată de recurentă pe acest aspect nu este fundamentată, aplicarea dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate în fundamentarea cazului de revizuire dedus judecăţii, de către instanţa anterioară fiind una judicioasă.

Pentru toate argumentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta revizuentă. Faţă de această soluţie, cererea recurentei de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs nu poate primi o soluţie favorabilă, întrucât nu este parte câştigătoare în proces pentru a se da eficienţă dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 919-A din 15 septembrie 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 noiembrie 2022.